Implementarea SAF-T (Standard Audit File for Taxation – Fişierul Standard de Audit pentru Taxe), ca parte a procesului de digitalizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), prinde contur şi în România.
Marii contribuabili care, potrivit celor mai recente informaţii venite din partea autorităţilor, vor fi obligaţi să realizeze raportările către ANAF prin intermediul noului sistem începând cu 1 ianuarie 2022, au la dispoziţie detaliile tehnice actualizate pe baza cărora trebuie să înceapă implementarea SAF-T.
Companiile vor avea posibilitatea să se înscrie voluntar în faza de testare a sistemului, promisă de autorităţi începând de la jumătatea lunii august 2021, pentru a putea să facă ajustările necesare până la momentul în care raportarea în noul sistem devine obligatorie. Opţiunea este extrem de importantă, având în vedere complexitatea noului mecanism de raportare şi timpul limitat rămas la dispoziţie pentru a se asigura o funcţionare optimă.
Raportarea SAF-T, care constă în transferul electronic de date contabile şi fiscale de la companii către administraţia fiscală, a fost dezvoltată de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) ca o metodă unitară de colectare a datelor fiscale şi financiare care să prezinte avantaje atât pentru autorităţile fiscale, cât şi pentru companiile multinaţionale.
Principalele beneficii ale SAF-T
Iniţiativa a apărut ca urmare a intenţiei OCDE de a implementa un standard uniform de raportare pentru companiile multinaţionale ale căror raportări fiscale au devenit, în timp, tot mai greu de realizat şi de monitorizat de către autorităţi. În linii mari, noul standard vizează reducerea deficitului de colectare a TVA şi digitalizarea inspecţiilor fiscale.
În România, necesitatea implementării unui astfel de sistem a devenit evidentă de mai mulţi ani, în condiţiile în care ţara noastră înregistrează, tradiţional, cea mai redusă pondere a veniturilor fiscale în PIB (27% în 2019, faţă de 40%, media UE) şi cel mai mare deficit de încasare a TVA din Uniunea Europeană (estimat la 37,4% pentru 2020, potrivit celor mai recente date publicate de Comisia Europeană).
O raportare amplă şi standardizată a tranzacţiilor ar putea ajuta la îmbunătăţirea graduală a încasărilor din taxe la bugetul de stat, având în vedere experienţa altor ţări care au implementat deja SAF-T sau alte sisteme electronice de raportare.
Aşadar, noul procedeu tinde spre simplificarea proceselor de conformare, pentru contribuabili, şi de analiză, pentru ANAF. Practic, este vorba de introducerea unui set de raportări periodice de date, într-un format predefinit, pe baza informaţiilor din evidenţele contabile şi fiscale ale contribuabililor aplicabile fiecăruia. Informaţia va fi standardizată, contribuabilii vor raporta aceleaşi date, în acelaşi format, astfel că autoritatea fiscală le va putea analiza automat. În acest mod, autorităţile vor avea acces permanent la toate operaţiunile efectuate de către contribuabili, iar evaziunea fiscală se va reduce datorită identificării mai rapide a tranzacţiilor care prezintă un risc ridicat de fraudă.
Pregătirea datelor esenţiale pentru declarare şi control va fi automatizată, procedura de inspecţie fiscală va deveni mai puţin împovărătoare (se va reduce timpul petrecut de inspectorii fiscali la sediile contribuabililor) sau chiar se va digitaliza, iar rambursarea de TVA va fi posibilă într-un timp mai scurt. În plus, reducerea poverii administrative va permite redistribuirea resurselor umane în zone deficitare. Toate aceste beneficii vor fi observate însă pe termen lung, pentru că, în prima fază, companiile, dar şi ANAF, vor avea de suportat un cost de conformare la noul sistem de raportare.
Cum au implementat alte ţări europene raportarea electronică?
Prima versiune a SAF-T a fost publicată în 2005, iar aceasta a fost actualizată în 2010. De atunci, numeroase jurisdicţii din întreaga lume au decis să implementeze acest gen de raportare pe baza standardului publicat de către OCDE, dar transpunerea nu a fost unitară, întrucât standardul propus de organizaţie are caracter de recomandare. Astfel, de la caz la caz, raportările SAF-T sunt obligatorii, în format restrâns sau extins, la termene prestabilite (în Polonia şi Portugalia) şi/sau la cerere (în Lituania şi Norvegia). În UE, sistemul se mai aplică, în diverse variante, în ţări precum Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda, Austria, Finlanda sau Slovenia.
Alte state europene au decis să adopte modalităţi diferite de raportare electronică, dar cu efecte similare, cum ar fi raportarea în timp real (Ungaria sau Italia), raportarea în timp „aproape” real, adică fără conectarea sistemelor contabile ale companiilor la cele ale autorităţilor fiscale (Spania) sau facturarea electronică (Grecia, care a anunţat că va introduce şi raportarea în timp real).
Efectele aplicării unor astfel de măsuri nu au întârziat să apară. Spre exemplu, în Polonia, SAF-T a devenit obligatoriu pentru companiile mari de la 1 iulie 2016, iar în 2017 şi 2018 deficitul de încasare la TVA s-a redus cu mai mult de 10 puncte procentuale, cumulat. De asemenea, Ungaria, care a introdus raportarea în timp real de la 1 iulie 2018, şi-a redus decalajul de TVA cu cinci puncte procentuale în acelaşi an.
În România, schema SAF-T publicată de ANAF se bazează pe modelul OCDE, cuprinzând cele cinci module: registrul jurnal, creanţele (AR), datoriile (AP), mijloacele fixe şi inventarul. Primele trei module se vor depune în mod regulat (în linie cu perioada de depunere a declaraţiilor de TVA ori trimestrial, în cazul companiilor care nu au cod de TVA), datele referitoare la mijloacele fixe se vor transmite o singură dată pe an (până la depunerea situaţiilor financiare), iar informaţiile legate de inventar, doar la solicitarea autorităţilor fiscale.
Ce au de făcut companiile?
Până la consemnarea rezultatelor, însă, trebuie să trecem de etapa de implementare, care nu este deloc simplă. Companiile vor fi obligate să transmită autorităţilor un volum considerabil de informaţii contabile şi fiscale legate de activitatea lor comercială, într-un format predefinit, dar destul de complex. În aceste condiţii, dincolo de eforturile pe care contribuabilii trebuie să le depună în termeni de alocare a echipelor şi resurselor financiare, este esenţial ca aceştia să înceapă implementarea cât mai rapid pentru a verifica disponibilitatea datelor solicitate de schema SAF-T, pentru a mapa taxele necesare raportării, a alege o soluţie IT de raportare şi pentru a avea timp şi să testeze raportarea până în momentul în care aceasta devine obligatorie.
În concluzie, aspectele legate de implementarea SAF-T trebuie tratate cu atenţie, în special de către companiile mari, având în vedere că reprezintă una din cele mai importante transformări pe care le-a suferit sistemul fiscal din România până în prezent.
Material de opinie de Vlad Boeriu, Partener Coordonator Servicii Fiscale şi Juridice, Deloitte România
