Gilles Thevenin, proprietarul casei Lubin, fondată în 1798 la apusul Revoluţiei Franceze, are o definiţie clară pentru parfumeria de masă: simple produse de igienă. „Nu deranjează, nu surprind pe nimeni, de fapt nu sunt deloc interesante“, spune scurt, pentru După Afaceri Premium, Thevenin, care a părăsit Guerlain în 1998, unde a condus departamentul de creaţie, pentru a cumpăra casa Lubin, aflată în acel moment la un pas de faliment. De atunci, Gilles Thevenin a readus prestigiul parfumurilor Lubin, purtate de-a lungul istoriei de regii Franţei, de aşa-numitele merveilleuses (curtezanele şi „fashion icon“-urile secolului al XVIII-lea), dar şi de starurile vremurilor moderne precum Grace Kelly. Black Jade, Idole sau Gin Fizz sunt creaţii Lubin care au devenit adevăraţi „clasici în viaţă“.
De la parfumurile purtate de regii Franţei sau ţarii Rusiei, Lubin are o poveste lungă de spus. Care a fost însă parfumul cel mai dificil de creat?
Decizia de a lansa „Black Jade“, a cărui formulă este inspirată de un parfum purtat de regina Marie Antoinette, şi creată de Fargeon, maestrul lui Lubin, a fost una dificilă. Nu putea fi formula originală, desigur, din mai multe motive, dar în acelaşi timp trebuia să fie cât mai aproape posibil de mirosul original. Parfumul a rămas un proiect pentru mult timp.
Aveam sticluţe cu acest parfum, ce mirosea interesant, inspirat de formula orginală, fără a fi însă o copie. Îl ofeream prietenelor mele să îl miroasă de fiecare dată când veneau să mă viziteze. Până într-o zi când o prietenă de-a mea cu origini aristocratice mi-a spus, după ce a mirosit parfumul, povestea unei strămoaşe de-a sa.
Este vorba de o ducesă ce aştepta să intre la curtea franceză, bonă a delfinului, cum era numit copilul regal, şi companioană a reginei Marie Antoinette până în ultimele sale clipe. Ea a primit o sticluţă de parfum numit „jad negru“ de la Regină, utlimul parfum purtat de aceasta.
Ducesa a supravieţuit Revoluţiei franceze şi a păstrat sticluţa de parfum ca pe un talisman întreaga sa viaţă. Povestea a fost atât de interesantă, încât m-a inspirat pentru a lansa parfumul fără însă a folosi direct numele Reginei. S-a dovedit a fi o decizie bună pentru că acum parfumul „Black Jade“ este privit ca un mare clasic.
Călătoriţi des pentru a găsi noi ingrediente sau inspiraţie pentru noile parfumuri. Ce destinaţie a avut cel mai puternic impact şi în ce sens v-a schimbat?
Indonezia este ţara care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la o destinaţie cu un impact puternic asupra mea, este o ţară a aromelor. Am trăit câţiva ani în Indonezia, acum mult timp, şi încă mai ştiu să vorbesc indoneza. Când am aterizat prima oară în Jakarta, acum 30 de ani, mi-au fost necesare câteva săptămâni să îmi revin din şocul iniţial. O ţară unde natura este permanent copleşitoare, chiar şi în inima oraşelor mari, unde mirosurile sunt exacerbate. O plimbare prin piaţa de flori sau o călătorie în pădurea tropicală sunt experienţe pe care nu le voi uita niciodată. Din nefericire însă, pădurile indoneziene din Sumatra sau Kalimantan sunt în mare pericol, din cauza exploatării excesive şi a invaziei uleiului de palmier. Pe de altă parte, nu sunt o persoană care călătoreşte foarte des pentru a găsi noi ingrediente, pentru o casă de nişă este dificil şi costisitor să faci „sourcing“ direct. Am o reţea bună de colaboratori care îmi trimit informaţii şi mostre despre aromele care ar putea deveni disponibile şi pe care le-aş putea folosi la un moment dat pentru un nou parfum.
Cum aţi defini parfumul? Ingredientele de bază pentru un parfum sunt emoţiile, aromele de calitate sau marketingul?
În multe cazuri, producţia de parfum s-a transformat într-un proces de marketing, pentru că marile branduri sunt cele care domină piaţa. Majoritatea brandurilor au ajuns în mâinile marilor corporaţii în ultimii 30 de ani, care au drept scop suprem creşterea cotei de piaţă. Acele parfumuri sunt lucruri care „miros bine“, dar care nu pun în valoare personalitatea consumatorilor, ar putea fi considerate la fel de bine „produse de igienă“: nu deranjează, nu surprind pe nimeni, de fapt nu sunt deloc interesante. Prea puţini dintre consumatori îşi doresc însă să poarte parfumuri care să iasă în evidenţă, care sunt deosebite de ceea ce restul oamenilor sunt obişnuiţi să miroasă. A purta „un parfum-creaţie“ este o alegere îndrăzneaţă, este o declaraţie personală despre sine şi doar o mică parte din clienţi sunt dispuşi să poarte ceva diferit şi original. Acest lucru încearcă să promoveze brandurile independente de nişă: o parfumerie artistică, ce foloseşte ingrediente de calitate şi care a fost făurită de creatori care îşi exprimă simţul estetic prin intermediul acestor arome.
Credeţi că parfumeria de nişă se întoarce la originile „parfumeriei de tradiţie“ sau se aliniază la cerinţele moderne ale consumatorilor?
Parfumeria de nişă este acum o scenă cu variate tipuri de actori: de la producătorul singuratic şi idealist cu doar câteva sute de sticle de parfum pe an, scoase sub propriul nume, până la „colecţiile speciale“ ale brandurilor prestigioase. Oamenii încep să fie răvăşiţi de oferta mare de parfumuri, şi pe bună dreptate, pentru că numărul brandurilor creşte accelerat în fiecare an. Creaţia de parfumuri este o activitate plină de glamour, care flatează ego-ul, însă este nevoie şi de gândire raţională. Parfumeria de nişă este un business, cu cifre şi marje, ce necesită investiţii. Practic, noua scenă a „parfumeriei alternative“, termen pe care îl prefer „parfumeriei de nişă“, ar trebui să fie o completare la oferta marilor branduri, cu parfumuri exclusiviste, creative, adresate celor care îşi permit să cheltuiască bani pentru aceste produse, celor care nu doresc să miroasă la fel ca alte câteva milioane, ci aleg ceva care li se potriveşte personalităţii. Am ajuns acum într-un punct în care oferta este prea mare pentru numărul de potenţiali clienţi.
Puteţi face câteva predicţii despre cum va arăta parfumeria de lux peste cinci an? Ce arome vor fi în trend peste cinci ani?
Aş fi un om bogat în cinci ani dacă aş putea face predicţii cu o asemenea certitudine. Am însă un vis: să începem să folosim ingrediente extrase natural, pentru a inventa parfumeria de mâine. Aceste proceduri sunt destul de scumpe, însă principalul obstacol nu este cel de natură economică. Este administraţia europeană, Comisia Europeană mai exact, care ar trebui să înceapă să înţeleagă că multe ţări din lume şi-ar dori să aibă o asemenea tradiţie în producţia de parfum precum Franţa şi să nu mai pună în pericol această tradiţie prin legi şi reglementări proaste.
Ce înseamnă inovaţia pentru Lubin, nume care a scris istorie în industria parfumeriei de lux a ultimilor două sute de ani?
Lubin a fost întotdeauna cu un pas înaintea vremurilor, încă din momentul înfiinţării sale în anul 1798. Am fost prima casă de parfumuri care a produs la scară industrială, prima care a importat plante exotice şi care a extras aromele din acest plante. Cred în continuare că inovaţia poate veni din natură. Există plante care nu au fost descoperite încă, noi proceduri de extracţie ne pot ajuta să lărgim spectrul de arome disponibile. În acelaşi timp, prin inovaţie reuşim să compensăm pierderea de ingrediente naturale sau sintetice, pe care Comisia Europeană a decis să le interzică. Ca atare, inovaţia contribuie la menţinerea în viaţă a unor parfumuri create cu câteva zeci de ani în urmă, prin înlocuirea unui ingredient cu un altul. Un exemplu este repunerea în scenă a parfumului Gin Fizz. În 2009, am lucrat alături de parfumierul Thomas Fontaine la reinterpretarea Gin Fizz. Formula originală, creată în 1955, a fost inspirată de actriţa şi prinţesa de Monaco - Grace Kelly.
