În lumea vinului, produsele scoase din pivniţele familiilor cu sânge nobil sunt extrem de căutate, iar numele unui prinţ sau baron ce apare pe sticlă, reprezintă o garanţie şi un status symbol pentru colecţionari.
Au venit în vizită în România, dar s-au îndrăgostit la prima vedere de podgorii, de locurile fermecătoare prin care au trecut, dar şi de oamenii care i-au primit cu căldură. Baroana Ileana Kripp-Costinescu şi soţul său Jakob ţin să ducă mai departe tradiţia vinurilor prinţului Ştirbey, începută în urmă cu 300 de ani, şi au decis să renoveze un domeniu din Drăgăşani şi să aducă la viaţă un brand de vin uitat. Acum pot fi consideraţi de-ai locului, de aceea nu este nimic neobişnuit pentru ei să se plimbe prin vie, să discute cu toţi cei care lucrează în podgorie şi să participe uneori direct la culesul strugurilor.
Cei doi locuiesc în Tirolul de Nord (în partea austriacă), însă baroana Kripp-Costinescu şi soţul său vin timp de zece zile în fiecare lună la domeniul de la Drăgăşani, acolo unde ia naştere vinul Prince Ştirbey. Aici au învăţat să aprecieze tradiţiile transmise de la strămoşii Ileanei, au dus mai departe legăturile dintre generaţii păstrând în echipă oameni din aceleaşi familii care în trecut au lucrat pentru prinţul Ştirbey, şi au reinventat soiuri de vin care au trecut testul timpului.
Când vin la cramă în perioada culesului, îşi încep ziua cu o plimbare în vie, stau de vorbă cu echipa, gustă strugurii
direct din butuc, iar uneori baroana participă şi la cules. Fac vizite în cramă, gustă şi analizează cu oenologul Oliver Bauer musturile proaspete sau pe cele care sunt deja în fermentaţie, iar după masa de prânz de pe tereasa casei obişnuiesc să primească grupuri de vizitatori, curioşi să descopere farmecul locului şi să deguste vinuri. Câteva ore din zi se afundă în acte pentru „birocraţia inevitabilă“ şi îşi încheie seara cu analiza previziunilor meteorologice şi cu cina în foişor, bineînţeles alături de o sticlă de vin din vinoteca proprie.
„Pentru noi o excursie de familie pe jos la munte are o valoare mai mare decât o plimbare într-o maşină de lux“, spune Jakob Kripp.
Venit pentru prima dată în România în 1999, Jakob Kripp, care şi-a petrecut copilăria în Italia, spune că s-a îndrăgostit de aceste locuri, iar după analize tehnice a
descoperit potenţialul domeniului: soiuri autohtone valoroase, condiţii „aproape“ ideale şi o piaţă a vinului cu un segment premium în creştere rapidă.
În 2001 s-a apucat de treabă şi împreună cu baroana Ileana Kripp-Costinescu au început să lucreze la renaşterea vechiului domeniul al familiei princiare Ştirbey.
„În ultimii zece ani am încercat să readucem acest brand la un nivel înalt“, spune el. În momentul restiturii clădirea era deplorabilă, de aceea au fost obligaţi să renoveze crama din temelie, însă viile au fost bine îngrijite de angajaţii de la stat, ceea ce le-a permis să păstreze butucii vechi de 25-30 de ani.
Odată finalizată renovarea a venit momentul în care s-a încercat recuperarea unor obiecte ale familiei Ştirbey pentru a le aduce în locul de unde au plecat: domeniul de la Drăgăşani. Însă urmele sistemului comunist s-au făcut simţite, astfel că nu a mai rămas nimic care să amintească de familie, „ca să nu mai vorbim de vinuri.“
„Cercetând prin anticariate şi colecţionari am mai găsit câteva obiecte din perioada 1900-1940. De exemplu etichete de vin din perioada 1900-1910, o sticlă de vin din 1938 şi mai multe reclame“.
De la primele încercări de a produce vin în această zonă, dorinţa a fost de a realiza produse din soiuri autohtone, iar în prima parte a secolului XX prinţul Barbu Ştirbey a intuit nevoia de a-şi pune numele pe sticle, reuşind să le poziţioneze pe segmentul premium la nivel european. „O dovadă era listarea vinurilor Ştirbey în Orient Expres în anii 1920.“
Fascinaţia descendenţilor prinţului Ştirbey pentru podgoriile româneşti este împărtăşită şi de marchizul Piero Antinori care a găsit în Dealu Mare un loc potrivit pentru
a-şi extinde afacerea. Din 2003, o dată pe an, marchizul este în ţară unde a fost convins de Giancorrado Ulrich (cel care în prezent îi conduce afacerile din România) că a găsit elemente asemănătoare regiunii Toscana, una dintre cele mai cunoscute regiuni viticole din Europa şi din lume. Toscana este şi locul în care familia Antinori produce vin de peste 600 de ani.
Puţine familii din lume au rădăcini mai vechi ca Antinori în business, iar marchziul face parte din a 26-a generaţie a casei Antinori.
Clima şi calitatea solului românesc au fost cele care au cântărit greu în decizia de a veni la Dealu Mare. Iar vinurile italiene pe care le cunoaşte atât de bine sunt completate acum cu noi game ce încep să iasă din crama românească.
Dacă iniţial nu ştia foarte multe despre viticultura românească, marchizul a cerut un studiu de piaţă, iar decisivă a fost întâlnirea cu Fiorenzo Rista, vinificatorul cramei, care participase la realizarea primelor vinuri premium locale Prince Mircea şi Prince Matei. A urmat apoi participarea lui Antinori la lansarea principalelor vinuri din portofoliu, iar următoarea vizită va fi la inaugurarea oficială a noii crame de anul viitor. „Nu a fost un efort din partea mea să-l conving pe Marchizul Piero Antinori să investească în România. Ne-am întâlnit la mijloc“, spune Giancorrado Ulrich. Recunoaşte că i-au plăcut ţara, oamenii, a apreciat vinurile şi şi-a dat seama că România are un potenţial fantastic să fie unul dintre marii producători de vinuri de calitate din lume.
Despre compania Marchesi Antinori, Ulrich explică faptul că filozofia acesteia este caracterizată prin îmbinarea tradiţiei cu inovaţia, astfel că producătorul este prezent în zone precum Toscana şi Umbria, însă mai are proprietăţi în Piemont, Franciacorta (din Lombardia), Apulia (Italia), dar şi în SUA, Chile, Ungaria şi România.
Marchizul s-a oprit la Dealu Mare după ce a vizitat mai multe regiuni, asta în condiţiile în care nu şi-a dorit să producă vin cu orice preţ în România. Acum are o cramă la Vadu Săpat, pe care a cumpărat-o şi a renovat-o. „Industria de vinuri are un potenţial fantastic, piaţa locală fiind una dintre cele mai mari din lume. În mod particular, pentru un producător premium, piaţa românească oferă importante oportunităţi de creştere“, spune Giancorrado Ulrich.
Marchesi Antinori face parte din Primum Familiae Vini, asociaţia internaţională de familii care produc unele dintre cele mai fine vinuri din lume şi care se trag din Franţa, Germania, Italia, Portugalia şi Spania. Primum Familiae Vini a fost creată în 1992, iar admiterea se face numai pe bază de invitaţie. Are maximum 12 membri al căror scop este să apere şi să promoveze tradiţiile şi valorile famiilor ce produc vin de sute de generaţii.
Alături de Antinori, din asociaţie mai fac parte Chateau Mouton Rothschild, brand deţinut de baroana Philippine de Rothschild şi copiii săi, cu o istorie de 160 de ani, Symington Family, veche de 361 de ani, sau Hugel & Fils, care produce vin de 374 de ani.
Trei (Perrin, Joseph Drohin şi Symington) dintre cele 11 branduri de vin produse de aceste familii sunt aduse în România de către Le Manoir, firmă deţinută de Cristi Preotu. Vega Sicilia spre exemplu este un brand ce are în spate o tradiţie de aproape 150 de ani, iar cel mai tânăr brand este Famille Perrin, care are „doar“ 104 ani. „Se încearcă să se exploateze faptul că sunt vinuri de familie, că sunt create cu mai multă grijă şi atenţie la detalii“, spune Preotu.
Un alt nobil care are posibilitatea să investeasă în România este Contele Stephan von Neipperg, care are proprietăţi în Bulgaria şi care în următorii ani poate opta să intre în acţionariatul WineRo, companie ce deţine brandul Alira. Contele se trage dintr-o familie a cărei istorie începe pe vremea Imperiului Roman şi care deţine proprietăţi în Bordeaux, precum La Mondotte, Château Canon La Gaffelière, Clos de l’Oratoire, Château d’Aiguilhe, dar şi altele. El s-a asociat cu Karl-Heinz Hauptmann, fost managing director al Merril-Lynch Londra, pentru a aduce pe piaţa bulgărească brandul Enira. Rămâne de văzut dacă podgoriile româneşti îl vor fermeca la fel de mult încât să vină să investească în zonele viticole de la noi.
