În 2011 intră în topul celor mai buni zece atleţi din lume din categoria sa. Din lume. Îşi începe cariera la 7 ani, îndemnat de un tată care juca baschet în timpul petrecut în afara secţiei de poliţie şi încurajat de o mamă care lucra într-o companie de electricitate. Îi place fotbalul, mai ales FC Barcelona şi AC Milan, creşte cu meciurile legendarului Pete Sampras şi analizează precizia chirurgicală a reverului lui Roger Federer. Acesta este Horia Tecău, 31 de ani, al treilea cel mai bun jucător de tenis la dublu, din lume, atletul fără superstiţii, dar cu un ritual, deţinătorul a 27 de titluri, printre care şi Wimbledon, dar care mai are un vis de îndeplinit. Cel puţin.
„Tata a jucat baschet şi el a fost cel care m-a dus la terenurile de tenis cu intenţia să primesc o educaţie prin sport. Nu eram înnebunit după tenis, dar mi-au plăcut colectivul şi competiţia“, spune Horia Tecău.
La început nu şi-a imaginat tenisul la dublu, nu dintr-un egoism întâlnit adesea la majoritatea sportivilor care ajung la performanţe remarcabile, ci pur şi simplu pentru că nu ştia altceva, după cum simplu mărturiseşte chiar el.
„Când am descoperit dublul, a început să-mi placă mai mult iar jocul şi firea mea să se potrivească mai bine cu jocul în echipă.“
În 2003, la 18 ani îşi face debutul în Cupa Davis, iar în 2010 ajunge pentru prima dată în cariera sa în finala unui turneu de grand slam. Se întâmpla la Wimbledon, potrivit ATP. Anul trecut însă, iarba de la Wimbledon nu s-a mai pus între el şi trofeul carierei sale. Era pentru a doua oară când un român reuşea să cucerească acest titlu la dublu masculin. Primul fusese Ilie Nasty Năstase.
„Sunt mândru de întreg turneul pe care l-am jucat la Wimbledon anul trecut. Cu toată munca şi perseverenţa în spate, m-am simţit foarte împlinit când am reuşit s-o aplic acolo unde îmi doream cel mai mult.“
Într-o zi obişnuită de antrenament, atunci când corporatistul clasic ajunge pe la nouă la birou şi se mai ridică 8-9 ore mai târziu de pe scaunul care între timp a devenit perfect mulat pe coordonatele sale fizice, Horia Tecău face câte două antrenamente de câte două ore fiecare, plus o oră de pregătire fizică în sală sau teren. Iar la acestea se mai adaugă ceva.
„Încălzirea pentru antrenament o încep cu 40 de minute înainte şi recuperarea de după mai durează o oră.“ Totalul? Aproape 7 ore de mişcare. Carte de muncă. Dacă unui om obişnuit i se recomandă să facă jumătate de oră de mişcare pe zi, strict ca durată Horia Tecău munceşte de aproape 15 ori mai mult. Recompensele sunt pe măsură, potrivit site-ului ATP, câştigurile sale din tenis ridicându-se la circa 3,2 milioane de dolari.
„Mănânc în funcţie de cât consum, iar într-o oră de antrenament intens în condiţii de joc cu o temperatură medie, ard cam 600-800 de calorii.“ Îmi verific aplicaţia de alergat. 5,63 kilometri, 35 de minute, 337 de calorii arse. Senzaţie fizică? Aproape de leşin pentru mine. Eu nu aş mai fi făcut un pas în plus, dar Horia Tecău s-ar mai fi antrenat vreo 6 ore.
Spune că nu are superstiţii, şireturile nu trebuie legate cu nod dublu pentru a câştiga, dar are o coloană sonoră pentru succes.
„Nu am superstiţii, doar ritualuri care mă ajută să mă concentrez mai bine. Înainte de meci îmi pregătesc echipamentul şi ascult playlist-ul preferat. U2, It's a beautiful day (E o zi frumoasă - n. red.) nu lipseşte.“
Când termină antrenamentele spune că îi plac filmele şi aerul liber. Pasiunea pentru călătorii vine aproape la pachet cu pasiunea pentru sport ţinând cont de drumurile pe care le face doar pentru a ajunge pe terenurile de tenis din toată lumea.
„Îmi place să mă bucur de ieşirile în oraş atunci când timpul îmi permite. Îmi place să mănânc bine şi să experimentez locuri noi. Acesta e un avantaj al călătoritului, să poţi încerca bucătării diferite tot timpul. Ultima masă de acest gen (care să-l impresioneze - n.red.) am avut-o în Los Angeles acum câteva zile.“
Deşi este mai mult plecat, „acasă“ reuşeşte cumva să-l impresioneze mereu, mai ales zona Bran-Făgăraş, dar mai sunt şi locuri pe care încă nu a apucat să le vadă.
„Nu am fost niciodată şi aş vrea să merg în Deltă anul acesta.“
Şi mai este un lucru pe care nu a reuşit să-l facă încă, dar la care se gândeşte.
„Mi-ar plăcea să-l cunosc, să joc un tenis şi să povestesc cu Bono (vocalistul formaţiei U2 - n.red.). Îl admir pentru pasiunea pe care o transmite de fiecare dată când urcă pe scenă şi pentru implicarea lui în activităţi caritabile.“
Bono nu este un străin al terenului de tenis, fiind adesea văzut alături de copiii şi de soţia sa în rândul spectatorilor la cele mai importante competiţii, aşa că probabilitatea unei întâlniri cu Horia Tecău este destul de ridicată.
Horia Tecău nu este singurul care aşteaptă o întâlnire cu Bono de la U2, mai sunt câteva milioane de români care fac asta de ani de zile, dar în comparaţie cu ei al treilea cel mai bun jucător de tenis din lume la dublu are şanse considerabil mai mari.
Aşa că data viitoare, când va ieşi de la vestiar, cu racheta lipită de mâna dreapta, poate că în loc de playlist va fi chiar Bono care va cânta It’s a beautiful day, pe iarbă, la Wimbledon, pentru ca apoi să înceapă un meci de tenis alături de Horia Tecău. Aceea ar fi într-adevăr cea mai frumoasă zi.
