Cel putin la cele trei am ajuns eu anul acesta si fiecare „rocked" in propriul stil. Voi scrie aici doar despre Sziget care e mai mult decat muzica, e entertainment, la care au luat parte 390.000 de oameni (in comparatie cu 375.000 anul trecut).
Festivalul aduce laolalta oameni diferiti, de la rockeri tatuati sau punkeri cu pierce-inguri pana la rastamani cu palarii jamaicane si jointuri in coltul gurii, iar pe insula din mijlocul capitalei ungare ai ce face, fie ca esti in fata scenelor de muzica cu berea intr-o mana si ritmul in cealalta, fie ca pictezi sau fabrici suveniruri din lut la cortul de ceramica.
Am plecat asadar spre Sziget, cu masina, cu doi prieteni, cu conservele si cortul in portbagaj (buget de austeritate) si asteptari mari pentru cele cinci zile de distractie. Excursia a inceput insa cu stangul. Am ajuns pe insula si am campat langa cortul pentru petreceri afterhours unde bubuia muzica Drum& Bass pana la 9 dimineata. Am realizat asta pe la 1 noaptea cand am mers sa dormim, am visat ritmat si m-am trezit pe la 7 dimineata fara pic de energie. Intre timp, ziua imi fusesera furate jumatate din conserve si sacul de dormit, adica mancarea si cazarea. A trebuit sa-mi gestionez restul pateului si sa imprumut un sac de dormit de la prieteni. M-am descurcat, pentru muzica au meritat sacrificiile. Partea buna a primei zile a fost ca a cantat formatia mea preferata, IAMX, de la ora 3 cand nu se adunase inca toata lumea si am putut sta in primul rand sa admir de aproape ciocatele pop ale lui Chris Corner, solistul dark glam care a cantat preferatele mele - „Spit it out" si „President".
Si tot in prima zi am incercat si una dintre atractiile de pe insula, barca pe uscat. Un fel de doi elefanti se leganau…pe o barca de lemn, care se balansa dintr-o parte in alta, dansata ca pe valuri de o multime de oameni ce se miscau de pe un picior pe altul. Pare rudimentar, dar dupa doua beri toata lumea parea sa se distreze mai ceva ca intr-un roller coaster.
Joi si vineri ne-am plimbat pe toate stradutele insulei si am incercat toate jocurile posibile. De altfel din bugetul de 10 milioane de euro pentru organizarea festivalului, 1, 8 milioane au fost cheltuiti pe programele culturale din cadrul festivalului (de la cursuri de pictura la puzzle-uri imense amenajate pe strada), iar 3,5 milioane de euro pentru trupele din line up. Am petrecut ceva timp langa un teren plin cu Trabanturi unde avea loc un fel de sesiune de pimp my ride, doar ca in loc de masini luxoase ieseau un fel de opere de arta din Trabanturi vechi cu caramizi lipite pe capota, picturi renascentiste si vopsele de graffiti.
Am incercat si cursurile de dans predate de o profesoara rasta care ne-a rugat la un moment dat sa ne gasim un partener si sa incepem sa-l masam cu piciorul pe spate si pe picioare si apoi sa facem acelasi lucru cu capul… putin twisted, dar foarte amuzant. In aceeasi zona de street theatre puteai, de exemplu, sa-ti tatuezi versuri pe mana sau sa inveti samba si sa te joci cu poi-poi-uri (un fel de esarfe pe care le invarti in aer).
Revenind la muzica, urmatorul nume din line up la care spatiul din fata scenei a fost plin a fost Placebo, la care nu am mai putut sta in primul rand, dar nu mi-a pasat pentru ca muzica si energia lor pareau oricum ca se propaga prin publicul in transa. Adevaratul show de la Sziget a apartinut insa trupei Faith No More. Mike, solistul trupei cunoscut ca un entertainer genial, a mancat cu pofta siretul de la un Converse stang, si-a pus lenjerie intima rosie de dama pe cap, a injurat italienii pe limba lor si ungurii in limba engleza, a coborat in public si a facut karaoke cu cei din primul rand, cu alte cuvinte a uimit tot publicul care se uita la ecranele imense ca la teatru.
Nu ai cum sa te plictisesti la Sziget, chiar daca te plimbi pur si simplu prin multimea colorata, mananci pepene sub un copac si schimbi impresii in trei limbi straine sau doar inchizi ochii si asculti muzica in fata scenei.
