Gastronomie

O antreprenoare a deschis un restaurant al cărui meniu de conturează în jurul murăturilor. „Am avut în minte doar dimineţile de după o seară pe care o petreci cu prietenii prin oraş şi te întinzi la vorbă şi desigur... şi la nişte pahare cu alcool“. Ce feluri de mâncare pregăteşte?

Murăturile fac parte din cultura naţională şi fie că vorbim despre castraveţi, pătlăgele ori varză, ele se asortează perfect cu un grătar sau cu o mâncare de cartofi pregătită de mama acasă. Aceleaşi murături îşi găsesc loc, mai rar ce e drept, în meniul unor restaurante autohtone, cel mai frecvent în cel al localurilor cu specific românesc, fiind încadrate la categoria garnituri sau „şi altele“. Să ai un restaurant construit în jurul acestui produs însă, e ceva mai rar, şi totuşi, posibil.

Alexandra Blas a deschis restaurantul Pickles (în traducere Mură­turi) în urmă cu mai puţin de un an, după ce s-a întors în ţară de la Londra, unde şi-a consolidat cunoştinţele în domeniul gastronomiei. După cum îi spune şi numele, conceptul a fost construit în jurul murăturilor, care sunt vedeta meniului micului local din inima Bucureştiului.

„Povestea Pickles a început, de fapt, cu plăcerea de a mânca ceva gustos. La început, era doar la nivelul de gătit, doar pentru familie şi cei apropiaţi, apoi a crescut uşor-uşor şi s-a transformat în ceva serios“, îşi aminteşte ea.

Acum şapte ani, Alexandra punea pentru prima dată piciorul în bucătăria unui restaurant. Atunci a început să se joace cu mâncarea la modul profesionist şi asumat. La scurt timp după, ea a plecat la Londra, unde şi-a continuat drumul în lumea gastronomiei.

„Acolo am avut un parcurs foarte interesant care m-a împins spre a-mi deschide propriul meu locşor înapoi în ţară.“

Sigur, pasiunea pentru gătit a pornit, de fapt, de la un băiat de care Alexandra fost îndrăgostită acum mulţi ani.

„Povestea aia de iubire nu a fost să fie, dar spun mulţumesc!, că am rămas cu gătitul. Mult mai bine!“

Dar totuşi, de ce antreprenoriat? Şi de ce gastronomie?

„Murăturile sunt viaţa mea! (râde)“

Dorinţa de antreprenoriat a venit după mulţi ani de experienţă prin restaurantele high-class din Londra, unde s-a distrat, dar a şi muncit suficient de mult încât să-şi dea seama că ar vrea să facă asta pentru sine. Alte idei de businessuri nu mai are. Nu încă!

„Cine ştie ce se mai întrevede şi ce voi mai visa anii următori. Dar momentan sunt fericită cu oamenii pe care îi văd de joi până duminică pe Vasile Lascăr 21, îi simt ca fiind deja de-ai casei, iar asta contează cel mai mult într-un business.“

Antreprenoarea s-a întors din Londra chiar în februarie 2020, în prag de pandemie, mai exact pe 29 februarie. Câteva zile mai târziu, doar ce apucase să-şi pună pe foaie câteva gânduri pentru bistro, a aflat că România va intra în lockdown.

„Pandemia m-a afectat, aşadar, încă de la începutul începuturilor. Am avut răbdare, am aşteptat să treacă toată perioada asta nefastă şi am încercat să mă concentrez ca să deschid Pickles cât mai repede.“

Sigur, tot procesul a fost întârziat destul de mult, dar asta nu a împiedicat-o să-şi ia inima-n dinţi şi să pună lucrurile în mişcare. Până la urmă, cu gândul ăsta s-a întors în ţară şi nu avea nici măcar o pandemie suficient de multă putere încât să o oprească de la dorinţa cu care a pornit.

Aşa a apărut Pickles, amplasat undeva în inima oraşului, pe o străduţă care pleacă din Piaţa Rosetti şi ajunge la liceul Spiru Haret. Mai exact, pe Vasile Lascăr la numărul 21.

„Nu ai cum să ratezi semnul de Pickles de la intrare şi oamenii care stau să mănânce pe tejgheaua din faţa bistroului“, spune fondatoarea restaurantului.

Ea adaugă că nu a pornit la drum cu gândul unui loc anume din Bucureşti, dar şi-a dorit să fie cât mai aproape de centru şi să aibă deschidere către oamenii care colindă străzile în lung şi în lat, cât e ziua de lungă. A avut mai multe opţiuni, dar a ales să rămână aici, tocmai pentru că simte că e o zonă cu potenţial, unde ajunge un public divers. „Şi am ales bine, zic eu.“

Alexandra spune că investiţia pe care am făcut-o până în acest moment nu este una foarte mare, asta pentru că e încă la început. Totuşi, localul e suficient pentru ce îşi doreşte acum. Declară că are toate instrumentele de care are nevoie ca să se poată mişca fără probleme în bucătărie.

„Cred că nu poţi funcţiona fără să investeşti, oricât de puţin, dar constant, asta dacă vrei să livrezi produse de calitate. Altfel nu se poate.“

În ceea ce priveşte viitorul, nu se grăbeşte, merge înainte cu paşi mici. Momentan e singură în bucătăria mică de la Pickles, dar crede că la un moment dat va fi nevoită să împartă această muncă şi cu altcineva. Aşteaptă momentul potrivit.

„Am avut momente în care am avut îndoieli că lucrurile vor funcţiona aşa cum îmi imaginasem eu că o vor face.“ Dar se pare că statul în casă şi mâncatul constant a ceea ce găseau prin frigider i-a îndemnat pe cei mai mulţi să iasă în oraş şi să se bucure şi de mâncarea gătită de altcineva, aşa cum o făceau înainte. „Simt că lucrurile încep să se aşeze uşor-uşor. Şi că oamenii sunt din ce în ce mai entuziasmaţi că în plimbările lor pot să se bucure şi de o mâncare bună, uneori nici măcar foarte departe de casă.“

Pickles este deschis de joi până duminică, exact zilele din săptă­mână în care ne apropiem sau suntem deja în weekend, iar atunci e dezmăţ de dimineaţa până seara, spune Alexandra. „Preparatele pe care le gătesc sunt mai degrabă cele de mic-dejun sau brunch. Şi merg foarte bine cu o bere alături. Pentru cină cred că oamenii preferă să mănânce alte tipuri de preparate, care momentan nu sunt pe lista Pickles.“

Nu vede acest tip de orar de funcţionare ca pe un risc, ci mai degrabă ca pe o alegere asumată. Nu exclude însă ca pe viitor să se schimbe lucrurile şi să extindă specificul. Dar în timp, nu acum.

„Când m-am decis la conceptul micului meu bistro, am avut în minte doar dimineţile de după o seară pe care o petreci cu prietenii prin oraş şi te întinzi la vorbă şi desigur... şi la nişte pahare cu alcool.“

Aşadar, în jurul dimineţilor de după serile alea a gândit conceptul. Şi Pickles s-a transformat în ceva mai mult de atât. Mâncarea este emblematică pentru cei pasionaţi de un preparat pe care nu l-au mai mâncat în Bucureşti şi pe care şi-ar dori să-l găsească atunci când ies la o plimbare în oraş, spune ea. Spre exemplu, ardeii Padron (preparat pe bază de ardei prăjiţi) sunt o gustare pe care nu o mai găseşti în oraş şi pe care nu prea ai vrea să o găteşti singur acasă.

„Dacă vrei să te întorci un pic în Spania, fără să iei avionul, e farfuria perfectă.“

Totuşi, Alexandra spune că tot conceptul micului său bistro l-a creat în jurul murăturilor prăjite. Aşadar, ele sunt vedeta Pickles. În top preferinţe mai intră şi

sandwich-ul cu calamari, iar în perioada în care leurda era încă pe piaţă, un alt preparat care s-a lăsat rapid cu sold out a fost o combinaţie de cartofi noi (prăjiţi), sos de leurdă şi nişte cârnaţi demenţiali.

„Aşadar, dacă are cineva un stoc de leurdă pe care doreşte să-l vândă, ştiţi unde mă găsiţi! (râde).“

Murăturile reprezintă pentru ea exact pofta pe care o are în dimineţile despre care povestea mai sus, dimineţi pe care, să fim oneşti, le mai avem cu toţii din când în când. Cu atât mai mult cu cât murăturile sunt ceea ce te trezeşte cel mai bine după o astfel de seară.

„Noi românii avem această cultură, dacă o pot numi astfel, în care preferăm să deschidem un borcan de murături ca să ne «trezim». Cred că aici e punctul comun.“ Sigur, nu e musai să fie astfel, dar mai ai nevoie de câte o escapadă din când în când, un guilty pleasure. „Pentru mine asta înseamnă Pickles şi cred (şi sper!) că am reuşit să transmit destul de bine acest lucru.“

Murăturile sunt producţie proprie, sigur. „Altfel cum ar fi putut să fie atât de gustoase? (râde)“

Despre cei care trec pragul restaurantului, Alexandra spune că sunt creativi, deschişi şi cu gusturi bune. Nu are cifre exacte, însă e vorba de un public divers, care are aceste trăsături în comun.

„Am şi câţiva clienţi care sunt deja de-ai locului, pe care îi recunosc încă de când ajung în faţa uşii. Îmi place recurenţa asta şi mă bucură tare mult. Vin în vizită mulţi gurmanzi sau chiar chefi şi toţi apreciază mâncarea. Asta înseamnă că ceva fac bine, nu?!“

Pickles e mai degrabă un loc în care vii, te bucuri de mâncare, socializezi un pic şi pleci, adaugă ea. Poţi să mănânci liniştit şi pe tejgheaua din faţa bistroului, unde începi să te împrieteneşti cu oameni pe care nu i-ai văzut niciodată.

Fiind un loc mai mic, unde se găteşte la vedere, spaţiul din interior e rareori ocupat. Asta dacă temperaturile nu obligă oamenii să rămână înăuntru unde sunt 15 scaune, folosite la nevoie, uneori chiar şi la exterior, cel puţin acum - pe timpul verii. Livrările nu sunt încă pe lista Alexandrei de „to do“, îşi doreşte mai degrabă ca oamenii să vină să se bucure de experienţa de aici, de la faţa locului.

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.