În 1994, într-un eseu publicat în The Independent, jurnalistul Mark Simpson introducea lumii întregi termenul de metrosexual. De la ce vine cuvântul metrosexual? De la metropolitan şi sexual, iar îmbinarea dintre cele două noţiuni avea să definească un gen de bărbat crescut în zonele urbane, extrem de bine îngrijit, pasionat de shopping şi de… sine. În 2002, termenul trece Oceanul şi intră deja în istorie, exemplarul care avea să definească cel mai bine conceptul de metrosexual fiind David Beckham. Imediat după metrosexual a urmat retrosexualul, care era de fapt un antimetrosexual.
În 2014, acelaşi jurnalist avea să mai lanseze un concept, spornosexual, un fel de a doua generaţie de metrosexual, un cuvânt care s-a format prin alăturarea dintre sport şi porno. Dacă întruchiparea metrosexualului era David Beckham, acum spornosexualul putea fi Cristiano Ronaldo. Desigur, terminologia deja prezentată poate include anumite completări cum ar fi lumbersexualul, adică un metrosexual care totuşi mai ţine la latura sălbatică promovând o barbă, evident perfect îngrijită.
Vorbeam recent cu cosmeticiana mea şi-mi spunea că procentul bărbaţilor care trec pragul salonului este din ce în ce mai mare. Eu folosesc intens metroul pentru că pot să citesc şi pentru că mă pot uita la oameni. Schimbările din tabăra bărbaţilor sunt uluitoare. Mă regăsesc uitându-mă la domni mai pensaţi decât mine, cu pantaloni extrem de mulaţi, decolteuri generoase şi mă gândesc dacă din această ligă ar trebui să-mi aleg şi eu un tată pentru copiii mei. Bărbaţii poartă fuste, pantaloni care le lasă gleznele tot mai subţiri la vedere sau cămăşi din lamé auriu. Sexe opuse, sexul slab, sexul tare? Mai ştie cineva ce înseamnă aceste lucruri? Am îmbătrânit, clar.
Citeam recent un articol foarte interesant în New York Magazine. În 2009, proporţia femeilor căsătorite din America a scăzut sub 50%. Pentru prima dată în istorie, femeile singure erau la putere. De exemplu, azi doar 20% din femeile americane cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani sunt căsătorite. În 1960 procentul era de 60%. Femeile ocupă funcţiile bărbaţilor acum, îşi cresc copiii singure, schimbă agendele politice pentru că tocmai aceste femei cer egalitatea salariilor, salarii minime mai mari, costuri mai mici cu educaţia copiilor pe care îi susţin singure. Nu vreau să fac conexiuni pripite, dar este o coincidenţă că injecţia de putere pe care o primesc femeile vine într-un moment în care saloanele de cosmetică sunt tot mai pline de bărbaţi?
Este aceasta calea cea bună? Cu atâta political correctness în jur îţi este şi teamă să mai spui ceva. Paradoxal, nu?
Noi ne-am decis totuşi ca după un martie feminin prin natură, să facem din aprilie o lună a bărbatului-exemplu, a omului care nu-şi pierde timpul cu nimicuri, fiind dedicat 100% unui singur lucru, acela de a fi cel mai bun.
Horia Tecău are rar timp pentru interviuri faţă în faţă, dar răspunde în deadline la mailuri. Este al treilea cel mai bun jucător de tenis la dublu din lume. Al treilea. Din lume. Munceşte de la 7 ani.
Alex Crăciun a plecat de la restaurantul Capra Neagră din Poiana Braşov şi a ajuns acum să conducă bucătăria unuia dintre cele mai în vogă restaurante din Londra, fiind partener cu un chef răsfăţat cu stele Michelin. Vă daţi seama cât drum este de la Capra Neagră la stele Michelin? Se măsoară în 20 de ore de muncă pe zi.
Alexandru Maftei este românul care face circa 300 de perechi de pantofi anual într-un atelier din Viena. Nimeni nu mai face pantofi ca ai lui. Ambasadori, politicieni, sportivi de elită lasă totul şi vin special în micul atelier pentru a-şi lăsa măsurile. Apoi „chirurgul“ Maftei le face calapodul perfect. Din capitala unui fost imperiu, cu migală se face unul dintre cele mai luxoase produse româneşti.
Octavian Coifan este singurul parfumier român. A reuşit să îşi facă cunoscut şi respectat numele într-o lume în care francezii sunt cei care deţin supremaţia. Practic, se poate spune despre el că este românul cu cel mai bun nas.
Aceştia sunt bărbaţii care dărâmă barierele dintre sexe dintr-un singur motiv. Admiraţia adevărată nu are gen, nici termen de valabilitate, este unanimă. Restul se duce mai repede ca un rimel de proastă calitate.
Roxana PETRESCU este Editor-şef După Afaceri Premium
