O româncă ce îşi împarte timpul între ţara-mamă şi Singapore şi o suedeză a cărei moştenire artistică a fost transmisă din generaţie în generaţie sunt cele două curatoare ale ediţiei din acest an a Art Encounters unde arta contemporană îşi va da întâlnire cu pasionaţii, cunoscătorii şi curioşii deopotrivă. De altfel, cea de-a treia ediţie a acestui eveniment situat la intersecţia dintre un festival de artă experimentală şi o bienală de artă contemporană are ca temă centrală chiar „întâlnirile cu arta“.
Art Encounters este un eveniment care a apărut pentru prima dată pe scena artistică locală în 2015 din pasiunea omului de afaceri Ovidiu Şandor pentru artă contemporană. Numele lui este legat de domenii precum producţie de textile sau imobiliare, fiind actorul unor tranzacţii gigant şi autorul unor proiecte care au schimbat faţa oraşelor de provincie precum Timişoara sau Cluj-Napoca. Ca orice antreprenor însă, dincolo de business, are şi o serie de pasiuni mai mult sau mai puţin vizibile, după cum spune chiar el. Iar cea mai mare este arta contemporană pe care a descoperit-o acum câţiva ani.
Pasiunea pentru artă l-a determinat pe Ovidiu Şandor să înfiinţeze în 2015 Fundaţia Art Encounters, o instituţie culturală independentă, al cărei scop este acela de a susţine arta contemporană din România. Mai mult, el se implică în organizarea bienalei Art Encounters ajunsă la cea de-a treia ediţie în 2019. Curatoarele acestei ediţii sunt Maria Lind şi Anca Rujoiu.
Maria Lind este curatoare, teoreticiană şi profesoară şi trăieşte la Stockholm şi la Berlin. Până recent, mai exact în perioada 2011-2018, ea a fost director al centrului de artă contemporană Tenstakonsthall din Stockholm. Anterior, a fost de asemenea director al programului de studii curatoriale de la Colegiul Universitar Bard (2008-2010) şi al Iaspis în Stockholm (2005-2007) după ce, din 2002 până în 2004, a fost directorul asociaţiei non-profit din domeniul artei Kunstverein München, una dintre cele mai vechi asociaţii de artă din Germania. Cariera şi-a început-o însă anterior, în a doua parte a anilor ’90, când a fost curator la Moderna Museet din Stockholm şi co-curator al bienalei nomade Manifesta 2. Tot ea a fost în 2016 director artistic al celei de-a 11-a ediţii a Bienalei Gwangju din Coreea de Sud. Maria Lind este, de asemenea, deţinătoarea Premiului Walter Hopps pentru realizări curatoriale, obţinut în 2009.
„M-am născut la Stockholm în 1966 într-o familie din clasa muncitoare, dar am trăit şi am muncit în diverse locuri, precum: München, New York, Londra şi în prezent Berlin.“ În ultimii treizeci de ani, a lucrat pe trei planuri profesionale: curatoriat, scris şi predatul artei contemporane. „Prin intermediul lor mi-am definit traiectoria profesională, mai degrabă decât «cariera» - un termen ciudat pentru mine.“ Legăturile Mariei cu arta merg mult mai departe în timp, familia sa având afinităţi faţă de acest domeniu, afinităţi transmise din generaţie în generaţie. „Străbunicul meu a fost fierar, dar pe parcursul vieţii a devenit jurnalist interesat de artă - un lucru destul de neobişnuit pentru Suedia anilor 1930-1950.“ A murit înainte ca ea să se nască, dar a lăsat o moştenire artistică pe pereţii familiei, care a marcat-o şi pe ea. „Probabil că acest lucru m-a pregătit inconştient pentru aspiraţia de a studia istoria artelor şi mai apoi pentru lucrul cu arta contemporană. Activitatea de custode într-un muzeu de artă din Stockholm, în adolescenţă, a avut pentru mine un rol formativ.“
Tot familia a jucat un rol iniţial în orientarea Ancăi Rujoiu către artă, tatăl său fiind cel care a încurajat-o să studieze ştiinţele umaniste. „Cred că asta a venit ca o reacţie la accentul pe latura ştiinţifică impus de stat în vremea tinereţii lui.“ Îşi aminteşte că a crescut într-o casă modestă, dar plină de cărţi, literatură şi albume de artă, pe care tatăl său le numea „bogăţia familiei“. În primul an de facultate a început să lucreze în cadrul unei fundaţii de artă din Bucureşti, coordonând echipa de voluntari. „Acesta a fost primul meu contact serios cu arta contemporană, faţă de care sunt dedicată complet - pentru mine este un câmp de lucru şi de gândire, nu un job.“
Ea este din Bucureşti, dar părinţii săi trăiesc de mulţi ani la ţară, într-un sat din Ialomiţa, unde i-a făcut plăcere să îşi petreacă mult timp. În urmă cu 14 ani, l-a întâlnit pe partenerul său la Timişoara, ceea ce afectiv a legat-o de acest oraş unde se şi desfăşoară Art Encounters.
„Am urmat cursuri de master la Londra, unde am şi lucrat o perioadă până când m-am alăturat echipei fondatoare a unei instituţii noi de artă din Singapore, mai întâi în poziţia de curator, iar apoi ca director de publicaţii. Pentru mine, faptul că am trăit în afara Europei a însemnat o experienţă valoroasă şi revelatoare.“
Anca Rujoiu este curatoare şi editoare şi îşi împarte timpul între Singapore şi România. În calitate de curator de expoziţii şi mai târziu editor-şef (2013-2018), a făcut parte din echipa fondatoare a Centrului pentru Artă Contemporană din Singapore al Universităţii Tehnice Nanyang (NTU CCA), contribuind la numeroasele expoziţii, publicaţii şi programe ale Centrului. Ea este coeditoare a mai multor cărţi, iar în prezent este doctorand la Universitatea Monash din Melbourne, Australia. În acest an, cele două curatoare
şi-au dat întâlnire în România, mai exact la Timişoara, unde are loc cea de-a treia ediţie a Art Encounters ce poartă numele „Întâlniri cu arta / Susitanje umetnosti / Maladimata la artasa / Talalkozások a muvészettel / Kunstbegegnungen / Art Encounters“.
„Titlul acestei ediţii oferă câteva indicii (despre tema evenimentului - n.red.). Traducerea este un aspect important al acestei ediţii, precum şi faptul că fiecare operă de artă va fi produsul unor întâlniri şi va miza pe stimularea dezbaterilor care au loc între grupuri şi indivizi cu privire la artă şi la teritoriul ei extins“, explică Maria Lind. Acest lucru se va manifesta printr-o serie de lucrări de artă special produse şi atent contextualizate care vor revela arta contemporană ca o formă de cunoaştere, alături de ştiinţă, politică, literatură şi filosofie, prin care înţelegem complexitatea vieţii de azi, adaugă ea.
„Lucrările şi practicile artistice vor fi asociate cu situaţii, locuri şi subiecte, alăturate unor lucrări existente, dar ancorate în peisajul şi istoria oraşului Timişoara. Preocupări şi idei diverse, care vor fi vizibile în lucrările şi activităţile artistice, îşi vor pune amprenta asupra acestei părţi a proiectului.“ Precum vântul care străbate romanele Hertei Müller, ale căror acţiuni sunt plasate în Timişoara şi în jurul ei, suflul acestei bienale va genera diferite intensităţi, atmosfere şi materialităţi ale oraşului, precizează curatoarea. „Vântul se propagă peste graniţe depăşind barierele lingvistice, lucru bine cunoscut în regiunea Banatului. O altă pală de vânt aduce o atenţie sporită asupra meşteşugului şi a lucrului de mână, iar o a treia stimulează activităţile editoriale independente, colecţiile particulare şi alte forme de auto-organizare.“ Art Encounters este un proiect care se desfăşoară tot anul: a început în ianuarie şi va continua până la finalul lui 2019, ţintind spre crearea unui context care să faciliteze contactul între artă, artişti şi locuitorii Timişoarei. Efectiv, bienala va avea loc între 20 septembrie şi 26 octombrie 2019, la Timişoara. Totuşi, spre deosebire de ediţiile anterioare, Art Encounters 2019 va îmbogăţi formatul expoziţiilor de artă printr-o serie de evenimente transdisciplinare care vor avea loc într-un interval de timp extins, începând cu luna ianuarie şi care vor conduce, treptat, la evenimentul din luna septembrie.
„Privim această ediţie ca pe un program desfăşurat pe parcursul unui an întreg, punctat de discuţii, ateliere de lucru şi activări ale unor lucrări de artă în diferite momente ale anului 2019. Această metodă de lucru decurge dintr-o abordare holistică a producţiei culturale, în care diferite formate, expoziţii, discuţii, ateliere, publicaţii fac parte dintr-un program curatorial mai vast“, completează Anca Rujoiu. Ea adaugă că implicarea celor două curatoare în scena de artă locală este multidirecţională: prin invitarea şi promovarea lucrărilor artiştilor români şi prin încadrarea lor într-un context mai larg; prin crearea unor momente de întâlnire între artişti şi public în oraş; prin derularea unui program de voluntariat şi prin dezvoltarea unor oportunităţi profesionale, cum ar fi producţia artistică, în cadrul unor workshopuri, şi, nu în ultimul rând, prin prezentarea unor publicaţii locale pe o platformă dedicată. „Un scop principal al oricărui proiect este acela de a face ca arta să devină prezentă şi publică, în diverse moduri adaptate artei în cauză. De asemenea, sper ca locuitorii din Timişoara să aibă o mulţime de întâlniri distractive şi interesante cu arta“, spune Maria Lind. Scopul Art Ecounters este de a creşte interesul şi încrederea în arta contemporană, de a construi relaţii care să fie cultivate ulterior şi care să aibă un impact de durată asupra comunităţilor, inclusiv asupra studenţilor, completează Anca Rujoiu. Ea mai precizează că la întoarcerea în România după câţiva ani e impresionată de numeroasele iniţiative independente care şi-au construit o poziţie distinctă în lumea artei, dar şi de colegi şi prieteni - artişti, curatori, manageri de artă, producători - care au stăruit şi şi-au continuat munca în ciuda condiţiilor adeseori neprielnice.
Cele două curatoare sunt de părere că scena artistică locală se dezvoltă, iar Anca Rujoiu vede o dezvoltare mai mult în direcţia societăţii civile, a comunităţilor şi a vocilor critice în România. „Pe baza experienţei de lucru de la această ediţie a Bienalei am întâlnit multă deschidere către arta contemporană din partea diferiţilor actori culturali şi grupuri din Timişoara.“
Pe Maria Lind a impresionat-o însă atmosfera de la Facultatea de Artă din Timişoara, despre care spune că e minunată. „Există o serie de tineri arhitecţi şi designeri ale căror activitâţi îmi stârnesc curiozitatea - pare că există mult potenţial acolo. Eu nu mă gândesc în termenii unei categorii naţionale când vine vorba despre artă, însă când vine vorba de artă românească ce pot zice e că o cunosc din ce în ce mai bine, pe măsură ce Bienala progresează. Există un număr mare de artişti interesanţi.“
Un lucru care le-a impresionat pe cele două curatoare este pasiunea oamenilor din Timişoara şi din alte locuri apropiate pentru colecţionismul izvorât dintr-o pasiune personală. Un exemplu în acest sens este Florica Zaharia şi Muzeul ei de textile din Băiţa - „care este cu adevărat remarcabil“ - sau colecţia lui Ovidiu Mihăiţă Jurca, colecţie care reuneşte obiecte de consum din perioada anilor 1945-1989.
„Un artist pe care îl apreciez şi care mă inspiră este Dan Perjovschi. Am lucrat cu el prima dată în 1998“, spune Maria Lind, pe când Anca Rujoiu afirmă că dintre artiştii din România pe care îi respectă foarte mult de ani de zile sunt câţiva implicaţi în această ediţie a Bienalei. Momentan, pe site-ul evenimentului nu sunt oferite detalii privind artiştii implicaţi.
„Muzeul Cunoaşterii care poartă semnătura artistei Lia Perjovschi reprezintă un angajament de lungă durată dedicat educaţiei“, răspunde ea la întrebarea care a fost ultimul artist care a impresionat-o. Pe listă se mai numără şi lucrările lui Thao Nguyen Phan, din oraşul Ho Chi Minh, premiat în 2018 cu prestigiosul Asia Pacific Breweries Signature Art Prize. Spune că i-au lăsat o impresie puternică. „De exemplu, filmul său, Tropical Siesta, este puternic atât din punct de vedere formal, cât şi conceptual. Modul său de a folosi acuarela seduce privitorii de la prima vedere prin culorile luminoase, dar odată ce pătrunzi în naraţiunea filmului, pătrunzi într-un univers imaginar mult mai întunecat şi violent, care face referire la reformele agrare din Vietnamul de după război care au condus la reîmpărţirea pământului şi la agricultura colectivă.“
Maria Lind aminteşte de expoziţia solo a duo-ului artistic şi de design Metahaven de la Muzeul Stedelijk din Amsterdam, care a avut loc la începutul acestui an. O descrie ca fiind uimitoare. „Sunt impresionată şi de lucrările Iuliei Toma, o artistă din Bucureşti, care lucrează cu textile.“
Scena artistică locală s-a dezvoltat puternic în ultimii ani, galerii, muzee şi evenimente de profil făcându-şi loc în peisajul autohton.
Bienala Art Encounters este unul dintre acestea, iar misiunea acestui eveniment este de a deveni un punct de întâlnire pentru artişti, comunităţi, instituţii şi idei.
