Ceasuri & Bijuterii

Ichigo Ichie

17 dec 2009 120 afişări
Din aceeaşi categorie

O sansa se refera la prima impresie pe care si-o formeaza un turist la intalnirea cu Japonia si care este hotaratoare - daca prima impresie e buna, va reveni. Daca nu, nu numai ca nu va reveni, dar le va impartasi si prietenilor parerea sa, iar onoarea Japoniei va fi stirbita. Probabil ca, in Occidentul ceva mai cinic, notiunea de onoare nu are mare pret, dar in Japonia ingrijitorul care se ocupa de curatenia la metrou, de pilda, considera ca, atunci cand spala pe jos, e in joc onoarea sa si a companiei pe care o reprezinta, si daca nu e foarte multumit de rezultate nu ezita sa ingenuncheze si sa racaie fiecare pata minuscula cu o periuta la fel de minuscula. Si pentru asta e respectat de toti cei care trec. Iar el se duce multumit acasa.

In Tokio, evident, totul e impecabil de curat, ireal chiar, avand in vedere ca oriunde mergi, la orice ora, nu reusesti sa localizezi nicio hartie, niciun muc de tigara, nicio punga, absolut nimic. Am stat la Conrad Tokyo, un hotel de 37 de etaje in mijlocul cartierului de zgarie-nori, unde totul pare desprins din Matrix, mai ales noaptea cand te uiti in jos de la o inaltime ametitoare si vezi autostrazile suspendate, incolacite in trasee complicate, iar in jur cladirile uriase par ca asteapta miezul noptii pentru a incepe sa se miste amenintator, ca robotii din filmele SF.

Dar in Tokio nu e nimic malefic - oamenii sunt extrem de civilizati, majoritatea vorbesc engleza si cu gura si cu mainile, iar in cel mai rau caz indraznesc sa se uite cu ochii mari la turistii non-asiatici - dar au o curiozitate atat de benigna si un zambet in acelasi timp jenat si copilaresc, incat n-ai cum sa te superi, chiar daca un vagon intreg de metrou te fixeaza din priviri.

La tot pasul e vizibila diferenta dintre generatii - cuplurile de o anumita varsta sunt imbracate auster, iar adesea barbatul merge inaintea femeii, desi distanta e doar de ochii lumii, avand in vedere ca dupa o varsta devin de nedespartit. Nu din romantism, ci pentru ca, dupa cum mi-a explicat cea mai buna ghida din lume - Akiko Matsuoka, barbatii japonezi au mari probleme de reintegrare in viata normala dupa ce ies la pensie si, in loc de zilele de munca de 18 ore, se trezesc ca nu au nimic de facut. Asa ca devin ceea ce femeile japoneze denumesc "frunze ude" - se lipesc de sotiile lor si le insotesc peste tot, de la piata la coafor.

La polul opus sunt tinerii japonezi, care, din cate am inteles tot de la Akiko-san, au multe interese in viata, printre care insa nu prea se mai numara si sexul opus. Niponii adolescenti sau pana in 30 de ani sunt pasionati de jocuri pe computer (cand am trecut prin fata unui magazin de electronice care oferea reduceri, am observat cozi kilometrice, fara exagerare, toate formate din "geeks", dupa cum i-a calificat ghida) sau de activitati solicitante precum gatitul - de unde si aparitia categoriei de barbati denumiti dispretuitor "ierbivori". Poate ca din incercarea de a le atrage atentia s-a nascut actuala moda la care subscriu 99% dintre tinerele japoneze: fuste foarte-foarte scurte, portjartier la vedere sau sosete peste genunchi si un look de scolarita inocenta si non-amenintatoare. Insa se pare ca nu functioneaza - tinerii pierduti in lumea virtuala cauta relatii desprinse parca din taramul fantasy, ceea ce explica popularitatea asa-numitelor maid cafes: "cafenele" unde lucreaza tinere frumoase, imbracate in uniforme de subrete, care, contra unui onorariu, ii slujesc pe clienti ajutandu-i sa se relaxeze si indeplinindu-le orice dorinta. Problemele apar doar cand clientii incep sa confunde fantezia platita cu realitatea, ceea ce se intampla destul de des.

Cine vrea sa-i vada pe tinerii din Tokio in elementul lor trebuie neaparat sa mearga in Shibuya, o zona recunoscuta drept epicentrul fashion al orasului, unde toti adolescentii cool ies sa-si expuna stilul vestimentar si sa admire sau sa se inspire din lookul celorlalti. Zona este ticsita cu magazine unde risti sa-ti sucesti gatul daca vrei sa observi toate combinatiile trasnite de haine si coafuri, iar ecranele gigantice arata exact ca in celebrele scene din "Lost in Translation", care s-au si filmat de altfel in intersectia uriasa. Inainte sa intrati in magazine unde probabil veti fi luati de val si veti petrece o zi intreaga, merita sa va opriti la statuia lui Hachikō, un caine care a continuat sa-si astepte stapanul in fiecare zi la statia Shibuya, chiar daca acesta murise intre timp. Cainele s-a infiintat zilnic la locul stiut din 1923 pana in 1935, devenind astfel un simbol al loialitatii, virtute foarte apreciata de japonezi. Astazi, statuia lui Hachikō este locul predilect de intalnire pentru tinerii cool din Tokio.

Celalalt pol shopping din Tokio, Ginza, este complet diferit. Cand a fost construit, in 1872, acest cartier isi propunea sa aduca in oras o parte a arhitecturii occidentale, sa le ofere cumparatorilor cele mai noi produse, sa le arate turistilor fata moderna a Japoniei si sa fie rezistent la incendii. Dupa mai bine de 135 de ani, toate aceste deziderate stau inca in picioare, alaturi de unele dintre cele mai frumoase cladiri. De la branduri japoneze celebre precum Uniqlo (faimos pentru casmirul ieftin care le-a facut pe frantuzoaice sa se calce in picioare la deschiderea magazinului din Paris in luna octombrie) sau Mikimoto (marca de bijuterii specializata in perle care nu foloseste decat 5% din productia sa anuala de perle, atat de stricte sunt standardele) si pana la Bottega Veneta, Rolex, Cartier sau Chanel, toate mega-brandurile se regasesc aici, dar si marci mai de nisa, precum Tsumori Chisato, un designer japonez de la care as cumpara intreaga colectie. Daca intersectia din Shibuya a fost facuta celebra de Bill Murray, Ginza 4-chome e cunoscuta drept "Times Square a Japoniei" - imensa, fara a fi strivitoare, iar in weekenduri, cand traficul auto este interzis, e chiar foarte linistita si romantica. Intr-un colt al intersectiei se afla faimosul Wako Store, un magazin exclusivist unde insa puteti intra linistiti chiar daca nu aveti niciun yen in buzunar, deoarece vanzatori mai prietenosi, mai respectuosi si mai dornici sa ajute nu exista nicaieri. Niponii spun ca, in Japonia, clientul e rege. Ceea ce nu e tocmai adevarat - e imparat. Nimeni nu va va spune niciodata nu (de altfel cuvantul nu e ocolit de japonezi, care daca ar putea l-ar exclude probabil din vocabular, deoarece nu e un cuvant politicos). Singura dorinta a personalului de vanzari este sa va descaltati cand intrati in cabina de proba - de altfel, papucii sunt la mare pret in Japonia si nu e iesit din comun ca intr-un hotel (mai ales unul traditional) sa fie doua sau trei feluri de papuci in camera, fiecare pentru un perimetru clar stabilit si care mi-au dat mari batai de cap pentru ca mereu uitam pe unde si pana unde trebuie sa merg cu perechea A sau cu perechea B sau cu perechea C.

Daca shopping-ul nu o sa va ocupe tot timpul in Tokio si daca reusiti sa va treziti pe la 5 dimineata, mergeti la piata en-gros Tsukiji, unde, pe langa fructe si legume din toata lumea, ajung in fiecare zi cantitati enorme de peste si fructe de mare, care sunt apoi vandute la licitatie. Va trebuie insa un ghid ca sa asistati la licitatii, deoarece turistii dadeau buzna in mijlocul strigarilor si nu se sfiau sa vocifereze, sa orbeasca participantii la licitatie cu blitzurile aparatelor de fotografiat, sa apuce pestii de coada sau chiar sa ciuguleasca de la fiecare negustor, ca si cum ar fi fost o expozitie. Eu nu m-am trezit la ora 5, asa ca am vizitat doar piata, care e imensa, iar vanzatorii, mai in gluma mai in serios, incearca sa-ti bage pe gat diverse specialitati din peste si fructe de mare, atat de proaspete incat mai misca. Nefiind japoneza, deci avand lacune serioase in bunele maniere, nu m-am putut abtine si m-am strambat foarte tare cand unul dintre vanzatori m-a imbiat foarte entuziast cu niste tentacule, dar omul nu s-a suparat pe sperietura mea.

Pentru un contrast complet cu animatia din Tsukiji, faceti o plimbare prin Gradinile Hamarikyu, care odinioara au apartinut de resedinta unui lord feudal din perioada Edo. O oaza de pace si frumusete printre agitatia de la poalele zgarie-norilor, Hamarikyu sunt ireal de frumoase, cu o sumedenie de plante, copaci, iazuri cu apa de mare al caror nivel variaza in functie de maree si o ceainarie, ca sa admirati mai bine precizia gradinarilor si modul in care nicio frunzulita nu e lasata sa creasca asa, de capul ei.

Cei care nu vor sa plece din Japonia fara sa vada Muntele Fuji trebuie sa aleaga o zi cu soare pentru o ascensiune pana in varful Tokyo Tower, o structura inalta de 333 de metri, care functioneaza ca turn TV si observator si de unde, in zilele senine, se vede muntele cu pricina.

Daca vreti sa vedeti cum se roaga japonezii, mergeti in Asakusa, in orasul vechi, unde se afla Sensoji, cel mai vechi templu din Tokio. Acolo, credinciosii se curata de gandurile si influentele impure, iar uneori trag biletele ca sa vada ce le rezerva viitorul - ceea ce nu v-as sfatui, avand in vedere potopul de nenorociri pe care Zeita Milei l-a prezis unui membru al grupului in care ma aflam si care a plecat din templu ferm convins ca in viitorul apropiat isi va pierde slujba, sotia si viata (avand in vedere ca n-a mai dat niciun semn de atunci, nu ar fi imposibil). Dar japonezii s-au gandit la toate, asa ca, daca vi se prezic dezastre, puteti uita de ele dedandu-va la o sesiune fantastica de shopping pe straduta din apropierea templului, unde se gasesc unele dintre cele mai frumoase evantaie pictate manual.

Tokio este, dupa cum ar spune americanii, un melting pot - gasesti orice, oricand, pentru toate gusturile - Kabuki-za, pentru fanii acestei forme traditionale de teatru japonez; Muzeul Sumo, al carui nume vorbeste de la sine; Sake Plaza - peste 1.000 de varietati de sake; Omotesando - o zona cu cele mai avangardiste branduri de moda; Akihabara - faimosul magazin de electronice. Orasul nu are un plan de urbanism, astfel incat arhitectura este inegala si foarte variata, in afara de zona moderna cu zgarie-nori si Ginza, dar, in mod straniu, asta nu face decat sa-i creasca sarmul.

Dincolo de atractiile sale exotice, orasul Tokio ofera o varietate aproape infinita de posibilitati in materie de shopping, de aceea se spune ca este imposibil ca cineva sa plece cu mana goala de aici. In aceste conditii, cardul dumneavoastra MasterCard® este un accesoriu must have in bagajele pentru Tokio. Din oferta magazinelor japoneze nu lipsesc produsele de lux, hainele cu reduceri tentante, bijuteriile sau obiectele electronice si electrocasnice - toate acestea sunt adunate sub un singur acoperis, cea mai cunoscuta zona de shopping si entertainment din Tokio fiind Ginza. Ca nota specifica, farmaciile abunda intr-o varietate de produse naturale de sanatate si frumusete, iar cei interesati de suplimente alimentare le gasesc aici la pret redus. Daca sunteti in cautare de chilipiruri puteti vizita magazinele unde toate produsele costa 100 de yeni (aproximativ 1 euro). Aici turistii pot alege suveniruri cu specific local, ca traditionalele betisoare sau cestile de ceai. Nu lasati cardul MasterCard® acasa nici la plimbarea de seara, pentru ca magazinele din Tokio sunt deschise pana tarziu, unele chiar pana la orele 22.00.