La televizor, circ. La radio, circ. La supermarket, circ. În oraş, cel mai mare circ. În politică, ce să mai? Eu când mă gândesc la circ, îmi vine automat în minte ceva fals. Dar aseară la Romexpo, la premiera "Saltimbanco" a canadienilor de la Cirque du Soleil numai circ nu a fost.
Circăraia asta socială la care asistăm de ani buni de zile, nu te mai face să tresari la aproape nimic, aproape te imunizează la orice fel de stimul. Cred sincer că dacă mâine ar veni la muncă un coleg călare pe o minge roşie, cu un nas roşu şi cu o perucă asortată, mi s-ar părea perfect normal. Dar spectacolul Cirque du Soleil a fost altceva pentru că îmi amintesc că mi-au transpirat palmele de emoţie, am răsuflat uşurată când acrobaţii au reuşit să-şi ducă la bun sfârşit numărul, am râs cu clovnul lor, am rămas uimită de costume şi de precizia medicală a execuţiilor. Păi ăsta mai este circ? Eu zic că nu pentru că nici nu am simţit cum au trecut două ore tot oscilând de la o stare la alta, toate frumoase. Parcă a fost un vis dintr-acelea extrem de scurte, dar intense.
Cred că în jur de 5.000 de oameni au fost aseară la Romexpo, prichindei, părinţi, Puiu Popoviciu, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Peter Imre, Irinel Columbeanu, Nicolae Badea, bunici, Monica Bârlădeanu, alte câteva vedete, Dan Negru şi mulţi oameni dornici să evadeze din circul cotidian în realitatea promisă de Cirque du Soleil.
Spectacolul trebuia să înceapă la 20.00 şi la 20.00 a şi început. Cine să se aştepte la aşa ceva? Nimeni! Toată lumea este obişnuită ca artiştii să întârzie, dar ei nu au făcut asta. Până s-au aşezat şi ultimii sosiţi, Cirque du Soleil a interacţionat cu publicul făcând fel şi fel de poante, ceea ce mi s-a părut o idee tare bună.
Dincolo de problema cu punctualitatea, românii mai au o problemă. Suntem rebeli atunci când nu trebuie. Deşi înainte de începutul spectacolului ni s-a spus că nu avem voie să facem poze, mai ales cu blitz pentru a nu le atrage atenţia artiştilor, imediat cum s-a făcut întuneric în sală, au început blitzurile.
În rest, sincer vă spun că este tare greu să povesteşti un spectacol în care factorul vizual este determinant. Nu sunt replici memorabile de reţinut, este emoţie după emoţie. Niciodată nu am crezut că trupul uman se poate contorsiona în acel fel şi nici că poţi să-ţi menţii întreaga greutate a corpului cu gura. Nu mă gândeam că te poţi urca pe o prăjină la fel de uşor ca şi cum ai merge pe un covor persan, habar nu aveam că poţi să te arunci în cap de la mari înălţimi şi să dai senzaţia că pur şi simplu pluteşti sau că poţi să-ţi faci aripi din nişte sfori cu mici bile de lemn la capete învârtite extrem de abil.
Bănuiesc că nu s-a înţeles mare lucru din descrierea mea, dar după cum spuneam nu prea poţi explica o experienţă predominant vizuală prin cuvinte potrivite. Costumele au fost ca nişte bomboane colorate, personajele cheiei pline de umor, clovnul cu glume bine puse la punct astfel că picii se luau la întrecere cu cei mari când venea vorba de râs.
Toate acestea au fost acompaniate de muzică live, ceea ce mi s-a părut un element cheie, pentru că dincolo de acrobaţii, momente comice, costume fără cusur, Cirque du Soleil a adus pe scenă şi un sunet impecabil care a legat întregul spectacol.
Un singur lucru nu mi-a plăcut. Ultimul număr aş fi preferat să fie ceva mai spectaculos. Nici nu mi-aş fi dat seama că showul s-a terminat dacă nu se stingeau luminile. Aş fi stat acolo înţepenită în scaunul incomod să văd ce mai urmează. Oricum, este un lucru pe care poate eu l-am perceput aşa, pentru că cei din jurul meu erau încântaţi.
După ce am trecut prin tot acest carusel de emoţii cât se poate de reale, cu mic cu mare am părăsit Romexpo. Când ce să vezi afară ? Ditai circul în plină desfăşurare. Maşini claxonând, oameni escalaând nămeţi, pe jos zăpadă uşor topită, suficent pentru a te uda la picioare şi normal trafic blocat. Revin la ce spuneam chiar la început. Acesta este circul adevărat, nu ce a fost aseară la Romexpo. Aseară la Romexpo a fost realitatea aşa cum ar trebui ea să fie mai tot timpul : cu oameni profesionişti, cu muzică bună, glume spumoase, atenţie la detalii, haine de poveste dar mai presus de toate cu multe multe trăiri frumoase.
