Cum să locuieşti mai bine? Pe baze solide. Care sunt cele mai bune structuri pentru o construcţie?

Ziarul Financiar continuă seria de articole despre cum putem locui mai bine şi despre criteriile de care trebuie să ţinem cont atunci când alegem cum va arăta viitorul „acasă“.

În stabilitatea unei clădiri, mai ales când este vorba despre o construcţie cu foarte multe etaje, structura de rezistenţă este estenţială. Situaţii imprevizibile sau dezastre naturale precum cutremurele pot duce la consecinţe tragice dacă bazele construcţiilor nu sunt solide. În general, se disting două variante când vine vorba de structuri – cele cu cadre de beton armat şi cele cu pereţi de beton armat.

„Tipul de sistem structural pentru zona de rezidenţial – locuinţe în clădiri multietajate este dat de regimul de înălţime. În mod uzual, până la înălţimi de 15-17 metri, adică parter plus cinci sau şase etaje, se utilizează structură cu stâlpi şi grinzi. Pentru înălţimi mai mari de 17 metri, se utilizează structură cu pereţi de beton armat. Această încadrare se face în funcţie de elementele care asigură distribuţia încărcărilor la teren şi preluarea acţiunii seismice. Din cauza seismicităţii din România, chiar şi pentru structurile cu regim redus de înălţime, se utilizează pereţi de beton armat, care au confirmat (de-a lungul timpului – n. red.) un bun răspuns al clădirii la cutremur“, spune Nicu Stoica, inginer proiectant de structuri în cadrul companiei Ingineri Asociaţi Construct.

Avantajul sistemului cu stâlpi şi grinzi este dat de libertatea de compartimentare a spaţiilor între stâlpi, putându-se obţine astfel în mod uşor spaţii deschise, cu posibilitatea de reconfigurare a lor după o anumită perioadă de timp. Un alt avantaj îl reprezintă timpul de execuţie redus al unui asemenea sistem faţă de cel cu pereţi. Dezavantajul este dat de prezenţa grinzilor la nivelul tavanului şi de colţul stâlpilor în anumite spaţii. De asemenea, recompartimentarea unor spaţii va ţine seama de prezenţa conductelor de instalaţii, care nu pot fi mutate din poziţiile proiectate iniţial.

„Un dezavantaj important la un astfel de sistem este dat de clădirile în care la parter sunt parcări sau magazine, iar la etajele superioare sunt pereţi de zidărie. Această configuraţie poate genera fenomenul de parter slab (flexibil) şi duce la abordări neeconomice din punctul de vedere al investiţiei.“

În ceea ce priveşte sistemul cu pereţi de beton armat, în acest caz dezavantajul este dat de faptul că spaţiile nu se pot recomparti­menta uşor, fiind limitate de aceşti pereţi. Acest sistem reprezintă însă un avantaj consistent faţă de cel în cadre pentru situaţia în care la parter sunt parcări sau magazine.

„În funcţie de tema de arhitectură (forma şi volumul clădirii), regimul de înălţime, amplasament, standarde impuse de legislaţie şi de dezvoltator pentru fiecare investiţie în parte, rezultă indici de consum de materiale, adică costul investiţiei, cum ar fi consumul de metri cubi de beton raportat la metru pătrat util sau care se vinde ori consumul de kilograme de armătură (fier) la metru pătrat util. Astfel, se stabileşte randamentul investi­ţiei pe zona de costuri şi se poate diferenţia un sistem structural“, mai spune Nicu Stoica.

Din punct de vedere tehnic, un spaţiu de locuit într-o clădire multietajată nu are nevoie de recompartimentare, crede el. Totuşi, în mod curent, la clădirile vechi au loc frecvent astfel de recompartimentări în vederea confortului locatarilor.

„Este clar că modularea spaţiilor din perioada comunistă nu mai corespunde nevoilor actuale, atât ca formă, cât şi ca dimensiune a acestora. O recompartimentare nu schimbă suprafaţa unui apartament, ci doar percepţia, care este dată de modul de cum se exploatează acea suprafaţă.“

În mod normal, recompartimentările nu ar trebui să afecteze performanţa structurală, însă în unele situaţii se întâmplă.

„Recomandarea noastră este ca orice tip de recompartimentare, indiferent de natura pereţilor şi a sistemului structural, să aibă la bază, conform legislaţiei, expertiză tehnică, proiect de structură. Situaţiile particulare sunt foarte variate, acestea au în vedere perioada în care a fost construită clădirea, materialele din care s-au realizat elementele, modul de exploatare, modul de legătură între componentele nestructurale şi cele structurale.“

Dacă doriţi să ne împărtăşiţi idei, sugestii, noi teme de abordat în această pagină, aşteptăm mesajele dumneavoastră pe adresa alina.vasiliu@zf.ro.