Terasele sunt printre cele mai potrivite locuri de unde poti observa cel mai bine trecerea blanda de la vara la toamna, asa cum marea este locul potrivit pentru a privi trecerea mai pasionala dintre sezoane. La mare, septembrie vine cu valuri vartej, cu rafale de vant ce-ti amintesc ca a trecut sezonul palariilor din paie si cu multe alte capricii furtunoase. Insa in Bucuresti, pe terase toamna vine mai civilizat, te bate pe umar cu o frunza cazuta sau te roaga sa te imbraci mai gros in serile mai racoroase.
In gradina ceainariei Serendipity e amiaza cu soare filtrat printre umbrele si frunze, cu putin vant ce invarte indecis o morisca colorata si falduri de umbrele mari si albe, si cu muzica clasica ce se aude din difuzoare atat cat sa incurajeze reveriile de inceput de septembrie. Cativa clienti lenesi isi beau limonada si gusta din dulceturi pe farfurie, dupa un obicei vechi, iar toamna pluteste in aer…
De exemplu in gradina ceainariei Green Tea nici n-ai sti ca a venit septembrie daca ciresul din gradina nu ar fi fost cules, cum mi-a povestit unul dintre chelneri, sau trandafirii nu ar fi inceput sa-si mai arunce din petale. Gradina e inca verde ca numele ei, inca miroase a flori si a ceai de mere, iar cei ce vor sa mearga seara sa bea ceai cald sau rece, au nevoie chiar de rezervare. Green Tea pare ca un colt de paradis peste care iarna nu va veni niciodata si bucurestenii inca se mai pot amagi saptamani bune ca frigul ii va uita pentru ca terasa mai are de gand sa stea deschisa pana cand vor cadea toate petalele trandafirilor roz si ceaiul fierbinte nu va mai reusi sa tina de cald clientilor.
La fel si pe terasa DeBufet (sau Una Galeria), terasa Facultatii de Arte Bucuresti: toamna e inca blanda, inca frumoasa, mai ales printre statuete inocente putin ruginite de ploaie, mese si scaune din fier forjat si castani prea batuti de soare. DeBufet este una dintre acele gradini mai ascunse de care nu afli decat daca iti povesteste cineva, unde vine lume mai "artsy" ce discuta la un pahar de vin despre carti, fete si baieti si unde pierzi des timpul, dar nu-ti vine sa pleci in cautarea sa. In septembrie terasa pare si mai ascunsa sub mormane de frunze cazute si chiar putin salbatica daca te uiti la plantele ce au urcat liber pe peretii decojiti. Dar la terasa artistilor poti merge nu doar ca sa admiri "ravagiile" toamnei, ci ca sa mananci cel mai bun strudel cald cu mere si sos de vanilie si cel mai bun tiramisu din oras.
De la o terasa la alta, toamna a coborat cu ingaduinta si peste Café Verona sau gradina Carturesti, dar indeajuns incat sa preferi un pahar de vin sau un ceai in locul obisnuitei beri (foarte) reci si sa-ti doresti sa nu-ti fi uitat puloverul acasa. Duminica in care am fost eu in gradina Verona nu era atat de multa lume si mi s-a parut atunci ca sezonul teraselor a luat sfarsit, astfel ca am regretat un pic serile cu adieri calde si noptile tarzii cu discutii de vara.
Ma grabisem sa trag concluzii totusi pentru ca se pare ca gradinile Bucurestiului vor mai avea deschise portile pentru cateva saptamani bune de aici incolo, pentru cei care se bucura ca vine toamna…
