Artiştii din noul val au pe umeri o responsabilitate uriaşă, aceea de a livra în condiţii nemaiîntâlnite rezultate care să ne permită tuturor să visăm. Iar vestea cât se poate de bună este că până acum „clasa“ 2020 a trecut cu brio de cel mai dur examen dat vreodată creativităţii.
„Vorbim despre expoziţia Din Senin! de la MARe/Muzeul de Artă Recentă. Expoziţia este rezultatul campaniei de achiziţii E albastră!, derulată de MARe în perioada mai-iunie 2020. Este o campanie unică, prin care muzeul a achiziţionat masiv lucrări de la artiştii români, fie ei consacraţi sau debutanţi, activând în ţară sau în străinătate. Campania a fost derulată în contextul pandemic actual, pe care şi l-a propus să îl depăşească astfel“, spune Erwin Kessler, directorul fondator al MARe.
Particularitatea campaniei de achiziţii din mai-iunie 2020 nu a constat în primul rând, aşa cum pare la prima vedere, în insolitul acesteia pe fondul de deprimare, de dezangajare şi de derivă a scenei artistice româneşti, zdrobită de criza coronavirusului şi de carantina care tocmai se încheiase. Numele campaniei E albastră! poate să fie înşelător - e drept că formula e „albastră“ se referă la o situaţie apărută brusc, foarte neplăcută şi aparent fără ieşire. Dar chiar referirea la culoarea albastru arată ieşirea - albastrul este culoarea din logoul MARe, iar ieşirea din situaţia albastră era indicată chiar prin numele culorii şi prin legătura acesteia cu MARe, se arată pe site-ul muzeului.
Dincolo de unda de încredere pe care o oferea lumii artistice locale această campanie de achiziţii, neobişnuitul ei consta într-un element necunoscut publicului şi care ţine de bucătăria internă a colecţiei private pe care o prezintă şi administrează MARe: toate achiziţiile anterioare au fost făcute potrivit unui plan stabilit iniţial, cu o serie de nume de artişti, cu indicaţii precise asupra perioadelor acestora care reprezentau interes maxim şi cu o atenţie deosebită acordată stării de conservare a lucrărilor achiziţionate. MARe nu cumpărase niciodată artă oferită de artişti şi agenţi ai acestora, ci ceruse, căutase şi selectase doar acele lucrări muzeale care articulau un discurs verosimil al devenirii artei noastre după deceniile de realism socialist. Prin campania E albastră! MARe se deschide pentru prima dată către fenomenul artistic foarte viu şi contradictoriu al momentului, muzeul nu făcea cereri de opere, ci accepta oferte, explică oficialii MARe.
„Răspunsul a fost entuziasmant. Am primit peste 7.300 de lucrări spre achiziţie, de la peste 600 de artisti, din Japonia până în SUA şi din Marea Britanie până în Siria, artişti români şi de alte naţionalităţi au fost inspiraţi de campania noastră să prezinte lucrări în toate mediile posibile, de la pictură şi sculptură la fotografie, video, audio, performance, instalaţii şi artă conceptuală. Am achiziţionat, după o selecţie atentă, 82 de lucrări de la 48 de artişti.“
Campania E albastră! s-a dovedit astfel una dintre cele mai de succes iniţiative de susţinere dar şi de cercetare a artei româneşti contemporane, suma investită de MARe în acest proiect fiind de 200.000 de euro.
„Există, e drept, o tendinţă spre introspecţie, închidere, reflectare şi probabil un tip de nostalgie apăsătoare în această expoziţie. Un fel de durere de fond, ce poate fi regăsită de la Regina Ionescu şi Daniel Djamo la Naiana Vătavu, Lucian Hrisav şi Ionuţ Vancea. Dar este vorba despre un spirit tulbure şi neostentativ depresiv, poate chiar tonic depresiv (deşi sună paradoxal), un spirit al timpului, care nu depinde de acest moment de criză sanitară, ci de o criză de încredere mai profundă, care are de-a face cu abisul tot mai adânc dintre sinele solitar şi lumea acaparatoare“, mai spune fondatorul MARe.
DIPLOMA, un proiect care anul acesta a ajuns la cea de-a şaptea ediţie şi care a devenit de fapt festivalul noii generaţii de artişti, arhitecţi şi designeri, a avut aceeaşi surpriză în 2020 din partea comunităţii pe care o sondează.
„Ştiind că ne aflam într-o perioadă în care mulţi studenţi aveau accesul îngreunat la materiale şi ateliere, ştiind că s-au confruntat cu calendare universitare uneori incerte şi continuând poate cu propriile anxietăţi, absolvenţii acestui an au surprins prin ambiţie şi motivaţie şi, referindu-ne din nou la context, maturitatea reperelor, viziunii, modului de adresare artistică“, spune Laura Apostol, project manager DIPLOMA.
Potrivit acesteia, DIPLOMA a continuat parteneriatele cu facultăţile creativ-vocaţionale din ţară, a înregistrat un număr mare de înscrieri, boardul creativ a ajuns la cea mai bogată formulă (peste 50 de specialişti activi în industriile creative locale şi internaţionale) din toate cele şapte ediţii, culminând cu un festival ale cărui expoziţii au strâns, în aceste vremuri, câteva mii de vizitatori.
O anumită schimbare se simte totuşi în lucrările expuse.
„Cu siguranţă perioada de lockdown, ultimele luni până la predarea şi susţinerea celei mai importante lucrări din viaţa lor academică până în prezent, s-a reflectat în energia şi resursele fiecăruia în măsuri diferite. În procesul de selecţie, boardul creativ DIPLOMA a remarcat, în special între lucrările din zona artelor vizuale, preocupări şi angoase cauzate direct de izolare, introspecţie, incertitudine.“
Cuplul cromatic alb-negru, de exemplu, a fost extrem de bine reprezentat în actuala ediţie a DIPLOMA, care a avut loc la începutul lunii octombrie, forţa mesajului fiind cu atât mai pregnantă în absenţa culorilor.
Spre exemplu, menţionează Laura Apostol, în Menhir, seria de picturi de Andrei Dinică-Nicolescu, negrul şi albul se îmbină în crearea unor structuri monolite artificiale şi devin indispensabile pentru compunerea liniei şi a luminii. „Lucrarea lui Andrei a pornit de la o teorie ce susţine că existenţa materiei întunecate ar putea fi dovedită prin studierea rocilor prezente pe Terra şi conturează un scenariu în care cromatica este imperios necesară, dar vedem şi cazuri în care alb-negru se aşază pe concepte abstracte.“ Ştefana Petre, şi ea absolventă de pictură, ilustrează perspectiva sa conceptuală asupra cuvântului Ecou şi utilizează contrastele cromatice şi ritmurile compoziţionale pentru a proiecta întocmai trecerea de la o stare tensionată la o stare de edificare. Există sigur şi o zonă unde alb-negrul este incomod, neguros, neplăcut - între două lumi, picturile Elenei Voicu folosesc parţial nonculorile pentru a cerceta paralizia în timpul somnului şi sintetizează momentul de imobilitate, în care eşti prins între vis şi realitate, în care corpul nu se poate mişca, dar subconştientul proiectează năluci şi vise.
Apoi, în Immigration Land, semnat de Ovidiu Batista, absolvent de arte grafice, observăm puterea alb-negru în evidenţierea stării mai multor subiecte sensibile: libertatea, dezrădăcinarea, caracterul antagonic al efectelor fenomenului migrator.
„Proiectul expus în cadrul Festivalului DIPLOMA este rezultatul a mai bine de şase luni de muncă zi-noapte. O provocare frumoasă, dar foarte complexă, aceasta tratează problematici care ne vorbesc despre relaţia dintre actualitatea subiectului de factură social-contemporană în contrast cu autenticitatea tehnicii alese pentru realizare care are o istorie de mai bine de 500 de ani, gravura“, spune Ovidiu Batista, artistul care a realizat Immigration Land, una dintre cele mai puternice lucrări expuse anul acesta la DIPLOMA.
Batista mai spune că opera sa este o manifestare artistică de factură socială, uşor activistă, care intenţionează să atragă atenţia atât autorităţilor, cât şi cetăţenilor diferitelor naţiuni asupra răspunsului uneori lipsit de civism faţă de fenomenul imigraţiei.
„Immigration Land invită la integrare socială, încurajând populaţia să reflecteze asupra cauzelor acestui fenomen. Prin abordarea plastică şi conceptuală, proiectul doreşte să reamintească faptul că multiculturalismul a fost şi este prezent în ADN-ul umanităţii, invitând spectatorul la reconstruirea unei societăţi unde primează schimbul intercultural şi armonia socială.“
Iar dincolo de gravură, pictura şi arta grafică au fost şi în 2020 printre cele mai vizibile în zona artelor vizuale, completate de o reprezentare foarte bună în rândul lucrărilor de design vestimentar şi arhitectură.
„Totuşi, dacă putem remarca o noutate în rândul mediilor folosite în acest an, ne vom referi la videografie. Fie utilizată ca element central sau secundar al proiectului de diplomă, arată că este o resursă valoroasă tocmai prin versatilitate, prin modul în care mediul video ştie să acomodeze şi potenţeze nevoile unei lucrări de grafică, pictură, modă, design sau arhitectură“, mai spune Laura Apostol.
Şi tocmai această curiozitate pentru experiment şi rezilienţa creativă într-un context fără precedent ar trebui să ne dea siguranţa că arta contemporană românească ne va permite să visăm în continuare.
„Este important că aceste creaţii descoperite treptat de noi în cursul procesului de selecţie au reuşit să ajungă în faţa unui public cu nevoie de artă şi nevoie de a se încrede în viitor - din fericire, această generaţie ne face optimişti şi cu acelaşi optimism plecăm la drum pentru 2021 şi anii ce urmează“, încheie Laura Apostol.
