Pe perioada crizei generate de pandemia de COVID-19 este important ca domeniul construcţiilor să nu se oprească, deoarece este una din sursele care rotesc motoarele de repornire a economiei, a spus Cristian Erbasu, proprietar Construcţii Erbaşu şi vicepreşedintele Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii (FPSC), în cadrul celei mai mari videoconferinţe pentru antreprenori “Cum trecem împreună criza”, organizată de Ziarul Financiar şi Banca Transilvania.
„În zona contrucţiilor, activitatea a continuat şi în Spania, Italia, mai puţin în zonele în care au fost cazuri dramatice, dar investiţiile trebuie să scadă cât mai puţin posibil. Proiectele de dezvoltare trebuie să fie sursa de repornire a economiei, dacă acestea se închid, pe orizontală sunt afectate multe activităţi. Chiar şi serviciile, dacă vrem să-şi revină, avem nevoie ca unităţile de prodcţie să diminueze ritmul cât mai puţin posibil. Servicile vor fi revitalizate doar dacă există producţie”, a spus Cristian Erbaşu.
Antreprenorul spune că proiectele de infrastructură ar putea reprezenta o oportunitate pentru autorităţile române, dar doar dacă ia măsuri rapide.
„Dacă acum chiar s-ar hotărâ să se recupereze timpul pierdut din ultimii 30 de ani. Dar şi aici e nevoie de planificare. Noi am solicitat contructorilor, pentru că este nevoie ca statul să vină cu un plan de investiţii pe 3-4-5 ani, iar noi să ne putem organiza de acum şi să ştim pe ce ne putem baza. Să avem predictibilitate în următoarea periaodă. Suntem într-o situaţie critică, în alte ţări s-au prevăzut bugete mari pentru investiţii. Din păcate, dacă noi nu vom lua startul, dacă ei încep mai rapid decât noi, iar vom avea probleme cu resursa umană. Dacă noi intârziem aceste investiţii în România, oamenii buni vor lua calea vestului, iar noi vom rămâne fără specialişti, iar peste un an, când vom avea nevoie de ei, nu-i vom avea.”
Ce a mai spus Cristian Erbaşu
Dacă acum coborâm foarte mult parametrii economici, va fi mai greu să reluăm creşterea. Cu cât înregistrăm scăderi mai mici, cu atât revenirea va fi mai uşoară.
Nu am primit niciun răspuns din partea statului. Aici este o problemă, aceste planificări sunt prelucrate lent. Spre ruşinea noastră, pentru cazuri critice trebuie să fie anumite depozite, dar ale noastre - de materiale de costrucţii - sunt goale, abia acum alocă anumite bugete pentru a crea depozite pentru situaţii critice.
Probabil că acum sunt mii sau sute de şantiere, depinde de dimensiunea lor. Din nefericire aceste şantiere au avut un avânt chiar nesperat de mare în ultimul an, iar acum toţi care erau împlicaţi în proiecte s-au trezit cu o problemă care dacă se prelungeşte poate avea un impact foarte mare asupra domeniului.
Este evident că acum impactul şi reacţia vine din zona contractelor rezidenţiale, imobiliare, unde investitorii privaţi au o temere, mai ales acele şantiere care nu au reuşit să vândă toate spaţiile sau apartamentele, iar imediat după 15 martie, aceştia şi-au pus probema dacă vor mai avea clienţi şi dacă vor mai putea folosi într -un exerciţiu economic investiţiile. Este greu de previzionat acum în cazul depozitelor, birourilor, dacă aceştia vor mai avea acelaşi număr de clienţi epntru că viaţa după această pandemie se va modifica în ceea ce priveşte locaţiile.
Noi avem în general contracte în care beneficiarii sunt autorităţi ale statului, 20% din contracte sunt beneficiari privaţi, care au restrâns, nu au sistat contractele, dar au diminuat ritmul. Spre exemplu, a fost solictat la unul din proiecte cu 5 clădiri de apartamente, s-au limitat la 2 unde au şi vândut. La cele cu statul e bine că au continuat, că autorităţile au insistat pe menţinerea ritmului, dar, din păcate, autorităţile locale au luat unele măsuri, unele justificate, altele precipitate.
Necesitatea susţinerii capitalului autohto, acum se vede clar că globalizarea nu mai este aşa eficientă. În astfel de perioade critice, fatalismul şi-a demostrat necesitatea. În România cred că avem mult de recuperat în ceea ce priveşte capitalul autohton. În zona contrucţiilor suntem cu mult în urma multor ţări din jurul nostru. Companiile care au capital românesc sunt mici, sau dacă unele au dimensiuni comparabile cu companii medii din străinătate, acestea nu şitu la ce să se aştepte în următorii ani, pe termen mediu măcar, dacă nu chiar lung.
Cu constructori am avut multe discuţii în cadrul federaţiei noastre şi deşi erau companii care soliciatu ajutoare din spartea statului, am ajuns la ideea de a insista mai mult să fim lăsaţi să ne continuăm activitate. În ceea ce priveşte şomajul tehnic, noi de 20 de ani avem o Casă Socială de Protecţie a Angajaţilor, în care noi băgăm bani pe timpul perioadei în care lucrăm pentru a putea plăti muncitorii pe timpul iernii, acum încercăm să folosim cât mai puţin suspendarea contractelor şi să folosim mai mult această Casă Socială. Astfel, nu suspendăm contractele, iar muncitorii pot fi mobilizaţi repede.
De plecat nu mai pot pleca, majoritatea curselor către Asia sunt blocate acum. Ei acum îşi continuă activitatea aici, sau stau în spaţiile de cazare şi repsectă regulile impuse de autorităţi.
Noi avem din cei 2.000 de angajaţi, 450 din străinătate, aceştia lucrează toţi. La mijlocul lunii martie am avut o situaţie în care nu au mai vrut să iasă la muncă, dar le-am explicat că dacă respectă regulile nu se vor îmbolnăvi.
Desigur, unde apar cazuri pe şantier măsurile trebuie să fie dure, severe şi se poate ajunge inclusiv la închiderea şantierelor.
