Omul de afaceri Petru Berciu deţine, printre alte businessuri, compania BDG, cel mai mare importator de băuturi alcoolice din România, dar şi restaurantele Loft din Bucureşti şi Poiana Braşov. Berciu crede că "un trend internaţional nu are cum să nu ajungă la noi, toate ţările merg în aceeaşi direcţie". Pe acest principiu a mers şi când a adus în '94, pentru prima oară pe piaţa din România, berea Corona Extra, o bere care se bea cu o felie de lime în sticlă, căreia nu i se dădeau prea multe şanse la noi. Astăzi Corona e una dintre cele mai populare beri printre români, mai ales pe timp de vară.
Pentru Petru Berciu weekendul nu e niciodată la fel, e un motiv de activitate în primul rând mai degrabă decât de odihnă. De altfel, weekendul începe câteodată de marţi-miercuri, când omul de afaceri începe să iasă în oraş.
Nu aş putea să spun că există zi de muncă sau de weekend, se întrepătrund. De obicei doar duminică nu ies, e ziua pe care o dedic soţiei şi copiilor, ne uităm la filme, ne jucăm sau ne urcăm în maşină şi mergem undeva. Uneori mergem la brunch la Le Club care e foarte «family friendly». Acolo vin şi prietenii noştri cu copii şi petrecem împreună jumătate de zi.
Iarna asta, în weekenduri am mers destul de des şi la munte. M-am dat şi cu placa, fac snowboard din '94, cred că pe atunci eu împreună cu o mână de prieteni eram printre primii care se dădeau cu placa în România. În Bucureşti, de doi ani, am început să joc şi tenis, de două ori pe săptămână, iar de 15 ani, în fiecare zi de luni joc fotbal. La un moment dat începusem să ne facem toţi programul după orele de fotbal de luni.
Dacă nu stăm în ţară plecăm de obicei la Londra sau Paris. Recent am fost şi la Viena, la un spectacol Cirque du Soleil. Londra îmi place mai mult decât Parisul, mi se pare un oraş viu, de acolo vin toate trendurile, în plus găseşti toate felurile de gastronomie. Am fost recent în Bray, la 50 de km de Londra şi am fost surprins să găsesc două restaurante cu trei stele Michelin, unul lângă altul: Fat Duck şi The Waterside Inn. Apropo de restaurante cu stele Michelin, am fost şi în Copenhaga, la Noma, nu pot să spun că mi-a plăcut prea tare, dar a fost foarte interesant. Dacă m-ar întreba cineva cum a fost, aş spune că «am mâncat interesant, nu bine».
Îmi place foarte mult şi mâncarea asiatică şi există cel puţin 3 restaurante cu specific asiatic în care trebuie să ajung: Hakkasan şi Zuma (mâncare japoneză contemporană) în New York şi Miami, şi Novikov în Londra. În Bucureşti, când mănânc în oraş mai iau masa la Casa di David, dar cel mai des merg la Loft, care pentru mine cel mai bun restaurant.
Călătoresc mult şi pentru a vedea cluburi şi cârciumi noi. În fiecare an, primăvara merg la Miami, iar vara merg pentru o lună pe Coasta de Azur împreună cu familia.
Am observat acolo că există o mână de oameni care deschid cluburi şi restaurante în toată lumea. Vara îi găseşti în St Tropez, iar iarna se mută în Courchevel, St. Barths, Miami. Ce e sigur, cluburi cum e la noi Bamboo (strict din punct de vedere al designului) nu am prea văzut nicăieri în lume.
Unul dintre cele mai cunoscute cluburi de acolo, Liv, nu arată nici pe jumătate ca Bamboo. În schimb la o masă într-un asemena club se cheltuiesc într-o seară şi 200.000 de euro, pe când la noi proprietarii de cluburi sau restaurante aduc uneori bani de acasă."
