Arts & Design

48 de ore in Venetia nordului

29 oct 2009 82 afişări
Din aceeaşi categorie

D espre englezi se spune ca sunt reci si punctuali, nemtii par ca nu glumesc niciodata, iar americanii au intrat in folclor ca fiind foarte galagiosi. Dar fiecare calatorie te convinge de contrariul si de fiecare data cand am dat crezare tiparelor conturate de folclor m-am inselat si mi-am jurat ca va fi ultima data. Totusi cand am aflat ca voi vizita Stockholm-ul nu m-am abtinut sa nu visez ca voi fi inconjurata de suedeze inalte si blonde si mai ales de localnici la fel de blonzi si foarte inalti. Dar daca as fi pariat pe asta cu siguranta as fi pierdut.

Cu exceptia fotografiilor cu celebritati locale care te intampina la aeroport (de pe peretii terminalului de sosiri zambesc Björn Borg, Dolph Lundgren sau regele si regina Suediei) nu prea am vazut suedezi care sa se inscrie in tiparul imaginat de mine. Si nu este singurul detaliu care face din Stockholm un oras surprinzator.

Accesul in oras de la aeroportul Arlanda este foarte rapid, un tren de viteza parcurge cei 45 de kilometri pana in centru in 20 de minute. Denumit Venetia nordului sau cea mai frumoasa capitala din nordul Europei, Stockholm-ul este un oras verde, inconjurat de paduri si impartit in 14 insule. Temperaturile scazute sunt sigura constanta (in luna octombrie in tipul zilei erau 9 grade, iar noaptea temperatura scadea sub 0 grade), dar lumina este cu totul speciala, tipica tarilor nordice. Localnicii spun despre orasul lor ca este un sfert apa, un sfert uscat, un sfert verdeata si 25% constructii. Si nu ai nevoie de prea mult timp pentru a te convinge de aceste fapte.  Am petrecut in Stockholm 48 de ore, dar ritmul a fost suficient de intens pentru a gusta din savoarea rece, dar revigoranta si din aspectul auster si totusi incarcat de detalii boeme.

Flancata de apa pe o parte si de uscat pe cealalta, cu panorama orasului vechi in spate si salba de drumuri si cladiri moderne in fata, am pornit, din fata primariei, catre partea reconstruita a orasului. Primaria o analizasem deja in amanunt de pe terasa hotelulului Sheraton. In cladirea din caramida rosie, unul dintre simbolurile orasului, se organizeaza in fiecare an Banchetul Nobel la care sunt invitati toti castigatorii celebrelor premii. Prima care ne-a iesit in cale a fost gara centrala, o cladire construita la finalul secolului XIX, cel mai important nod pentru calatoriile in nordul Europei. Tot in cadrul complexului se afla si un lounge regal, unde familia regala poposeste inainte de o calatorie cu trenul. In spatele garii troneaza semet un zgarie-nori din sticla si otel pe jumatate construit, unul dintre simbolurile apetitului pentru ecologie al suedezilor. Cand va fi finalizata, caldirea va functiona cu ajutorul energiei degajate de miile de oameni care vor tranzita locul.

Periplul prin partea moderna a orasului duce apoi catre piata Sergels torg, o prezenta constanta in cartile de arhitectura si design, dar care asemenea unei starlete ce isi dezvaluie farmecele numai in lumina reflectoarelor, in timpul zilei pare o simpla constructie de ciment si sticla, unde roiesc mii de tineri. Atractia o reprezinta obeliscul de sticla Kristallvertikalaccent, inalt de 37 de metri, dar si centrul cultural unde functioneaza o bliblioteca sau sali de cinema si spectacole. Intregul complex a fost gandit ca o sala imensa de spectacol unde actori sa fie oameni obisnuiti, astfel incat peretii sunt realizati in totalitate din sticla, iar turistii sau localnicii postati pe una dintre terasele, bancile sau la restaurantele din piata se pot delecta din plin cu spectacolul vietii. Iar amestecul de lumini, siluete, obiecte de design si plante da o noua fata constructiilor din ciment. De altfel suedezii au fost cuprinsi de o pasiune pentru distrugere a tot ceea ce este vechi dupa al doilea razboi mondial, desi orasul nu a fost bombardat. Din fericire au stiut sa se opreasca la timp.

In acelasi ton al arhitecturii nordice moderne se incadreaza si Nordiska Kompaniet (NK), cel mai mare centru comercial din oras, despre care localnicii spun ca este varianta locala a celebrului Harrod's. Desi se spune despre Stockholm ca este un oras scump, judecand dupa preturile din magazine nu am remarcat mari diferente. Cu toate astea, cele mai reusite haine la cele mai bune preturi se gasesc in magazinele designerilor locali, care mizeaza pe ma-teriale naturale si croieli surprinzatoare.

Nu ne-am putut desprinde de orasul nou fara o oprire in piata Normalmstorg unde s-a inventat termenul "sindromul Stockholm". In august 1973 doi talhari au jefuit o banca Kreditbanken si au luat patru ostatici, trei femei si un barbat. Ostaticii au fost imbracati in dinamita 131 de ore si totusi, dupa ce au fost salvati, in interviurile acordate ulterior au declarat ca ii sustin pe atacatori. Una dintre femei chiar s-a logodit cu unul dintre criminali.

Trecerea din orasul nou catre cel vechi se poate face prin Piata Gustav Adolf, unde pe vremuri capetele incoronate ale Suediei obisnuiau sa iasa la plimbare. Orasul vechi, denumit Gamla stan, se afla pe o insula. Am lasat in urma Opera Nationala si Grand Hotel, unde sunt cazati castigatorii premiilor Nobel care participa in fiecare decembrie la decernarea pretioaselor trofee. In timp ce traversezi podul care duce spre Palatul Regal, nu poti sa nu remarci o noua mostra din campania de reconstructie a orasului. Este vorba despre podul care leaga orasul de Parlament si care trebuie sa fie finalizat pana anul viitor in iunie cand va avea loc o nunta regala. Traditia obliga convoiul regal sa intre in Parlament pe acest pod. Anul viitor, mostenitoarea tronului, Printesa Victoria, se va casatori cu Daniel Westling, proprietarul unui lant de centre de fitness.

Revenind la Palatul Regal, resedinta familiei regale a Suediei, este unul dintre cele mai mari din Europa. Are peste 600 de camere, iar suedezii se mandresc ca este cu o camera mai mare decat Palatul Buckingham din Londra.

Lasi in urma garzile neclintite de vantul nordic pentru o vizita la cea mai mica statuie din lume, ascunsa intr-o curte interioara din spatele cladirilor din apropierea palatului. Miniatura infatiseaza un orfan si este la fel de bine ingrijita precum baietelul din Bruxelles si de fiecare data este accesorizata in functie de evenimente si de vreme. Insa adevaratul spectacol il ofera orasul vechi, perfect restaurat, care pastreaza aura istorica. Una dintre atractii este piata Stortorget unde se afla si muzeul Nobel. De altfel, s-a intamplat sa ajung in Stockholm exact in ziua in care a fost anuntat ca scriitoarea de origine romana Herta Müller a castigat Premiul Nobel pentru literatura. Fotografia acesteia va fi inclusa in galeria in miscare din holul muzeului, unde se afla toti cei peste 800 de castigatori ai premiului de pana acum. Fotografiile sunt suspendate pe o sina si fac turul muzeului in orele de functionare. Se spune ca ai nevoie de patru ore si jumatate pentru a trece in revista toti castigatorii.

Premiile, care sunt anuntate cu surle si trambite in toata lumea, inseamna deja normalitate pentru localnici, care s-au obisnuit sa auda in fiecare zi vorbindu-se de castigatorii premiilor Nobel.

Piata Stortorget are si o puternica insemnatate istorica, fiind locul in care a avut loc celebrul masacru orchestrat de regele Christian II al Danemarcei (1520). Dorind sa se razbune pe nobilii care s-au rasculat impotriva sa, a adunat 100 de reprezentanti in piata si i-a decapitat. De altfel, tot in centrul vechi exista o straduta intunecata si stramta unde locuiau calaii. Privind la cladirile din secolul XVIII din piata nici nu iti imaginezi istoria tumultuoasa. Imbatata de aerul respirat de atatea genii si rapusa de vantul puternic din Stockholm am decis sa ma adapostesc intr-unul dintre cele mai faimoase restaurante din Suedia, restaurantul Esperanto, detinator al unei stele Michelin. Restaurantul are in portofoliu doua tipuri de meniu, Esperanto si Cinq, inspirate de gastronomia moleculara promovata de Ferran Adria la El Bulli. Interiorul este simplu, cu detalii de design naturale si pune in valoare gastronomia. Cea mai buna si mai lunga varianta este meniul Esperanto, care are opt feluri si costa 100 de euro. De fiecare data chelnerii dau instructiuni legate de modul in care trebuie savurata mancarea, care poate fi sub forma de spuma sau vapori. Apropo de mancare, daca vreti ceva tipic si nu foarte pretentios, localnicii ne-au spus ca in fiecare miercuri, in portul din Stockholm, pe o nava veche, care functioneaza ca restaurant si club, se servesc homari proaspeti la pretul de 100 de coroane (10 euro).

Totusi, restaurantul a fost exact ceea ce trebuie pentru a incheia escapada nordica prea scurta si care a lasat in urma suficiente locuri nebifate pentru a motiva o noua calatorie in Venetia nordului.