Foro Italico, Roma, ora 20.00. Novak Djokovic, tenismenul numărul 1 mondial se pregăteşte să servească în meciul contra brazilianului Thomaz Bellucci (numărul 60, potrivit clasamentului ATP). Vântul adie uşor şi miroase a primăvară. Întreg oraşul etern respiră a relaxare, iar vremea mi-aduce aminte de filmul „La Grande Bellezza“ al lui Paolo Sorrentino (câştigătorul unui Premiu Oscar pentru cel mai bun film străin). De fapt, nu doar vremea te duce cu gândul la filmul care pictează Roma în culori calde ce-i evidenţiază istoria şi frumuseţea.
Spectatorii pictează la rândul lor tribunele în diverse nuanţe de albastru. Nu, nu este vorba de pancarte cu mesaje de încurajare. Este vorba de costumele sartoria şi made to measure purtate de italienii de toate vârstele. Mă duc din nou cu gândul la pelicula La Grande Bellezza, mai exact mi-l amintesc pe Jep Gambardella, personajul principal, pe care încă de la prima întâlnire Roma l-a aruncat în „vârtejul“ vieţii boeme. Tot ea l-a învăţat ce înseamnă frumosul, stilul şi moda, elemente care l-au ajutat să devină, după cum spune chiar el, regele lumii mondene.
Eu stau în rândul 1 în loja Ford, în terenul lui „Nole“ (prima şi ultima servă au fost date din această jumătate a terenului) şi urmăresc cum mingea se mişcă cu 200 de kilometri pe oră către brazilianul care nu se poate stăpâni şi strigă un scurt „ahh“ de frustrare sau efort atunci când loveşte. Privirea mi se opreşte în spatele său, în tribune. Câteva sute de oameni sunt îmbrăcaţi în albastru. Îmi pun un reminder ca la pauză să „studiez“ cazul sacourilor albastre.
Nu este o uniformă, sunt pur şi simplu bărbaţi italieni de 20, 30 până la 70 de ani îmbrăcaţi la patru ace pentru a vedea meciul de tenis al celui mai bun jucător al momentului care îşi face încet, dar sigur loc în sferturile turneului Premier 5 de la Roma (Internazionali BNL d’Italia). Este primăvară, şi albastru se potriveşte cel mai bine cu vremea. Pantalonii sunt călcaţi la dungă, iar sacoul este mărimea potrivită. Mă uit în stânga şi în dreapta şi în timp ce sorb un pahar de proseco îmi las privirea să alunece peste mulţime. Îmi trece brusc prin minte că nu degeaba moda este la ea acasă în Italia. Tinerii merg la croitor încă din adolescenţă, iar la majorat şi-au pierdut deja „virginitatea“ în ceea ce priveşte moda masculină. Croitorul este aici ca o bijuterie veche de familie, se dă moştenire din tată-n fiu.
Nu degeaba costumele par turnate sau croite direct pe purtător. Lungimea pantalonului este stabilită la milimetru, şi nu acoperă deloc pantofii din piele atent lăcuită. Sacoul „atârnă“ relaxat, dar de fapt este o neglijenţă studiată. Şi pantofii sunt făcuţi la comandă. La vita e bella la Roma! (Mai ales că Djokovic a câştigat şi trofelul după ce l-a învins în finală pe Federer.)
