După Afaceri

Bucureştiul prin ochii unui străin: Cum vede influencerul polonez @hashtagalek Capitala şi de ce, cu filtrele bune, haosul din Bucureşti ar putea fi exact farmecul oraşului? Galerie Foto

03 aug 2023 860 afişări de Roxana Petrescu
Din aceeaşi categorie

Criticii Bucureştiului vor găsi mereu ceva de care să se plângă, dar poate cel mai dezbătut subiect este cel legat de dezvoltarea urbană, de lipsa coerenţei, a unui plan care să armonizeze cumva arhitectura moştenită cu ambiţiile comunităţii de acum. Dar dacă exact aici stă farmecul Bucureştiului?

Clădirile de birouri au devenit în ultimii ani cei mai puternici vectori de transformare ai peisajului din Bucureşti, inserţia construcţiilor de oţel şi sticlă, a turnurilor cu zeci de etaje, modificând ireversibil linia orizontului, inclusiv în zonele centrale. Unde nu era nimic, s-a construit peste tot, iar unde deja era ceva, s-a găsit loc pentru inserţii, uneori deloc inspirate.

Dacă înaintea anilor de pandemie acest fel de a creşte oraşul era văzut drept un agent de mutilare urbană, perioada în care biroul s-a mutat acasă a anulat aproape de tot limitele între cele două spaţii care ne definesc: cel profesional şi cel intim, familial. Ţesăturile s-au unit. Zone precum La Défense, districtul de business din Paris, sau City-ul londonez erau mereu date ca exemplu de organizare urbană, dar când biroul s-a mutat în sufragerie, ce sens mai are delimitarea?

„Un cartier destinat clădirilor de birouri arată, desigur, spectaculos, datorită exprimării arhitecturale specifice personalizate, datorită volumetriei, faţadelor, materialelor, compoziţiilor. Atunci când o clădire de birouri reprezintă o firmă, aceasta îşi lasă amprenta asupra imaginii generale, ceea ce conduce la diversitate, unicitate, accent. Totuşi un astfel de cartier este lipsit de viaţă în afara orelor de program. Datorită abordării actuale de integrare a unor funcţiuni conexe pe lângă clădirile de birouri, care pot fi accesate de toată lumea, chiar şi în timpul liber, ele pot să îşi găsească locul oriunde în oraş“, spune Simona Ciurea, din cadrul biroului Architect Service, arhitectul complexului Equilibrium, dezvoltat de grupul suedez Skanska în nordul Capitalei.

Criza sanitară a redefinit urbanitatea în sine, pentru că după depăşirea acestui moment, nimeni nu şi-a mai dorit să revină la biroul clasic. Ceea ce este însă poate la fel de interesant este că nici biroul nu mai este un spaţiu destinat doar comunităţii care munceşte acolo, ci a devenit un bun comun, care facilitează interacţiuni între musafirii cu cartele de acces şi rezidenţii clasici ai zonelor. Aproape că poate fi interpretat ca un lucru bun faptul că Bucureştiul nu a avut niciodată o linie de demarcare clară între business şi plăcere, totul fiind cumva la mica înţelegere.

Astfel, clădirile de birouri domină oraşul contemporan, ceea ce înseamnă că sunt aproape la tot pasul integrate în mediul construit. Bucureştiul arată astăzi faţa actuală a comunităţii şi ambiţiile ei. Sute de mii de oameni ocupă în prezent clădiri de birouri vechi şi noi, într-o efervescenţă specifică unei capitale europene ce creşte zi de zi economic, profesional şi social.

„În zilele noastre, dezvoltatorii gândesc şi construiesc clădiri ce acomodează pe lângă funcţiunea principală de spaţiu de lucru şi alte utilizări conexe: restaurant, supermarket, sală de fitness, spaţii exterioare pentru recreere şi socializare. Este o abordare ce indică faptul că dezvoltatorii au înţeles nevoile actuale ale angajaţilor şi ale oraşului, iar clădiri de birouri precum Equilibrium şi Green Court Bucharest (ambele proiecte Skanska) sunt dovada acestei viziuni“, continuă Simona Ciurea, Architect Service.

Deodată, clădirea de birouri obţine un rol bine gândit şi necesar, acela de a susţine dezvoltarea naturală a oraşului. Această necesitate de a reflecta prin ochii comunităţii proiectele a devenit pentru Skanska un punct de plecare pentru gândirea oricărei clădiri.

„Toate proiectele dezvoltate de Skanska au spaţii verzi dotate cu tot ce are nevoie cineva care îşi doreşte să petreacă timp cu colegii sau să lucreze. Acestea sunt deschise publicului şi uşor accesibile oricui în fiecare zi a săptămânii. Muzica din placemakingul proiectului Campus (zona Politehnica), şezlongurile de pe spaţiul verde din faţa complexului Equilibrium (zona Barbu Văcărescu-Floreasca) şi o cafea de specialitate de la Coffee Guy, mesajele instagramabile din jurul clădirii la care se ada­u­gă facilităţile pentru cei activi – bike sharing, bike repair station, duşuri şi vestiare etc. – toate sunt pentru comunitate“, spune  Alexandra Bucur, project marketing & communication manager pentru divizia de dezvoltare comercială Skanska pentru CEE (Europa Centrală şi de Est). Inclusiv infrastructura oraşului se schimbă pentru a acomoda nou-veniţii şi pentru a nu-i incomoda pe cei care sunt deja acolo. Desigur, acest lucru nu se întâmplă în cazul tuturor dezvoltărilor, dar aproape tot timpul este mai sănătos să priveşti partea plină a paharului.

„În proximitatea Green Court Bucharest şi Equilibrium am lărgit strada Gara Herăstrău cu o bandă, am lucrat aproape cu autorităţile pentru fluidizarea traficului ce se creează la intersecţia străzilor Fabrica de Glucoză cu Barbu Văcărescu şi pentru resistematizarea intersecţiei. Iar în ceea ce priveşte proiectul Campus, am modernizat pasajul pietonal care leagă Universitatea Politehnică de staţia de metrou Politehnica“, mai spune Alexandra Bucur.

Dar la final, cele care fac diferenţa, în bine sau în rău, sunt mereu detaliile. Iar în loc de o lupă, Skanska a anunţat în mai anul acesta o colaborare ceva mai atipică, tocmai pentru a scoate în evidenţă detaliile aparte inserate în proiectele sale. Este vorba despre un proiect foto regional realizat alături de fotograful şi influencerul polonez Aleksander Małachowski, cunoscut sub numele de Hashtagalek (@hashtagalek), pentru a surprinde imagini de detaliu ale clădirilor de birouri din România, Cehia, Ungaria şi Polonia. Stilul de fotografie distinctiv al lui Hashtagalek se caracterizează prin accentuarea modelelor şi a compoziţiei, artistul având o atenţie deosebită pentru detalii şi o abilitate de a prezenta clădirile într-un mod care le pune în valoare detaliile arhitectonice. Stilul său fotografic este caracterizat prin linii curate, simetrie şi minimalism, ceea ce completează perfect stilul vizual al brandului Skanska. Colaborarea a început în 2020, cu o şedinţă foto a cinci proiecte poloneze dezvoltate de grup şi a continuat în 2022 cu încă şapte clădiri din Cehia, Ungaria şi România. 

„În 2021, am mers într-o călătorie la Poznań (Polonia), în timpul căreia am făcut fotografii  proiectului Nowy Rynek dezvoltat de Skanska - o clădire extrem de fotogenică, cu o curte interioră într-o formă circulară, înconjurată de faţade de sticlă. Am postat fotografiile pe canalele mele de social media şi aşa am fost remarcat de Skanska. Foarte curând după aceea m-au invitat într-un proiect pentru a fotografia unele dintre investiţiile lor din Polonia. A trecut un an şi s-au întors cu un alt proiect pentru mine - prima mea misiune internaţională, în care trebuia să fac fotografii clădirilor Skanska din Praga, Budapesta şi Bucureşti“, descrie Aleksander începuturile colaborării sale cu grupul suedez.

Ca pe mulţi alţi străini, şi pe el Bucureştiul l-a cucerit, românii fiind de departe cei mai înverşunaţi critici ai Capitalei. Ce i-a plăcut unui fotograf aici? Exact diversitatea amintită la începutul articolului, elementul surpriză, care poate fi desigur plăcută sau neplăcută, dar clar nu te lasă indiferent.

„Mi-a plăcut diversitatea arhitecturii locale şi multitudinea de contraste. Pe de-o parte, aveţi staţiile de metrou din beton aparent, cum ar fi cele de pe linia a doua sau a treia de metrou (Anghel Saligny – Preciziei), iar pe de altă parte, sunt staţiile moderne de metrou de pe linia a cincea. Am fost, de asemenea, impresionat de interiorul enorm şi alb al librăriei Cărtureşti Carusel. Am văzut cu ochii mei splendoarea interioarelor casei Ceauşescu, iar asta va rămâne în memoria mea mult timp. Mi-a plăcut şi iubirea omniprezentă pentru vegetaţie - multe plante şi clădiri acoperite cu iederă. În afară de toate acestea, singurul aspect negativ a fost dificultatea de a trece strada. Ca pieton, nu m-am simţit la fel de în siguranţă precum în Polonia“, spune @hashtagalek.

Ajungând la colaborarea cu Skanska, ideea a fost de a pătrunde în profunzimea proiectelor, de a descoperi prin fotografie unghiurile, juxtapunerile, elementele care aduc viaţă în beton şi sticlă. „Obiectivul general al proiectului a fost de a fotografia clădirile Skanska la «microscară», să zicem aşa. Să arăt materialele şi texturile utilizate. Să îmi concentrez atenţia pe elemente mici care, când sunt combinate, dau imaginea întregului proiect. Îmi place să arăt arhitectura în acest mod, utilizând obiective cu zoom mare. La clădirea Equilibrium, mi-au atras atenţia două detalii: coloanele multicolore şi grilele hexagonale amplasate deasupra zonei de intrare. Campus 6, pe de altă parte, mi-a atras atenţia cu peretele din lobby, cu cărţi aparente, şi cu pista de alergare pe acoperiş“, mai spune fotograful.

O pistă de alergare pe un acoperiş?

„Am văzut o astfel de soluţie pentru prima dată în viaţa mea. O idee grozavă de a folosi acest spaţiu!“, mai spune @hashtagalek.

Însă proiectul foto lansat de Skanska alături de artistul polonez poate fi văzut şi dintr-un alt unghi, acela al unei invitaţii de a vedea oraşul cu alţi ochi. Înainte de pandemie, inserarea clădirilor de birouri în aproape orice spaţiu era criticată, controversată, dar în Bucureşti acest lucru s-a întâmplat oricum. E un dat. Dar după aceşti ani, când barierele s-au diluat atât de tare, poate că exact aceste clădiri de birouri pot deveni extensii contemporane ale noului oraş şi spaţii nebănuite pentru lansarea unor noi interacţiuni urbane. Depinde doar de unghiul din care le priveşti.