Style

Multiculturalism în familie. După Afaceri Premium a luat la întrebări trei familii „multinaţionale” din business. Astăzi, familia Oppenkamp, care deţine restaurantul The Artist din Bucureşti: Am reuşit să înţeleg şi să accept stilul lui de viaţă după ce am citit cărţile lui Anthony Bourdain

21 ian 2021 323 afişări de Alina-Elena Vasiliu
Din aceeaşi categorie

Mihaela şi Paul Oppenkamp lucrau amândoi pentru Silversea, celebrul vas de croazieră atunci când s-au cunoscut. Ea româncă, el olandez. Se cunoşteau din vedere de ceva vreme, dar au interacţionat prima dată peste ceva timp, într-o seară din 2005, într-un bar din Santiago de Chile, după ce, întâmplător, au comandat acelaşi cocktail. A fost atracţie imediată. Un an mai târziu, Paul a venit pentru prima dată în România şi, peste încă un an, a mers şi Mihaela în Regatul Ţărilor de Jos. „M-a cerut în căsătorie într-o frumoasă vacanţă petrecută în Cancun, Mexic, în 2008, ne-am căsătorit în 2009 şi am continuat să călătorim în jurul lumii până în 2012, când am rămas definitiv în România.“ Aşa sună, pe scurt, povestea antreprenorilor din spatele restaurantului The Artist din Bucureşti.

Au fost totdeauna des­chişi la ideea de a învăţa unul despre celălalt. Singura diferenţă semnificativă legată de backgroundul fiecăruia a fost cea dintre stilurile de viaţă în care a crescut fiecare.

„Pe Paul l-au fascinat povestirile despre copilăria mea între două lumi total diferite: în comunism până la nouă ani şi tranziţia către democraţie şi libertate de după 1989“, spune Mihaela Oppenkamp.

O tranziţie în care, la un moment dat, ea nu s-a mai regăsit, aşa că a plecat din ţară la vârsta de 21 de ani, cu mari speranţe că lumea de afară îi va aduce alte oportunităţi. La rândul lui, Paul a plecat din Regatul Ţărilor de Jos din dorinţa de a călători şi de a experimenta, prin prisma pasiunii lui pentru bucătărie, tot ce poate oferi fiecare cultură culinară din lume.

„La început, a fost dificil să înţeleg stilul de viaţă al unui bucătar profesionist. Pot să spun că am reuşit să înţeleg şi să accept stilul lui de viaţă după ce am citit cărţile lui Anthony Bourdain (chef american, renumit mai ales pentru documentarele culinare realizate -n. red.). În plus, când ne-am cunoscut, pe când eu aveam 25 de ani, eu nu ştiam ce înseamnă o experienţă gastronomică.“

Stângăcia îşi făcea cumva simţită prezenţa, astfel că, de pildă, în prima ei vizită în Olanda, au mers la un restaurant unde ea nu a reuşit să comande nimic, deoarece preparatele din meniu i se păreau neapetisante, iar el a mâncat un carpaccio de vită. „Am avut un şoc, pentru că nu înţelegeam cum poate cineva să mănânce carne crudă“, îşi aminteşte Mihaela Oppenkamp.

Continuând însă să graviteze în jurul acestei lumi, a învăţat să asimileze toate „ciudăţeniile“ acestui domeniu. Tot în Olanda a mâncat la primele restaurante cu stele Michelin. Acolo a văzut primul trolley de brânzeturi pentru desert, apoi a experimentat cu restaurante premiate de prin toate colţurile lumii.

„Prin prisma pasiunii lui, am reuşit să-mi dezvolt simţul gustului gastronomic. Acum sunt dornică de experienţe gastronomice de înaltă clasă.“

Iniţial, restaurantul The Artist, pe care l-au fondat împreună, a funcţionat pe strada Nicolae Tonitza din Bucureşti, însă la sfârşitul lui 2015 acesta a fost închis din cauză că se afla într-o clădire cu risc seismic ridicat. Astfel, în 2016, businessul a luat o pauză, în care şi-a pregătit revenirea şi mai spectaculoasă. De la începutul lui 2017, localul se află pe Calea Victoriei, într-o clădire istorică ridicată în secolul al XIX-lea, care a aparţinut în trecut mai multor proprietari privaţi, fiind transformată ulterior în dispensar, farmacie şi autoritate aflată în subordinea primăriei. Deşi nu este monument istoric, clădirea se află în zona protejată de pe Calea Victoriei. Numele fostei adrese - Nicolae Tonitza 13 - a inspirat alegerea denumirii restaurantului, The Artist.

Ce a fost cel mai greu în consolidarea relaţiei dintre Mihaela şi Paul Oppenkamp?

„Nu este nimic greu în construirea unei relaţii, chiar dacă diferă naţionalitatea. O relaţie de iubire este o relaţie necondiţionată“, spun ei.

Dar chiar dacă nu e greu, nu înseamnă că nu poate fi amuzant. De exempu, nunta lor a fost un astfel de prilej de ţinut minte.

„Negocierea de a aduce înapoi mireasa furată a durat un pic mai mult, pentru că negociator a fost cel mai bun prieten al lui Paul din Olanda, care a găsit oportună această situaţie pentru a-i face o farsă. Nunta a fost o petrecere memorabilă pentru invitaţii din Regatul Ţărilor de Jos, ei având o cu totul altă abordare în ceea ce priveşte căsătoria.“

Limba sub care ia formă relaţia lor a fost încă de la început engleza, dar evident că fiecare a încercat să „fure“ câte ceva din vocabularul celuilalt.

Prima expresie pe care a învăţat-o Paul în limba română a fost „ce face“, asta dacă nu se iau în considerare cele auzite ca pasager în taxi. „Doei Doei“ au fost primele cuvinte ale Mihaelei în olandeză, echivalentul pentru „la revedere“.

„Cuvântul meu preferat în olandeză este însă «alsjeblieft», care înseamnă «vă rog», şi îmi place tocmai pentru că are o formă de politeţe în adresare. Am auzit de curând primul cântec în olandeză, aşa că singurul pe care mi-l amintesc este «Super Max», compus pentru pilotul de Formula 1 Max Verstappen, al cărui mare fan este Paul.“

Revenind la mâncare, unul dintre cele mai puternice legăminte dintre ei, Mihaela şi Paul Oppenkamp nu prea se pot decide la un singur preparat preferat, ţi-nând cont că ei au călătorit, de-a lungul timpului, prin toate colţurile lumii. Totuşi, un favorit comun este curry-ul de pui în stil indian şi fiecare dintre ei are o reţetă bună pentru a-l găti. Din gastronomia locală, savurează amândoi cu plăcere ciorba de perişoare. Ba chiar aceasta şi-a găsit loc şi în meniul The Artist, unde se găseşte din când în când la masa de duminică, după o reţetă perfectată de Paul, acrită cu suc de lămâie, şi nu cu borş.

„Din cultura olandeză, preferatele lui Paul sunt chiftelele tradi­ţionale şi stampott, un preparat din piure de cartofi şi legume ame­stecate. Dar eu nu am reuşit să-l fac mai bun decât cel gătit de mama-soacră“, recunoaşte Miha­ela.

Cealaltă mare iubire a lor este, evident, călătoritul. Pe meleagurile natale ale lui Paul, favorite la fiecare vizită sunt dunele de nisip ridicate pentru a crea bariera apei din Marea Nordului, care înconjoară Regatul Ţărilor de Jos. Merg acolo de fiecare dată, mai ales că, pentru Paul, locul reprezintă o amintire dragă din copilărie, alături de mama lui şi de tatăl său, pe care l-a pierdut când avea 21 de ani.

„Mie îmi reaminteşte de puterea olandezilor de a-şi crea propriul teritoriu“, spune Mihaela Oppenkamp.