Primul lucru care te loveşte, vizual, când faci dreapta pe drumul de ţară de 6 kilometri care duce de la şoseaua naţională (DN1B Ploieşti - Buzău, imediat după Mizil) spre cramele LacertA (în latină înseamnă şopârlă) sunt spalierii alineaţi matematic pe care este legată viţa de vie, ca şi cum ar fi desenată.
Al doilea lucru care te loveşte, fizic, este drumul pietruit şi destul de denivelat care pune la grea încercare amortizoarele maşinii.
Pe stânga vezi o cramă a unui producător local, curată, dar destul de învechită, care nu prea te îmbie. Continui drumul (tot mai prost) printre dealurile Buzăului şi ajungi într-un final şi la cramă.
Aici, te întâmpină un peisaj desprins parcă de pe alte meleaguri. O clădire veche de peste 100 de ani, creaţie a celebrului arhitect Ion Mincu, renovată impecabil, în spatele căreia se ridică o construcţie modernă din piatră, lemn şi sticlă, creaţie a unei renumite firme de arhitectură din Austria. Stabilimentul este înconjurat în toate părţile de dealuri cultivate cu viţă de vie.
Suntem întâmpinaţi de gazdă, Walter Friedl, un austriac de 50 de ani, dar stabilit în România de peste 13 ani, care vorbeşte foarte bine româneşte. El ne explică de ce a ales să producă vinuri la Dealul Mare.
"Zona Dealul Mare are o poziţionare unică. Este situată exact pe paralela 45 - cea mai bună latitudine pentru producţia viticolă, la fel ca regiunile Toscana (Italia) sau Bordeaux (Franţa). Solul este foarte bun cu toate mineralele care vin din Carpaţi, iar fiind la sud de munţi, zona beneficiază de mai mult soare în timpul anului."
Începe turul cramei
Dacă te gândeai că vei coborâ într-un beci întunecat cu butoaie uriaşe, înegrite de trecerea timpului, atunci nu e cum te aşteptai. În camera de procesare a vinului e curăţenie ca în farmacie, iar decantoarele uriaşe din oţel inoxidabil strălucesc.
"Strugurii cad de acolo de sus doar prin efectul gravitaţiei, pentru a se evita folosirea de sisteme de pompare, care agresează boabele de strugure şi alterează gustul vinului", explică Friedl.
Urmează apoi camera în care sunt ţinute butoaiele cu vin, principala atracţie a oricărei crame. Aceeaşi curăţenie, mai puţină lumină şi ceva mai răcoare. Zeci de butoaiaşe din stejar (baric) stau stivuite de-o parte şi de alta pe lângă pereţi. Între ele, Friedl se simte în largul său.
"Aducem aceste butoaie din toată lumea, pentru că fiecare tip de stejar are particularităţile lui care imprimă vinului un anumit gust. Avem furnizori din Franţa, SUA, dar şi din România. Alegerea butoaielor e foarte importantă. Într-un an ploies, de exemplu, când vinul are mai multă apă, îl ţinem în butoaie din steja american, care are arome mai exotice", explică austriacul.
Vinul roşu stă în butoi la învechit cel puţin un an, pentru a fi mai aşezat, astfel că în acest moment crama LacertA vinde vin roşu din 2009. Cel alb este din recolta lui 2010.
Investiţie de 8 mil. euro. Austriecii cu banii, românii cu producţia
Crama îşi produce singură strugurii, pe cele 82 de hectare cumpărate în ultimii ani de la localnici. "Am cumpărat mai întâi conacul cu cica 11 hectare după care am achiziţionat de la localnici", povesteşte Friedl, care evită să răspundă la întrebarea privind preţul de achiziţie al terenului. "Preţul terenului e la fel peste tot. Şi în România, şi în Austria şi în Franţa. Cea mai mare parte a investiţiei este cu amenajarea, plantarea şi întreţinerea viţei de vie", explică austriacul.
Investiţia totală în construcţia şi echiparea cramei s-a ridicat la 6 mil. euro la care se adaugă circa 1,8 mil. euro pentru plantarea şi întreţinerea viei. O parte din investiţie a fost finanţată cu fonduri SAPARD.
În companie, Friedl este asociat cu alţi doi austrieci şi cu o nemţoaică. Ei vor să dezvolte conceptul de turism viticol, care constă în degustarea vinului, turul podgoriei, descoperirea rutelor istorice şi culturale ale viticulturii româneşti şi peisajului autentic.
O treime din vinul produs (circa 100.000 de litri în 2010) speră să-l vândă chiar turiştilor care vin la cramă, în timp ce o treime este vândută prin segmentul HoReCa (hoteluri şi restaurante), iar o treime către companii (pentru cadouri, protocol). Foarte puţin ajunge în magazine, şi doar în cele specializate.
O explicaţie este şi preţul, mai ridicat decât al altor vinuri autohtone (între 29 de lei şi 69 de lei la cramă). Aşadar, austriecii ştiu să vândă.
De producţie se ocupă însă românii. Directorul de producţie şi oinologul principal al cramei este un român, familiar cu specificul locului. Rezultatul: Lacerta Winery a obţinut 4 medalii la Salonul Internaţional de Vinuri Vinvest care a avut loc în luna aprilie la Timişoara, depăşind producători locali de tradiţie, iar LacertA Cabernet Sauvignon '09 a fost declarat cel mai bun vin roşu din competiţie.
