Unde găsim clienţi? Cu ce ne (mai) ocupăm de fapt? Cum vom munci în viitor? De câţi oameni avem nevoie? Unde găsim bani? Este online-ul ca offline-ul? Sunt doar câteva dintre întrebările momentului în mintea multor antreprenori şi manageri de companii. Suntem martorii unui moment excepţional - tranziţia accelerată de la vechi la nou, confruntarea a două lumi şi moduri de a opera - începutul unei noi ere în istoria omenirii!
Ce se întâmplă acum nu este (doar) despre Pandemie!
Pandemia s-a dovedit pe de o parte un catalizator iar pe de altă o complicaţie în această tranziţie care a început cu aproximativ 10 ani în urmă. Un catalizator pentru că a accelerat tranziţia către digitalizare făcând ca în 4 luni să reuşim ce altfel ne-ar fi luat încă mulţi ani de zile, dar şi o complicaţie pentru că a dat peste cap economiile lumii şi a creat mult stres în piaţă.
Celor care erau pe drumul schimbării, accelerarea aceasta le-a convenit, celorlalţi nu – a fost ca atunci când cineva vine să te scoale din pat şi te pune să faci ceva complicat. Nu degeaba se spune că Graba strică treaba pentru că adesea, dacă te grăbeşti, rişti să faci lucrurile prost, sub presiunea momentului şi vor fi apoi multe de reparat. Dacă ne uităm de exemplu la munca de acasă pe care unii o adoră pentru că le-a adus libertate şi mai mult timp liber în timp ce alţii o urăsc pentru că le-a adus alienare, simţindu-se invadaţi de serviciu în spaţiul lor personal - ultimul refugiu - direct în sufragerie ori în dormitor.
Nu am fost pregătiţi pentru schimbare
Războiul între nou şi vechi a venit peste noapte şi mulţi nu erau pregătiţi iar graba cu care s-a făcut tranziţia a devenit în sine o problemă pentru unii pentru că este uşor să cumperi un soft sau un utilaj performant dar este mult mai greu să găseşti soluţii de recalificare pentru cei astfel înlocuiţi.
O tranziţie lină lasă timp societăţii şi companiilor să vină cu soluţii şi oamenilor să se adapteze, să înveţe şi să deprindă noi skills-uri, să se convertească la noi ocupaţii, să îşi schimbe mindset-ul. O tranziţie accelerată accentuează aceste probleme pentru că oamenii nu se pot schimba la fel de repede. Războiul dintre vechi şi nou era in derulare, acum parcă cineva a turnat gaz pe foc!
Presiunea pe schimbare este uriaşă dar schimbarea în sine nu are timp să fie gândită! Din perspectiva istorică ne grăbim şi sigur vom face greşeli. Este o problemă de change management – managementul schimbării.
Puţini ştiu exact în ce direcţie să o ia, gândirea strategică este privilegiul celor cu mintea liberă, dar în aceste timpuri tindem să fim mai degrabă reactivi – cine a avut timp să se gândească la proiectarea unei tranziţii eficiente? Sunt nişte reguli de bază în managementul schimbării pe care acum la nivel social, le-am ignorat complet pentru că aşa a fost situaţia. Dacă avem o scuză pentru trecut, de acum înainte ne trebuie un plan de schimbare, fără de care suntem ca nişte orbi conduşi de alţi orbi.
Managementul schimbării – schimbarea nu trebuie făcută reactiv
Companiile trebuie să se oprească puţin din acest iureş şi, la 6 luni de la declanşarea Pandemiei, să mutăm accentul de pe a re-acţiona pe a pro-acţiona, să redevenim stăpâni pe situaţie. Este nevoie de viziune!
Ok, nu a fost timp să ne gândim prea mult până acum, fiecare a reacţionat cum a putut. Dar există o ştiinţă şi o metodologie a schimbării bine pusă la punct, reguli de care dacă ţinem cont, totul devine mai uşor şi mai ieftin. Schimbarea se face cu adevărat doar din interior, chiar dacă începe din exterior, companiile trebuie să îşi adune forţele şi inteligenţele, oamenii cei mai capabili, că sunt manageri, specialişti sau lideri informali şi să-i pună să conlucreze pentru a veni cu soluţii şi a realiza corect această transformare!
