Definim viitorul sustenabil

Definim viitorul sustenabil. Avem nevoie de o revigorare a învăţământului agricol, cu componente legate de sustenabilitate şi agricultură digitală

28.10.2021, 00:06

♦ Statul trebuie să se implice mai mult în informarea şi în formarea fermierilor, iar învăţământul agricol trebuie revigorat în aşa fel încât tranziţia către agricultura digitală să fie mai uşoară.

Oamenii de afaceri din domeniul agrobuisnessului se confruntă cu un deficit mare de personal calificat, iar o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme ar putea fi o regândire a modului în care se face educaţia în domeniul agricol, care are nevoie de noi componente, cum ar fi sustenabilitatea.

„Noi am început acum aproximativ 5 ani de zile să aducem digitalizarea în agricultură. Dacă ai tehnologie, tractoare, combine, utilaje performante, vei avea un consum mai mic, vei avea un randament mai bun la hectar, costuri mai mici, poluare mai puţină.  (...) E destul de greu să găsim oameni care să poată să digitalizeze şi să automatizeze toate fluxurile pe care ni le dorim în grupul nostru. Ne-am dori ca în următoarea perioadă, care eu sper să fie anul următor, să fie cât mai puţine hârtii pe birou, să putem lucra cât mai mult digital, dar luptăm încă cu concepţia asta veche că semnăturile trebuie să fie pe hârtie, inventarul trebuie să fie făcut pe hârtie. Dar sperăm, suntem undeva la 70% din ce ne-am propus pe zona de digitalizare şi anul viitor sperăm să funcţionăm aşa cum ne dorim“, a explicat Ianco Zifceak, fondator şi director al companiei Maxagro, care cultivă cereale şi produce lapte în vestul ţării.

 El a adăugat că acum cinci ani a investit câteva sute de mii de euro în digitalizare, însă a durat aproximativ 3 ani de zile până când angajaţii s-au adaptat la noile tehnologii, iar fluxul funcţionează la un nivel de 70% din potenţial. El speră ca anul viitor să ajungă la un nivel de 90% al funcţionării acestui flux.

Rezultatele unui studiu al ING Bank confirmă o nevoie acută de informare a fermierilor cu privire la noile tendinţe în materie de sustenabilitate.

„Sustenabilitatea are foarte multe valenţe, se duce în foarte multe direcţii şi printr-un studiu ne-am dorit să vedem ce înţeleg clienţii, care sunt obstacolele care îi împiedică să treacă la practici sustenabile. Din rezultatele acestui studiu rezultă că statul s-ar putea implica mult mai mult în informarea fermierilor, clienţilor, pentru ceea ce înseamnă sustenabilitate şi de asemnea ce iniţiative legislative apar şi chiar dacă nu sunt apărute în România, pentru că sunt deja unele recomandări ale UE şi trebuie transpuse în legislaţie“, a explicat Marius Gavrea, Expert Agribusiness în cadrul ING Bank.

România va trebui, din 2023, să aplice prevederile noii Politici Agricole Comune, iar statul ar trebui să clarifice aspectele legate de ce măsuri trebuie implementate.

„Avem nevoie de predictibilitate în ceea ce priveşte măsurile din noua Politică Agricolă Comună care se aplică în România. O a doua direcţie pentru autorităţi ar fi educaţia. Sistemul de învăţământ în domeniul agricol a suferit foarte mult. Avem probleme în găsirea oamenilor potriviţi şi adaptaţi la ceea ce înseamnă agricultură modernă. Ne-am aştepta la nişte programe prin care să revigorăm învăţământul agricol, adăugând şi componente moderne, legate de sustenabilitate şi agricultura digitală“, a explicat  Liviu Dobre, director general al Agricover Holding.

Mediul de afaceri are tot mai multe iniţiative şi programe de sustenabilitate, însă acest efort trebuie preluat şi replicat şi la nivelul autorităţilor.

„Noi ne facem datoria de a promova conceptul de sustenabilitate printre clienţii noştri şi considerăm că aceste eforturi ar trebui cumva dublate şi de către autorităţi. Ne- am dori să vedem mai multe iniţiative din partea lor, atât în creşterea gradului de cunoaştere acestor concepte de sustenabilitate printre companiile din sector, dar şi măsuri specifice şi facilităţi acordate acestor companii care îşi ghidează activitatea pe principii de sustenabilitate“, a spus Alina Voicu, sector Head Commodities, Food & Agri în cadrul ING Bank.

 

Marius Gavrea, Expert Agribusiness, ING Bank

Cum este alcătuit ecosistemul în sectorul agribusiness şi care e rolul unei bănci în facilitarea legăturilor dintre companiile mari din agribusiness şi fermieri? Care sunt beneficiile pentru fiecare parte?

Strategia de dezvoltare a agribusiness-ului în ING este de a finanţa întreg lanţul de furnizare şi de a avea un portofoliu de afaceri cu cât mai multe verigi de integrare. Astfel, avem în ING un portofoliu de clienţi variat şi echilibrat atât din punctul de vedere al dimensiunii afacerilor, cât şi al apartenenţei la subsegmentele din agribusiness. Şi aici mă refer la faptul că avem fermieri din cultură vegetală, care reprezintă mai bine de o treime din portofoliu, avem fermieri destul de mulţi din zootehnie, precum şi din segmentele de susţinere a acestora, respectiv distribuitorii de materii prime pentru agricultură şi traderi de cereale, procesatori.

 

Care sunt marile provocări ale fermierilor care vor să obţină o finanatare ca să îşi dezvolte afacerea?

În primul rând, aş vrea să menţionez din start şi asta cred că nu e o noutate pentru nimeni, faptul că fermele din România sunt foarte diferite din punctul de vedere al dimensiunii şi al gradului de dezvoltare. Avem în ţară câteva sute de mii de ferme de mici dimensiuni de subzistenţă şi care sunt slab dezvoltate şi cred că avem câteva ferme mari, performante şi bine puse la punct. Pentru prima categorie provocările sunt cele care derivă din riscurile legate de vreme, de volatilitatea preţurilor, iar în zilele acestea când preţurile la îngrăşăminte s-au triplat, vă daţi seama cât de afectaţi vor fi. Mai este lipsa capitalizării pentru fermierii mici, tehnologiile şi schimbările legislative. Aceştia sunt factori de risc care determina fluctuaţii mari în ceea ce priveşte profitabilitatea şi veniturile fermierilor mici. De aceea, de multe ori pot fi puşi în dificultate când au de plătit obligaţiile faţă de bancă. Dar acestea sunt nişte obiective pe care noi le avem şi le urmărim în permanenţă şi de aceea analizăm astfel de indicatori ca o medie a ultimilor 3 ani de zile cel puţin şi încercăm să ne uităm un pic şi ce se va întâmpla în viitor astfel încât să reuşim să realizăm o creditare sănătoasă.

 

Vorbeai de o triplare a preţurilor, un fenomen pe care antreprenorul, fermierul, nu poate să îl controleze. Dar poate să nu mai fie finanţabil din această cauză. Cum gestionaţi situaţiile de acest tip?

Aici intervine partea pe care o recomandăm în permanenţă fermierilor: să fie atenţi şi să se capitalizeze. Este foarte important ca atunci când ai un an bun, cum a fost de exemplul acest an,  2021, să te capitalizezi. Sigur, sunt foarte importante şi investiţiile în terenurile agricole sau în spaţii de stocare sau în ce direcţie mai merg fermierii, dar este foarte important să îţi pregăteşti fluxul de numerar şi capitalul de lucru pentru un an viitor. Şi aici urmărim să finanţăm şi încercăm să finanţăm acei fermieri care vedem că deja au un grad de capitalizare suficient de ridicat astfel încât să ne putem asigura împreună. Nu e nici în folosul lor să îi finanţăm şi să nu îşi poată restitui obligaţiile de plată. În schimb, într-adevăr în astfel de cazuri banca poate să acorde un capital de lucru până la 2 ani de zile sau perioade corelate de 18 luni, 24 luni astfel încât să fim siguri că poate să treacă unul sau două cicluri de producţie astfel încât să facă faţă acestor crize în legătură cu care ne aşteptăm să nu fie de lungă durata totuşi.

 

Cât de mult s-a îmbunătăţit accesul la finanţare pentru clienţii din agribusiness? Câte credite acordaţi pe zona asta în urmă cu 5-10 ani şi câte acordaţi acum? Cum se explică această evoluţie?

Agricultura este şi va rămâne unul dintre domeniile foarte importante din economia românească, iar progresul din ultimii 14, 15 ani de la aderare, datorat în mare parte investiţiilor făcute din finanţări europene nerambursabile, s–a văzut în progresul fermierilor, în modul care ei au reuşit să facă progrese în ceea ce înseamnă producţiile pe care le obţin. Datorită acestor factori, băncile nu au ezitat să înceapă să finanţeze agricultura, astfel încât o să va dau o cifra de comparaţie. Dacă în 2008, primul an de după aderarea României la UE, fondul creditelor în agricultură era undeva la 4, 5 miliarde de lei, iar la sfârşitul lunii septembrie fondul era de  21 de miliarde de lei. Aceasta este doar partea de finanţare bancară, cred că şi IFN-urile au o componentă destul de importantă.

Ce cred eu că a contat foarte mult şi cum citesc băncile acest progres are legătură cu indicatorul creditelor neperformante, pentru că aici se uită băncile cum performează fermierii. Dacă înainte de 2015, vorbeam de 24 - 25 % credite neperformante, adică 1 din 4 fermieri nu reuşea să-şi ducă creditul la bun sfârşit, la sfârşitul anului trecut acest indicator a  fost de 5,56%, adică mult îmbunătăţit

 

Cum se explică această îmbunătăţire?

Prin progresul pe care l-au făcut fermierii în a-şi îmbunătăţi producţiile pe care le obţin, dar şi cu ajutorul băncilor care s-au dedicat acestui sector şi au alocat resurse care să înţeleagă mai bine agricultura şi au creat produse pentru agricultură, pentru a-i ajuta pe fermieri să se finanţeze.

Ca bancă, dacă te duci cu produse generale către fermieri, nu sunt şanse să finanţezi. Fermierii au alte nevoi mult mai speciale de finanţare, vorbim de producţie pe termen lung, capitalul de lucru trebuie asigurat pentru un an de zile. Vorbim de ratele sezoniere, de a fi pregătit pentru ani mai dificili dacă vorbim de producţia vegetală, de exemplu.

 

Care sunt măsurile pe care ar trebui să le ia autorităţile pentru a costrui alături de business, fie că vorbim de companii din sectorul agri-business sau din alte sectoare, pentru a contura un viitor sustenabil?

În primul rând trebuie să înţelegem ce înseamnă sustenabilitatea.  Sustenabilitatea are foarte multe valenţe, se duce în foarte multe direcţii şi printr-un studiu pe care l-am făcut ne-am dorit să vedem ce înţeleg clienţii, care sunt obstacolele care îi împiedică să treacă la practici sustenabile. Şi să răspund şi la întrebare, a reieşit din studiul respectiv că statul s-ar putea implica mult mai mult în informarea fermierilor pentru ceea ce înseamnă sustenabilitate şi de asemnea ce iniţiative legislative apar, chiar dacă nu sunt apărute în România. Există deja unele recomandări pe zona de sustenabilitate ale UE şi trebuie transpuse în legislaţie. Zilele trecute s-a aprobat o inţiativă pe zona de sustenabilitate în Parlamentul European, dar nu cred că sunt mai mult de 10  -15% dintre fermierii mari ştiu ce implicaţii sau cunosc această iniţiativă. Aici cred că statul trebuie să aibă un rol foarte mare în a informa şi a educa populaţia.

 

Alina Voicu, sector Head Commodities, Food & Agri, ING Bank

Cum este alcătuit ecosistemul în sectorul agribusiness, care e rolul unei bănci în facilitarea legăturilor dintre companiile mari din agribusiness şi fermieri şi care sunt beneficiile pentru fiecare parte?

Prin acest mix echilibrat de clienţi, ING poate aduce valoare adăugată importantă în ecosistemul acesta de business. Clienţii noştri mari, traderii, procesatorii din industria alimentară, producătorii, distribuitorii de inputuri agricole au nevoie să îşi securizeze accesul la fermieri, la produsele lor, iar fermierii la rândul lor să fie ajutaţi de bonitatea financiară a acestora pentru un acces facil la finanţare. Astfel, ING poate fi facilitatorul acestor necesităţi din ambele părţi, direct, prin crearea unor produse de creditare cu partajare a riscului sau indirect, acţionând ca o platformă de lucru pentru toţi jucătorii implicaţi. Ne dorim să aducem cât mai mulţi jucători implicaţi în segementul de agribusiness şi din industria alimentară pe această platforma comună.

 

La ce se uită o bancă atunci când finanţează un business mare din agribusiness, cât de mult cântăresc în decizia de acordare a finaţării aceste măsuri de sustenabilitate luate de companie?

ING este unul dintre promoterii conceptului de sustenbilitate ca o componentă esenţială a strategiei noastre şi mă gândesc aici atât la nivel global, cât şi local. Suntem instituţia financiară care a pus bazele creditării cu costuri legate la indicatori specifici de sustenabilitate. Finanţările acordate de cătrevING companiilor cu rezultate şi obiective în această direcţie au o vizibilitate crescută în cadrul procesului de aprobare intern, dar şi ulterior, printr-o marcare corespunzătoare în sistemele noastre. În timpul întâlnirilor pe care le avem cu clienţii noştri identificăm şi discutăm subiectele legate de sustenabilitate. Ne bucurăm să observăm că mulţi dintre ei cunosc măsurile, dar şi posibilităţile pe care le oferă integrarea unor asemenea indicatori în activitatea lor. Avem aici un portofoliu de companii care au aplicat pentru cofinanţări pentru anumite proiecte cu fonduri nerambursabile cu criterii specifice de sustenabilitate. De exemplu, scăderea emisiilor de carbon, îmbunătăţirea ratei de colectare şi reciclarea materialelor din procesul de producţie sau reducerea cantităţii de combustibil folosit.

De asemenea, pentru o mai bună înţelegere a măsurilor şi a conceptului de sustenabilitate, noi organizăm conferinţe online împreună cu colegii din grup în care prezentăm viziunea şi misiunea noastră ca parte finanţatoare a acestor activităţi sustenabile. În cadrul unei asemenea conferinţe ne bucurăm şi de prezenţa unor companii care au implementat şi au integrat în activitatea lor măsuri specifice, ne povestesc despre avantajele unor asemenea strategii, dar şi despre provacările cu care se confruntă în acest proces.

 

A accelerat sau a încetinit pandemia investiţiile în digitalizarea producţiei agroalimentare? Se vede asta în portofoliul de credite oferit de ING pentru această categorie de clienţi?

Un răspuns scurt ar fi da, observăm un trend clar de digitalizare şi de creştere a investiţiilor în digitalizare pentru a răspunde acestor provocări aduse de către pandemie şi observăm necesitatea luării unor decizii rapide în managementul activităţii.

Finanţările acordate de către ING în sectorul agroalimentar sunt destinate atât acoperirii nevoilor din activitatea curentă pe termen scurt cum îi spunem noi, cât şi pentru obiective specifice de investiţii. Aceste obiective pot şi duc de multe ori la creşterea gradului de digitalizare a activităţii unei companii. Concret, aici gândindu-mă la întregul sector agroalimentar, am acordat şi acordăm credite pentru echipamente destinate automatizării şi îmbunătăţirii proceselor de producţie şi a gradului de digitalizare. Portofoliul nostru de credite include companii multinaţionale care se împrumută prin intermediul companiei-mamă sau cu sprijinul acesteia, dar şi jucători locali importanţi aşa cum este aici Agricover. În ultima perioada am observat o creştere şi a interesului din partea marilor companii pentru produsul de reverse factoring care este un instrument foarte bun pentru gestionarea capitalului de lucru. Prin intermediul unui asemenea program practic cumpărătorul îşi optimizează termenii şi condiţiile contractuale pe care le are cu furnizorii săi şi implicit capitalul de lucru. De partea cealaltă, furnizorul are acces rapid la digitalizare pentru facturile furnizate la preţuri competitive. Soluţia noastră este în întregime digitală, programul se desfăşoară prin intermediul unei platforme electronice, cumpărătorul îşi încarcă acolo şi aprobă facturile, furnizorul primeşte finanţarea aferentă acestora. De asemenea, tot în direcţia digitalizării am observat un interes în creştere pentru soluţiile de e-commerce şi mobile POS ca şi canale de colectare. Şi aici noi avem soluţia noastră, am dezvoltat inhouse, ceea ce ne permite flexibilitate, rapiditate în implementarea unui asemenea program cu costuri zicem noi foarte bune pentru client.

 

Care sunt măsurile pe care ar trebui să le ia autorităţile pentru a costrui alături de business, fie că vorbim de companii din sectorul agri-business sau din alte sectoare, pentru a contura un viitor sustenabil?

Noi ne facem datoria de a promova conceptul de sustenabilitate printre clienţii noştri, considerăm că aceste eforturi ar trebui cumva dublate şi de către autorităţi. Ne-am dori să vedem mai multe iniţiative din partea lor, atât în creşterea gradului de cunoaştere a acestor concepte de sustenabilitate printre companiile din sector, dar şi măsuri specifice şi facilităţi acordate acestor companii care îşi ghidează activitatea după principii de sustenabilitate.

 

Liviu Dobre, director general, Agricover Holding

La Agricover Holding, aveţi activităţi în distribuţia de tehnologii agricole, aveţi soluţii pentru finanţarea fermierilor, aveţi şi o divizie care se ocupă de abatorizarea şi procesarea cărnii de porc şi mai aveti şi o companie nouă, specializată pe zona de tehnologie. Cum aţi gândit tot acest holding şi care sunt paşii următori în direcţia sustenabilităţii pe un lanţ integrat?

Agricover este un holding care îşi desfăşoară activitatea în agribusiness. Aşa cum bine aţi menţionat avem câteva linii de afaceri. Avem pe de o parte zona de finanţare pentru fermieri, avem distribuţia de inputuri pentru fermieri şi prin inputuri înţelegem îngrăşăminte, motorină, seminţe, pesticide, tot ceea ce au nevoie fermierii să pună în pământ. Recent am lansat o linie de business pentru tehnologie. Modelul nostru de afaceri a pornit de la nevoia fermierilor din România având peste 20 de ani experienţă şi vechime în domeniul acesta de activitate. Am încercat să mulăm pe de o parte nevoile fermierilor, iar pe de altă parte ceilalţi jucători care au nevoie de acces la această piaţă, să acţionăm că un intermediar astfel încât să completăm acel lanţ de agribusiness de care vorbea Marius mai devreme. Ca să va dăm un exemplu, cu ING în calitate de banca, ne finanţează business-ul de finanţare care la rândul lui se asigură că aceşti bani ajung la fermieri de o manieră în care aceştia îi pot folosi. Suntem un middle layer dacă vreţi între agricultură, producătorii agricoli şi apoi restul jucătorilor de agribusiness, sistem bancar, furnizori, producători de inputuri.

 

Ce înseamnă sustenabilitatea pentru producţia agroalimentară? Ce măsuri de sustenabilitate a luat Agricover? Aveţi ţinte în legătură cu sustenabilitatea la nivel de grup?

Sustenabilitatea cred că este un concept care este foarte prezent în zilele noastre. Avem pe de o parte o nevoie certă de a face business în mod sustenabil. Lăsând la o parte nevoia certă, avem o poziţie a UE legată de sustenabilitate. Sunt o grămadă de schimbări care urmează să intervină, impuse şi induse de UE, referitoare la sustenabilitate şi cred că este şi va fi cuvântul la ordinea zilei pentru următorii ani. Noi, ca jucător în agribusiness, avem câteva iniţiative pe care le-am desfăşurat în materie de sustenabilitate şi încercăm să rezolvăm 2 lucruri. O dată să ne asigurăm că ceea ce distribuim, ceea ce oferim fermierilor sunt produse originale de la furnizori care la rândul lor au nişte politici foarte solide de sustenabilitate. Pot să dau câteva exemple: sunt jucători mari în industria chimică cum sunt Bayer, BASF, Syngenta care au planuri foarte clare legate de sustenabilitatea agriculturii, iar în modelul nostru de business încercăm să favorizăm furnizorii şi pe cei care se uită la sustenabilitate. Să facilităm accesul produselor de la furnizorii sustenabili către ferme. Asta ar fi pe de o parte. A doua componentă, şi bănuiesc că o să ţină un pic şi de a doua parte a discuţiei noastre, toată această sustenabilitate trebuie să se traducă şi printr-o producţie agricolă corespunzătoare care să asigure respectarea ţintelor asumate la nivel mondial şi a obiectivelor legate de combaterea foametei. Şi atunci, în logica asta am ajuns la concluzia că trebuie făcută o îmbinare între ceea ce putem furniza, produse care să asigure o agricultură sustenabilă fermierilor, o combinare cu soluţii de agricultură digitală, tehnologii digitale pentru agricultură care să le permită acestora să menţină nişte nivele de producţie, dar care să fie coordonate cu obiectivele de sustenabilitate.

 

Cât de digitalizată e agricultura din România? Ce obiective aveţi cu noua companie, Agricover Technology?

Aş începe prin a face legătură cu ceea ce spunea domnul Zifceak referitor la agricultura de precizie practicată în ferma Maxagro şi ceea ce spunea Marius legat de structura fermierilor din România în care există o zona de fermieri mari care au acces la finanţare, ceea ce le trebuie ca să aplice agricultură digitală şi apoi o mare masă de fermieri care nu au acces la lucrurile astea. În esenţă, dacă vorbim de soluţii de agricultură digitală, sună un pic feeric, toată lumea vede drone, vede roboţi, în realitate serviciile de agricultură digitală pot fi clasificate în 3. Există un prim nivel care este accesibil tuturor fermierilor indiferent de dimensiune şi care se cheamă suport decizional. Într-un limbaj non-tehnic este capabilitatea fermierului de a se uita la un ecran şi dintr-o combinaţie de fotografii de satelit transmise de senzori şi tot felul de algoritmi care calculează predicţii şi boli şi dăunători, impactul bolilor şi dăunătorilor; este o aplicaţie care îi poate oferi informaţii de care avea nevoie să ia o decizie şi asta este aplicabil tutror. Apoi pentru fermele mari sunt cu totul aliniat cu ceea ce spunea domnul Zifceak, intervin şi altfel de nevoi. O altă categorie de servicii de agricultură digitală o reprezintă farm management care de fapt sunt nişte aplicaţii care le permit fermierilor să îşi gestioneze eficient resursele, să îşi planifice nişte campanii şi pornind de la acea planificare să îşi aloce resurse fie umane, utilaje, stocuri de pesticide, să îşi planifice activitatea în fermă. Şi nu în ultimul rând agricultura de precizie, aceea care le permite fermierilor să îşi optimizeze consumurile de îngrăşăminte, cum e în cazul Maxagro, sau pot exista şi alte soluţii în care se pot optimiza consumurile de pesticide. În mare sunt 3 categorii mari de servicii în agricultura digitală.

Noi am văzut nevoia aceasta, am analizat un pic ceea ce ne aşteaptă prin prisma reglementărilor viitoare care vin de la UE care practic vor condiţiona o parte din subvenţiile încasate de fermieri de utilizare a tehnologiei şi, redus foarte simplist, de a consuma mai puţine îngrăşăminte, mai puţine pesticide. Şi atunci în contextul acesta ne-am hotărât să investim într-o firma de tehnologie având ca obiectiv să livreze fermierilor români o aplicaţie adaptatată pentru România şi care le poate permite să respecte toate aceste viitoare constrângeri legale şi de mediu.

Este o companie de IT care în următoarele săptămâni va lansa o platforma de agricultură digitală pentru fermierii din România, o platformă prin care dacă tot vorbim de obiective ne propunem să democratizăm dacă vreţi accesul la asemenea soluţii simple pentru marea masă a fermierilor care fac agricultură profesională în România. Agricultura în România, dacă vorbim de digitalizare, probabil că este la început, sunt fermele mari care au adoptat diferite soluţii de agricultură digitală care să le permită să îşi optimizeze costurile, să crească producţiile, dar suntem de abia la început şi credem că nevoia mare a agriculturii în România este de a reuşi să traducem soluţiile astea într-o manieră în care să poată fi utilizate de marea majoritate a fermierilor din România.

 

Care sunt măsurile pe care ar trebui să le ia autorităţile pentru a costrui alături de business, fie că vorbim de companii din sectorul agri-business sau din alte sectoare, pentru a contura un viitor sustenabil?

În 2023 va trebui să aplicăm prevederile noii politice agricole comune, în care sunt componente semnificative legate de sustenabilitate.

Ne-am dori ca lucrurile să fie clare până la data la care aceste măsuri ar trebui implementate. Avem nevoie de predictibilitate, asta ar fi o direcţie, iar cea de a două direcţie cred că  este educaţia. Sistemul de învăţământ în domeniul agricol a suferit foarte mult. L-am auzit pe domnul Zifceak relatându-ne ce probleme are să găsească reurse, oamenii potriviţi şi adaptaţi la ceea ce înseamnă agricultură modernă. Ne aşteptăm la nişte porgrame prin care să revigorăm învăţământul agricol, adăugând şi componente moderne, legate de sustenabiliatate, de agricultură digitală, astfel încât să putem să dăm fermierilor un bazin de resurse umane din care să poată recruta şi să putem să transpunem aceste lucruri în realitate.

 

 

Ianco Zifceak, fondator si director, Maxagro  

Ce înseamnă acest ecosistem în business-ul Maxagro? Cât de greu este să ajungi de la fermă la furculiţă, cum ar trebui să funcţioneze lucrurile, în mod ideal, în agribusiness?

Grupul Maxagro cultivă 10 mii de hectare de teren şi avem o fermă zootehnică de 2.500 de vaci de lapte Holstein, o fermă modernă. M-aţi întrebat cât este de greu. Nu este aşa greu dacă o faci cu plăcere şi cu pasiune. Avem o experienţă de aproape 30 de ani de când am început activitatea şi este greu în perioada asta când preţurile au crescut foarte mult la inputuri, la cereale, pe partea asta de producţie, în schimb preţul laptelui este acelaşi de 2-3 ani de zile. Şi atunci avem o problemă, dar care sperăm să se regleze în perioada urmatoare.

 

Cum putem integra mai multe verigi în lanţul agroalimentar în aşa fel încât şi consumatorii finali să nu se ducă la supermarket să cumpere carne procesată din import sau lapte adus din Ungaria şi să consume local?

Vreau să încep de la sustenabilitate. Noi, grupul Maxagro, deja am început acum aproximativ 5 ani de zile să legăm digitalizarea de agricultura de precizie. De ce vreau să încep de aici că după aia explicăm cum putem integra că oamenii din ţara noastră să cumpere cât mai din zonele lor locale. Dacă ai tehnologie, tractoare, combine, utilaje performante vei avea un consum mai mic, vei avea un randament mai bun la ha, costuri mai mici, poluare mai puţină. Dacă utiliajele astea vor fi digitalizate, vor avea GPS şi tot felul de tehnologii care îmbunătăţesc performanţa.

Noi am început digitalizarea acum 5 ani. Am plecat de la analiza solului, pentru a nu da peste tot aceeaşi cantitate de îngrăşăminte, aplicăm îngrăşăminte diferenţiat pe fiecare metru pătrat în funcţie de necesar şi atunci nu poluăm solul cu îngrăşăminte, dăm plantei exact cât are nevoie, care e potenţialul ei. Şi atunci mergem mai departe. Pentru a putea avea produse româneşti aici cred că ar trebui un proiect de ţară şi să vedem care ar fi priorităţile noastre naţionale. În primul rând fondurile europene ar trebui să vină în direcţia aceasta. Noi de exemplu avem o fermă de lapte, ce am putea face? Am putea să procesăm laptele sau să abatorizăm vacile şi tăuraşii pe care îi avem să ajungă în magazinele din zona noastră. Dar pentru asta e nevoie de bani şi banii europeni sunt foarte bine veniţi pentru că acoperă jumătate din valoare, avem nevoie de bănci şi aici ING este lângă noi, fermierii şi nu numai, şi Agricover şi alte bănci. Cumva trebuie plecat de la sustenabilitate, digitalizare şi după aia integrarea producţiei cu procesarea ca să nu trebuiască să vindem cerealele sau animalele sau laptele la export ca materie brută şi să le importăm după aia la suprapreţ, cu valoare adăugată.

 

Cât de digitlizat e business-ul dvs. în acest moment şi ce planuri de viitor aveţi în acest sens? De unde găsiţi resursele financiare pentru investiţii în digitalizare?

Nu e o problemă de resurse financiare, pentru că le rezolvăm, ci e o problemă de oameni, fiindcă  nu prea găsim oameni specializaţi care să poată să ducă programul nostru pe care l-am început acum câţiva ani. E destul de greu să găsim oameni care să poată să digitalizeze şi să automatizeze toate fluxurile pe care ni le dorim în grupul nostru de firme. Ne-am dori ca în anul următor să fie cât mai puţine hârtii pe birou, să putem lucra cât mai mult online. Dar luptăm încă cu concepţia asta veche că semnăturile trebuie să fie pe hârtie, că inventarul trebuie să fie făcut pe hârtie, orice lucruri trebuie făcute pe hârtie. Suntem undeva la 70% din ce ne-am propus şi anul viitor sperăm să funcţionăm aşa cum ne dorim. Avem o mare problema cu resursa umană, cu oamenii pe care e destul de greu să îi schimbi. Dacă până acum am lucrat pe hârtie să înţeleagă că se poate lucra şi altcumva. Am reuşit nişte miracole în firmă, oamenii nu credeau că se poate întâmplă. Lucruri care poate durau o săptămână am ajuns să le facem automat, tractorul care e în câmp îţi spune ce a semănat, câte ha, câte îngrăşăminte a aplicat şi multe multe altele. În plus, informaţiile sunt centralizate şi în orice moment poţi să intri în istoric şi poţi să îţi bugetezi în perioada următoare: cum ar trebui să arate culturile, planul de fertilizare, ce culturi sunt mai profitabile, în ce zone, în ce ferme. Grupul nostru are peste 10 mii de ha şi suntem împărţiţi în 13 ferme, fiecare fermă are specificul ei. Dar eu zic că asta este soluţia cel puţin pt firmele mari pentru a ne eficientiza pentru că, cum bine aţi spus înainte, preţul îngrăşămintelor s-a triplat. Dacă nu vom găsi soluţii de a ne eficientiza, cu siguranţă o să dăm faliment şi atunci soluţia este optimizarea şi digitalizarea.

 

Tehnologia şi echipamentele le aveţi. Cât de mult va ia să instruiţi un om, un angajat care a lucrat toată viaţa cu hârtii să treacă în zona de digital?

Acum 5 ani am investit câteva sute de mii de euro în digitalizarea de la tractor până la birouri. Omul din birou trebuie să planifice, să urmărească. Ne-a luat aproximativ 3 ani de zile şi suntem undeva la 70% din punctul de vedere al digitalizării, sper ca anul viitor să ajungem la 90%. 3, 4, 5 ani de zile durează ca fluxul să funcţioneze 90%, să nu zicem 100%.

 

Care sunt măsurile pe care ar trebui să le ia autorităţile pentru a costrui alături de business, fie că vorbim de companii din sectorul agri-business sau din alte sectoare, pentru a contura un viitor sustenabil?

Autorităţile ar trebui să creeze şcoli profesionale, iar în facultăţi să–i înveţe viitorul şi viitorul în agricultură este digitalizarea, agricultura de precizie. Al doilea lucru ar fi să avem un plan naţional în legătură cu direcţia în care să ne îndreptăm agricultură. Părerea mea e că la ora această lucrurile merg cumva haotic, nu avem un plan naţional de dezvoltare, cu ce ne dorim noi în următorii 5 ani, 10 ani, unde vrem să ajungem. Fiecare are viziunea lui şi merge în direcţia în care poate. Autorităţile ar putea să facă treaba asta prin stimulente finaciare, prin a finanţa anumite activităţi sustenabile pe care le dorim, care ar avea nevoie România. Aici ar trebui să ne uităm la nivel european şi mondial, unde suntem noi cei mai buni, unde am putea fi noi pe primul loc în Europa sau în lume şi cred că în direcţia asta ar trebui să ne concentrăm, să finanţăm şi să educăm copiii noştri.

O campanie editorială Ziarul Financiar realizată cu susţinerea Definim viitorul sustenabil

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.