Alexandra Şipa este un designer român care a luat cu asalt lumea modei în acest an după ce a creionat o întreagă colecţie pornind de la fire electrice uzate. Creaţiile ei, „croşetate“ cu atenţie şi migală din deşeuri şi colorate în toate culorile curcubeului, au apărut în publicaţii internaţionale precum EuroNews sau „biblia modei“ Vogue. De ce? Pentru că sunt gata să revoluţioneze o industrie atât de iubită şi totodată atât de contestată, ţinând cont că este unul dintre cei mai mari poluatori ai planetei. Fie că e vorba de rochii, topuri sau jachete, creaţiile ce poartă semnătura Alexandrei Şipa sunt „electrizante“, iar ea povesteşte ce a inspirat-o şi cum România îşi pune amprenta definitiv şi irevocabil asupra unei colecţii ce are în centrul său un concept atât de actual: sustenabilitatea.
Dar, înainte de toate, cea mai importantă întrebare care necesită răspuns este cine este Alexandra Şipa. „Am 23 de ani, sunt din Bucureşti şi tocmai am absolvit, în iulie, BA Fashion Design Womenswear la Central Saint Martins (una dintre cele mai prestigioase universităţi de artă şi design vestimentar din lume, cu absolvenţi precum Stella McCartney, John Galliano şi Alexander McQueen - n. red.), în Londra.“
Alexandra s-a mutat la Londra în 2015, după ce a absolvit Liceul Nicolae Tonitza, în Bucureşti. Mai întâi a terminat un curs de Foundation in Art & Design la Kingston University, după care a aplicat la Central Saint Martins şi a fost acceptată.
„Să intru la Central Saint Martins a fost o ambiţie pe care am avut-o de când eram în liceu şi tot ce am făcut în acei ani a fost ca să ajung să studiez modă acolo. E un proces de aplicare destul de lung şi foarte selectiv.“
Avea emoţii atât de mari atunci când a mers la interviu, că abia putea vorbi în faţa profesorilor de la Central Saint Martins, îşi aminteşte ea. Acum, după patru ani de studii, îşi consideră profesoarele prietene şi îndrumători extraordinari.
„De-a lungul anilor mei în facultate am fost intern pentru câteva branduri, printre care designeri tineri ca Marta Jakubowski şi ASAI, dar şi pentru mărci consacrate precum Oscar de la Renta şi Balenciaga.“
Cel mai mult a învăţat de la ei şi e incredibil de recunoscătoare pentru toate cunoştinţele dobândite.
„Am fost norocoasă să asist designeri cu personalităţi puternice, încrezători, care au avut încredere în mine şi mi-au arătat cum să navighez industria modei.“
În anul trei de studiu, ea a avut opţiunea să petreacă un an întreg ca stagiar în industria modei, oriunde şi-a dorit. A ales să îşi împartă timpul în mod egal - câte şase luni pentru fiecare casă de modă - între echipa de atelier de la Oscar de la Renta, în New York şi echipa de design a Balenciaga, unde a ocupat poziţia de intern. După această incursiune în lumea modei, a decis să pună bazele propriului său atelier.
„Partenerul meu Lucas Roth Baker şi eu plănuim să construim brandul împreună, crescându-l încet, în timp ce colaborăm cu alte companii la proiecte speciale. Acum lucrăm la o ediţie limitată de accesorii unice, a căror vânzare o voi anunţa prin contul meu de Instagram în curând!“
La întrebarea cu ce vine nou în modă, un domeniu în perpetuă schimbare, Alexandra vorbeşte despre sustenabilitate şi colecţia ei de absolvire „ROMANIAN CAMOUFLAGE“.
O descrie ca o poveste personală despre copilăria sa, văzută prin prisma ultimilor ani petrecuţi în străinătate. „Cred că e o colecţie plină de umor şi fericire. E un fel de a surprinde cele mai frumoase momente din anii mei din România şi din celelalte ţări unde am locuit. Central Saint Martins te încurajează să găseşti ce te face unic ca designer şi am început să mă uit la diferite părţi din copilăria mea.“
În vara de dinaintea anului său final la Central Saint Martins s-a întors în România pentru două săptămâni, entuziasmată să se documenteze pentru colecţia de sfârşit de facultate.
„Mama mea a fost incredibilă şi m-a ajutat să găsesc fabrici care mi-au dat deşeuri textile, pe care voiau să le arunce la gunoi.“
Totodată, casa bunicii ei din Bacău a fost dintotdeauna o sursă de confort şi pace de-a lungul vieţii sale. A crescut în Bucureşti, dar mama şi familia ei sunt din Bacău.
„Familia mea e atât de iubitoare şi amuzantă. Obişnuiam să îmi petrec unele veri acolo când eram mică, cu bunica şi uneori cu unchiul şi mătuşă mea. Le place să petreacă şi să se simtă bine, şi am vrut ca şi colecţia mea să aibă aceeaşi atmosferă.“
După câţiva ani în care a călătorit prin străinătate, şi-a dorit, după cum spune chiar ea, puţină stabilitate şi confort. De aceea şi colecţia pe care a creionat-o e foarte personală. Fiecare material din colecţie are o legătură cu ceva ce o face să râdă sau îi aduce bucurie.
„Hainele din sârmă arată ca gardul decolorat al bunicii mele, cu culori interminabile dezvăluite prin fisuri. Prosoapele de plajă îmi amintesc de umorul românesc, iar ţesăturile din Bacău mă trimit cu gândul la iubirea pe care o găsesc mereu când merg acolo.“
Ce a făcut Alexandra pentru această colecţie a fost să exploreze contrastul dintre estetica austeră a unor clădiri şi feminitatea intensă din România. Estetica Bucureştiului spre exemplu este un amestec de arhitectură franceză, com-
plexuri de apartamente brutaliste gri şi structuri megacomuniste, în timp ce femeile sunt de obicei foarte atente la felul în care arată, îmbrăţişând aspectul ultrafeminin, spune ea.
Toată colecţia a fost terminată în apartamentul său din Londra, după ce Central Saint Martins s-a închis în martie din cauza pandemiei de COVID-19. A ajutat-o şi partenerul său Lucas Baker. Totodată, colecţia a fost fotografiată şi filmată în timp ce era purtată tot de ea, în luna mai, în timpul perioadei de lockdown din Londra, pentru că nu putea folosi alte modele.
Deşi a petrecut o bună perioadă de timp în Marea Britanie, Alexandra recunoaşte că nu s-a desprins de România.
„Momentan îmi împart timpul între Londra şi Bucureşti, depinzând de unde trebuie să fiu pentru proiecte noi.“ Partea bună e că poate lucra la dantela reciclată de oriunde din lume şi are posibilitatea să se mute dacă e nevoie.
„Voi continua să dezvolt tehnica dantelei din fire electrice uzate şi să o adaptez pentru produse comerciale. Visul meu e ca în câţiva ani să lucrez din ce în ce mai mult cu artizani şi fabrici din România.“
De altfel, ea s-a mutat în Londra special pentru Central Saint Martins. Ştia din liceu că e cea mai bună şcoală de design vestimentar din lume şi de atunci şi-a dedicat tot timpul pentru a reuşi să fie acceptată.
„Am vrut să studiez la Central Saint Martins pentru că am aşteptări foarte mari de la mine.“ De la început le-a spus părinţilor ei că nu are rost să se mute în Londra pentru design dacă nu reuşeşte să intre la şcoala asta. „E o industrie extrem de competitivă. Să termin o facultate de design vestimentar e un risc, dar mergând la Central Saint Martins îmi dau cele mai mari şanse. Ce face această şcoală unică cu adevărat sunt studenţii.“ Mai exact, profesorii reuşesc să aleagă un grup unic şi creativ, gândindu-se încă din faza aplicării cum diferite personalităţi se vor înţelege la cursurile de design vestimentar.
„Învăţăm unii de la ceilalţi, ne sprijinim şi lucrăm într-un mediu extrem de stimulant. Toată lumea e competitivă, dar ne admirăm şi respectăm enorm în acelaşi timp.“
Până în 2020, când lumea a fost lovită de tsunamiul care este pandemia de Covid-19, specialiştii spuneau că trendurile în modă se succed mai rapid decât oricând şi că tehnologia alături de reţelele sociale ne fac să trăim într-o eră fast-fashion. Poate pandemia să schimbe asta?
„Poate că oamenii vor preţui mai mult lucrurile pe care le au deja. E important, din poziţia de consumator, să ştim de unde provin hainele şi accesoriile pe care le cumpărăm, din ce sunt făcute, cine le-a realizat şi dacă fabricile unde au fost croite îşi tratează angajaţii etic.“ Pentru mai multe informaţii despre acest subiect, Alexandra recomandă site-ul Fashion Revolution.
Ea crede că moda trebuie să fie despre sustenabilitate. E chiar esenţial să fie aşa dat fiind că, de multă vreme, acest domeniu se găseşte la vârful listei marilor poluatori ai lumii.
„Sustenabilitatea trebuie să devină o parte naturală a fiecărei companii. Regândirea sistemului industriei modei, luând în considerare sustenabilitatea la fiecare pas, nu aduce decât oportunităţi.“ Totul trebuie să înceapă de la producţia etică a fibrelor pentru materiale şi să continue către transparenţa în tot ciclul de producţie, plata etică a muncitorilor, eradicarea exploatării oamenilor, ajungând până la procesul creativ al designerilor.
„Sper ca în 10-15 ani să pot construi fabrici etice şi sustenabile în România. Am o imagine foarte clară. Fiecare persoană din ciclul de producţie e esenţială şi trebuie tratată ca atare.“
Dacă n-ar fi ales moda, Alexandra spune că, în mod surprinzător, ar fi fost avocat. Încă se gândeşte să urmeze peste câţiva ani un master în avocatură pentru industria modei. Schimbările esenţiale în domeniu se întâmplă prin sistemul legislativ şi şi-ar dori să aibă posibilitatea să contribuie la asta.
„Ambii mei părinţi m-au îndrumat de mică să încerc cât mai multe lucruri şi m-au sprijinit să urmez o carieră ca designer. M-au lăsat să explorez diferite lucruri.“ Tatăl său a învăţat-o să cânte la pian, în timp ce mama ei îi făcea forme de corpuri din carton ca să înveţe cum să deseneze crochiuri pentru haine.
„Sunt atât de mulţi oameni care m-au inspirat în carieră! Cei mai apropiaţi de mine sunt şi cele mai importante influenţe: familia mea, partenerul meu Lucas, prietena mea Miruna, colegii pe care i-am întâlnit la Central Saint Martins, profesorii mei de-a lungul anilor.“
Totodată, îi e greu să aleagă şi cel mai frumos moment din cariera ei de până acum. Cel mai personal şi cel pe care îl menţionează este unul extrem de recent - Proiectul British VOGUE x BARBIE din ediţia Septembrie 2020 a revistei. O echipă formată exclusiv din femei - zece absolvente de design - au fost invitate să reimagineze universul celebrei păpuşi Barbie.
„Încă nu pot să cred că s-a întâmplat, nu mă pot opri din zâmbit zilele astea! Am învăţat să fac haine pe păpuşile Barbie, când eram mică, cu ce găseam prin casă. Să refac pe mărimea ei câteva piese din colecţia mea de absolvire a fost un vis devenit realitate.“
Şi dacă ar putea alege ca oricine din lume să îi poarte creaţiile, cine ar fi? „Lady Gaga, pentru turul Chromatica 2021!“, răspunde ea fără ezitare.
Alexandra spune că moda îi ocupă atât de mult timp că nu prea mai are vreme de altceva!
„Îmi place ce fac enorm de mult. Chiar şi în zilele în care îmi spun că voi avea liber ajung până la sfârşitul zilei să lucrez la ceva.“ Crede că a ales să urmeze această carieră pentru că poate explora atât de multe domenii prin procesul său creativ. Prin documentarea pentru proiectele sale poate învăţa tot timpul ceva nou.
„Ador să călătoresc şi să învăţ despre cum alţi oameni trăiesc. Cel mai mult îmi place să descopăr galeriile de artă din fiecare oraş unde locuiesc“, conchide ea.
