Cine obişnuieşte să ia cina la restaurantul Modigliani - pasta e carne din cadrul hotelului Intercontinental din Capitală a observat că de câteva săptămâni meniul este altul. Este una dintre cele două schimbări anuale pe care echipa le propune după mai multe consultări interne şi după degustări la care participă angajaţi din toate departamentele hotelului.
Au fost înlocuite unele feluri de paste, cele clasice (de exemplu carbonara), cu noutăţi, cum sunt feluri de mâncare din Uruguay, dar au fost introduse şi noi preparate din carne de vită. Echipa de la Modigliani are statistici cu produsele care se vând în fiecare zi. De la acestea pleacă decizia când se schimbă un fel din meniu pentru ca apoi să fie invitaţi la degustări mulţi dintre angajaţii hotelului. Italianul Alfonso Salvaggio, bucătarul chef, este însă cel care are un cuvânt greu de spus.
Restaurantul de la kilometrul zero al Capitalei este certificat de către Camera de Comerţ Româno-Italiană, iar pentru a primi această certificare este necesar ca cel puţin 60% din produsele folosite să provină din Italia, iar cel puţin o persoană să vorbească limba italiană. În Bucureşti există doar 15 restaurante care au primit această diplomă „Ospitalita Italiana“.
„Viaţa mea este fericită aici“, spune Alfonso Salvaggio, 39 de ani, care a venit în Bucureşti de la Shanghai pentru a le găti oaspeţilor de la Modigliani preparate din bucătăria de care este cel mai ataşat, cea italienească. Provenind dintr-o familie cu tradiţie în gastronomie, atât tatăl, cât şi unchii având afaceri cu restaurante, Alfonso Salvaggio a deprins rapid arta gătitului. Restaurantul familiei era situat într-un mic sat de lângă Bruxelles. După ce a petrecut timp în bucătărie alături de mama sa de origine belgiană şi de tatăl italian şi după ce şi-a terminat studiile s-a alăturat echipei hotelului de cinci stele Marriott din Bruxelles.
Acum are 17 ani de experienţă în bucătăria europeană şi asiatică pe care şi-a realizat-o în lanţuri internaţionale precum Rennaisance şi Marriott, urmându-şi astfel o a doua pasiune pe lângă gastronomie - călătoriile.
Din perioada petrecută în China îşi aminteşte cum oaspeţii hotelului veneau să-l întrebe despre pizza, pe care o considerau un preparat autentic american, şi ajungea să le explice că de fapt provine din Italia.
Deşi în meniul restaurantului Modigliani nu există niciun fel de pizza, cheful explică faptul că un preparat bun are blatul cât mai subţire şi cât mai puţine ingrediente. O pizza clasică este, de exemplu, marguerita.
Preparatele din carne sunt acum vedetele de la Modigliani, acolo unde o cină (restaurantul este deschis doar seara) costă în medie 50 de euro de persoană
Tot el demontează şi un alt mit al pastelor carbonara, despre care spune că în reţeta autentică nu se prepară cu smântână, ci doar cu ouă şi un fel special de şuncă italienească.
Întrebat despre bucătăria românească, recunoaşte că îi plac sarmalele. „Îmi place să le mănânc, nu să le şi prepar“, spune zâmbind italianul. Dar îşi explică afirmaţia: într-un schimb de experienţă cu echipa de la Berlin a fost nevoit să gătească sarmale pentru 200 de oaspeţi, ceea ce a fost o provocare.
Pastele şi preparatele din carne sunt acum vedetele de la Modigliani, acolo unde o cină (restaurantul este deschis doar seara) costă în medie 50 de euro de persoană.
Cele mai populare feluri de mâncare sunt Black Angus beef rib-eye (SUA) şi Beef tenderloin (Argentina şi Uruguay), dar merită oricând încercate o porţie de gnocchi sau paste cu fructe de mare, iar dintre deserturi cele mai comandate sunt Tortino di cioccolato bianco fondante şi Torta al limone Amalfitana.
Cum nicio cină nu ar fi completă fără un vin, Modigliani propune 76 de etichete, majoritatea din Italia, însă şi româneşti, din Franţa sau Argentina. În pofida specificului italian, cele mai căutate sunt cele româneşti, în special vinurile dure, grele. În cazul licorilor, preţurile încep de la 130 de lei şi ajung la 1.500 de lei pentru o şampanie Dom Perignon.
Iar dacă vă întrebaţi despre numele ales pentru restaurant, Modigliani poartă numele pictorului italian Amedeo Modigliani, fără un motiv anume, însă îşi propune să cinstească artele frumoase prin expoziţii ocazionale şi concerte de muzică live.
