Centrale pizza-bar a apărut la finalul verii trecute pe Calea Victoriei, zonă care a trecut printr-o transformare savuroasă odată cu lansarea unor proiecte culturale precum Străzi Deschise sau prin modernizările care au avut loc în Piaţa Amzei. Şi în mai puţin de un an de funcţionare, Centrale a devenit unul dintre cele mai populare locuri din zonă. Ce a contat în crearea unui nou hot-community-spot în Bucureşti?
Un prim element ar fi chiar echipa din spatele Centrale. Este vorba despre George Pop, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori din zona de HoReCa, aflat în spatele unor proiecte precum French Revolution, Velocità sau Liberté (acesta din urmă fiind închis între timp). În acest moment, George Pop nu mai este implicat în niciunul dintre proiectele menţionate, dar cele două funcţionale azi au devenit referinţe la nivelul Bucureştiului pentru produsul pe care îl fac, ecleruri, respectiv îngheţată. Liberté era cunoscut pentru savarinele sale. De altfel, specializarea până la nivel de perfecţiune este mantra după care a funcţionat George Pop în fiecare proiect culinar pe care l-a iniţiat şi de care nu s-a dezis nici în cazul Centrale. A face de toate nu este până la urmă concept, ci compromis.
„Nu sunt adeptul conceptului de a mă adapta la ce se cere, ci de a anticipa ce ar putea să aibă succes şi apoi să fac cât mai bine acel lucru“, spune George Pop.
Alături de George Pop este Bogdan Untea, Bobo, cel care până la momentul Centrale era in charge de bucătăria bar A1, un alt IT place din zona Victoriei, vecin de stradă cu Velocità. De altfel, aşa s-au şi cunoscut cei doi. Cel de-al treilea partener al Centrale este Corvin Cristian, unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi din România, implicat în realizarea spaţiilor Velocità, OTOTO, French Revolution, Sardin şi multe alte locuri care au schimbat vibe-ul Bucureştiului. De data aceasta, Corvin Cristian nu este doar arhitectul Centrale, ci şi unul dintre acţionari, prima astfel de mişcare după exit-ul din barul Atelierul Mecanic, un proiect care a reprezentat la momentul lui una dintre cele mai corecte abordări estetice din centrul vechi al Capitalei, zona care se află acum într-o relativă criză de identitate.
„Proiectul a fost lansat în iulie, anul trecut. Eu eram specializat pe partea de dulce, Bobo avea experinţa de bucătărie, de cârciumă, fiind implicat în multe proiecte, iar Corvin partea de arhitectură. Ideea unui pizza bar a fost cea mai coerentă, dar de la bun început ne-am întrebat dacă putem aduce ceva nou în acest domeniu. Am hotărât că da“, spune George Pop, implicat chiar în acest moment într-un alt proiect, tot pe Calea Victoriei.
„Discuţia dintre noi a fost una absolut naturală“, spune la rândul său Bobo.
Noutatea pe care cei trei au adus-o a fost de fapt o revenire la tradiţia realizării pizzei napoletane, dar cu un strop de contemporaneitate inserat cu delicateţe.
„Pizza napoletană adevărată are foarte multe reguli. Inspiraţia este de acolo“, spune Bobo. Într-o pizza, 90% este aluatul, dar echipa Centrale a dus proiectul în zona de napoletan contemporan. „Vedem că s-a revenit la zona clasică, la reţete foarte vechi“, adaugă Bobo. El este acum direct responsabil de aluatul de pizza, pentru care spune că foloseşte foarte puţină drojdie şi trei sortimente de făină de foarte bună calitate. Procesul de realizare este un fel de magie-chimie care durează între 48 şi 72 de ore.
„Am citit foarte mult. E doar pasiunea cea care m-a învăţat. Citesc mereu, informaţia este peste tot disponibilă, dar îţi trebuie o abordare.“ A avut însă contact şi cu mulţi profesionişti. Apoi, şcoala focului este cea mai bună, munca în bucătărie, experienţa cuptorului, mărturiseşte Bobo. Potrivit acestuia, procesul de realizare a unei pizza este de circa 90 de secunde şi dacă ar fi fost după el, nici măcar nu ar fi pus tacâmuri pentru servirea acesteia.
„Pizza nu trebuie să aibă un manual de utilizare.“
Centrale a mers de la bun început pe conservarea ideii de interacţiune pe care o presupune chiar împărţirea unei pizza, astfel că modelul de business a exclus partea de livrări. Explicaţia ţine tot de calitatea produsului, pizza trebuie consumată în cel mult 10 minute de când este scoasă din cuptor, iar dacă este ţinută prea mult în cutie, transpiră.
„Interacţiunea este directă, totul este la vedere, iar lumea se bucură de acest lucru.“
Spaţiul în sine este extrem de curat ca linii de design, cea mai mare parte a suprafeţei fiind ocupată chiar de zona de „asamblare“ a pizzei. În bar mai sunt cinci mese, în timp ce în afara lui mai este o băncuţă, iar dincolo este toată Calea Victoriei, care în zilele de weekend se umple de oameni care stau pe trotuare şi mănâncă o felie de pizza de la Centrale. Obiceiul este deja format şi asta în mai puţin de un an.
„Este un mix de business şi bucătărie şi trebuie să înţelegi suficient de mult din ambele pentru a reuşi“, spune George Pop.
Poate că elementul vizual care îţi atrage imediat atenţia, dincolo de pizza aburindă, este o mică statuetă a lui Sant'Antuono Abate, protectorul pizzaiuolilor din Napoli. Imaginea este extrem de puternică, având forţa de a te teleporta imediat pe străzile din oraşul din sudul Italiei, cu certitudine una dintre cele mai interesante experienţe urbane de pe continent. De altfel, în Napoli prezenţa statuetelor ce întruchipează sfinţi este o amprentă a oraşului. Napoletanii, oameni crescuţi la baza unui vulcan, cu un temperament modelat de această forţă naturală, sunt cunoscuţi pentru impulsivitatea lor, dar acele mici statuete de sfinţi parcă mai calmează puţin spiritele sau măcar dau senzaţia, oferind protecţie celor care încă nu sunt obişnuiţi cu adrenalina care se descarcă pe străzile oraşului.
Sentimentul de protecţie se simte şi în micul pizza-bar Centrale, cumva ştii că ceva bun se întâmplă acolo. Dar sentimentul este dublat de meniu, unde lucrurile sunt extrem de simple, 10 tipuri de pizza şi câteva băuturi. Atât. Niciodată nimic mai mult.
Planuri de viitor după acest prim an peste aşteptări? Deocamdată doar consolidarea Centrale şi a comunităţii care creşte în jurul acestui concentrat de Napoli din inima Bucureştiului.
