Mary Lou DiNardo verifică de trei ori pentru a fi sigură: aceea a fost un smiley face la sfârşitul ultimului e-mail primit de la unul dintre cei mai rigizi clienţi ai săi?
Director executiv al unei companii imobiliare de pe Coasta de Vest, cu un MBA obţinut la una dintre cele mai prestigioase universităţi, acest client a fost mereu "un bărbat foarte serios, un intelectual", spune DiNardo, preşedintă al TK/PR, o companie de relaţii publice.
"Colaborăm de şapte ani. Dintr-o dată, în timp ce discutam problema unui furnizor, el a dat sign off, încheind discuţia cu aceste feţe zâmbitoare sau care clipesc, deşi este un tip pe care nu cred că l-am văzut zâmbind vreodată".
DiNardo face parte din categoria profesioniştilor care s-au aflat în situaţia de a primi la sfârşitul unui mail o faţă zâmbitoare, care face cu ochiul sau LOL, acest limbaj migrând din zona textelor şi mail-urilor trimise de adolescenţi, în corespondenţa oamenilor de afaceri care se mândresc cu comportamentul lor solemn.
"Fără îndoială, acum trimit şi primesc smiley faces mult mai des", spune Martha Heller, preşedintele Heller Search Associates, o companie care caută directori executivi în domeniul tehnologic pentru cele mai bogate companii din topul Fortune 500.
Lisa M. Bates, asistent universitar de epidemiologie la universitatea Columbia, a adoptat recent aceste smiley faces, aşa cum au făcut şi ceilalţi colegi din mediul academic, deşi "cu moderaţie şi strategic", spune ea.
"De obicei sunt sarcastică şi grăbită, dar un smiley face poate evita neînţelegerile. Îmi imginez că acestea m-au salvat de multe ori de problemele unor interpretări greşite".
Totuşi smiley faces pot genera un alt gen de confuzii, pentru că nu sunt totdeauna citite la fel de diferite interfeţe.
Lăsând deoparte confuziile, Bates şi Heller spun că acestea nu doar că semnalează intenţia într-un mediu în care este foarte greu de interpretat tonul mesajului sau al discuţiei, dar creează şi o relaţie apropiată între expeditor şi receptor.
Studenţii la comunicare digitală consideră că această acceptare a "feţelor" capricioase ca fiind inevitabilă nu este totdeauna de dorit.
"Acestea, care vin odată cu tehnologia digitală, generează degradarea abilităţii de a scrie, a competenţelor de gramatică, sintaxă, structură a propoziţiei, chiar şi a caligrafiei", spune Bill Lancaster, conferenţiar în comunicaţii la Northeastern University din Boston.
"În mod sigur înţeleg necesiatea clarităţii mesajului, dar vocabularul, folosit adecvat, este foarte clar", spune acesta.
