Companiile trebuie să investească mai mult în relaţia cu angajaţii pentru ca aceştia să fie mai performanţi şi mai eficienţi, altfel vor creşte cheltuielile cu personal care inclusiv poate afecta negativ performanţa unei firme, este de părere Magor Csibi, head of leadership and organizational culture practice în cadrul Trend Consult Group.
„Economia poate fi sustenabilă dacă există o schimbare de viziune. Degeaba ai 10 oameni într-o companie, care sunt în burnout şi funcţionează la jumătate din capacitate, când ai putea face la fel cu cinci oameni, care să funcţioneze la potenţial maxim. Dar cum ajungem la o cultură care transmită acest lucru oamenilor. Acest lucru a lipsit la nivel mondial şi cu precădere în România şi vedem urmările acum“, explică Magor Csibi. El subliniază că în prezent oamenii nu mai vor să lucreze în orice condiţii şi pe orice salariu, motiv pentru care multe companii spun că „nu găsesc oameni“.
Productivitatea oamenilor a fost influenţată în perioada de pandemie, iar aceştia trebuie să rămână „conectaţi“ la organizaţie pentru a nu pierde legătura cu cultura acesteia şi modul de lucru.
„Toate cifrele înrijorătoare şi înainte de pandemie devin din ce în ce mai critice – engament – cât de entuziaşti sunt oamenii când se duc dimineaţa la muncă – înainte de pandemie 15% se duceau motivaţi, 60-65% fac minimul necesar pentru a nu fi concediaţi iar 20% sunt deconectaţi de companie şi încearcă să încurce activ procesele companiei, încearcă să genereze pagube prin intenţie. Dar dacă era aşa înainte de pandemie, aceste cifre se pot degrada. Dacă ne uităm la burnout, cifrele de burnout erau pe la 50%, iar acum în Franţa potrivit celor mai recente măsurători s-a ajuns la 60% care au trecut recent prin burnout. Alte studii din SUA arată că trei sferturi din oameni au trecut prin aşa ceva, iar o treime din ei trec în prezent printr-un burnout.“
„În burnout ai energie foarte puţină, tot timpul te simţi epuizat, deconectat de muncă şi organizaţie iar productivitatea scade mult“, a explicat consultantul.
O problemă a companiilor o reprezintă faptul o bună parte din angajaţi îşi caută un alt job şi implicit nu mai sunt la fel de dedicaţi celui actual.
„În prezent potrivit datelor, mai bine de jumătate din angajaţi se gândesc să îşi schimbe locul de muncă ceea ce înseamnă că ei nu mai vor să ajute organizaţia. Liderii trebuie să înţeleagă faptul că jobul lor este să ţină oamenii motivaţi, în organizaţie şi nu doar prin bonusuri cum făceau până acum şi prin investiţii, discuţii cu ei. Ţări precum Franţa sau SUA au companii cu un lung istoric în ceea ce priveşte angajaţii şi au procese bine stabilite. Noi în România abia acum înţelegem de ce trebuie să investim în oameni“, a subliniat Magor Csibi.
El spune că dincolo de acest aspect, în România se „cultivă“ competiţia între angajaţi, însă nu atingerea unui nivel superior, astfel încât a fi cel mai bun dintre angajaţi neperformanţi nu înseamnă neapărat ceva bun pentru companie.
„Cu Franţa putem compara profilul competiţional, iar spre exemplu în România oamenii sunt mai competitivi decât în SUA. La prima vedere putem spune că este ceva bun, dar vine o problemă de interpretare – competiţia nu înseamnă numai a avea cea mai bună performanţă, ci a fi peste restul. Dacă avem o cultură a mediocrităţii, dacă eşti puţin peste acel mediocru din organizaţie, zici că eşti bine şi nu mai faci un efort spre excelenţă. Competiţia nu este orientată spre rezultate, spre a produce ceva bun, spre a merge o direcţie, ci doar pentru a dovedi că suntem mai buni decât cei din jurul nostru. Şi generează mult efort pierdut deoarece oamenii în loc să se ajute, să genereze un impact mai mare prin colaborare, ei aleg să se pierdă în competiţii între ei. La noi competiţia contează mult mai mult. Spre exemplu şi elevul când vine acasă cu prima notă de zece, prima întrebare este de obcei „cine altcineva a mai luat 10“ – deja de acolo se setează că nu este suficient să fii la maximul tău, ci şi ceilalţi că nu ar trebui să ajungă la nivelul tău. Toate acestea previn colaborarea, generarea unor culturi spre colaborare iar în astfel de culturi rata de burnout este mai mare, de alienare şi de stres“, a spus Magor Csibi.
