♦ România vrea să renunţe la cărbune până în 2032, în timp ce Germania şi-a stabilit ca ţintă 2038, iar Polonia 2040. Deşi are cel mai ambiţios plan de înverzire, România abia la finalul anului viitor ar trebui să livreze şi un set de paşi clari pentru a-şi realiza obiectivul, conform PNRR, datele din piaţă de acum arătând că renunţarea la cărbuni ar putea fi cea mai dificilă ecuaţie din energia locală.
„Ritmul de înlocuire a centralelor pe cărbuni cu cele pe gaze a accelerat în 2020 cu ajutorul scumpirii certificatelor de emisii, dar acum nu este clar cum vor evolua lucrurile în 2021 pe fondul evoluţiei preţului gazelor şi al emisiilor de carbon“, arată o analiză recentă publicată de ICIS, una dintre cele mai ample platforme de informaţii din domeniul comodităţilor.
În vara anului trecut, de exemplu, Germania a raportat un nivel record de înlocuire a centralelor pe cărbune cu gaze în contextul în care preţul gazului ajunsese la un minim de tranzacţionare, iar preţul carbonului favoriza această trecere.
„Competiţia dintre resurse la nivel european este influenţată la final de costul trecerii de la cărbuni la gaze, aceasta fiind nivelul care arată de la ce punct încolo producţia de energie pe baza gazului natural este mai competitivă în comparaţie cu cea bazată pe cărbuni luând în calcul costurile de operare, eficienţa, costul combustibilului şi al carbonului. În contextul în care centralele pe cărbune emit de două ori mai mult carbon decât cele pe gaze, în mod natural centralele pe cărbune vor avea costuri cu emisiile mai ridicate. Atâta vreme cât preţul gazului este mai mic decât costul trecerii de la cărbune la gaz, atunci gazul este considerat un combustibil mai economic“, se arată într-o analiză realizată de Gas Exporting Countries Forum (GECF), organizaţia interguvernamentală care-i include pe cei mai mari producători de gaze ai lumii. În linii mari, costul de înlocuire a celor două tehnologii se compară cu preţul carbonului, trecerea având sens dacă acest cost este mai mic decât cel al CO2-ului, potrivit ICIS.
Cea mai ambiţioasă ţară
România, prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) depus la finalul lunii mai la Comisia Europeană în speranţa de a atrage peste 29 de miliarde de euro pentru redresarea postpandemie, şi-a setat ca obiectiv renunţarea la energia produsă pe cărbune până în 2032. Acesta este cel mai ambiţios plan al unei ţări dependente de cărbuni pentru asigurarea cererii interne de energie. Germania a anunţat 2038, iar Polonia 2040. Potrivit datelor de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) cărbunii au reprezentat anul trecut 17% din producţia naţională de energie.
Deşi are o ţintă, România nu are un calendar pentru eliminarea cărbunelui, dar spune că până la finalul anului viitor va exista o listă pe paşi concreţi, tot în cadrul PNRR-ului.
Între timp însă, lucrurile par mai complicate ca niciodată în contextul în care scumpirea accelerată a gazului combinată cu creşterea fără precedent a preţului emisiilor de CO2 a tăiat semnificativ din productivitatea centralelor pe gaze în comparaţie cu cele pe cărbune.
„Riscurile de alimentare din huburile de gaze europene de anul acesta, alături de preţul foarte ridicat al carbonului înseamnă că operatorii de centrale pe gaze nu se mai bucură de aceleaşi avantaje competitive faţă de egalii lor din producţia de energie pe cărbune, cel puţin nu la fel de mult ca în 2020. Trecerea de la cărbuni la gaze a fost sub presiune în ultimele luni“, avertizează specialiştii de la ICIS.
De ce se scumpeşte gazul?
Datele de la bursa CEGH din Viena arată că preţul spot a ajuns la 32 de euro pe MWh de la numai 17 euro pe MWh în primele zile ale anului, iar specialiştii din piaţă nu văd motive pentru calmarea situaţiei anul acesta.
Iarna lungă şi primăvara neobişnuit de rece de anul acesta reprezintă un factor pentru scumpirea gazului. Mai departe, retragerile din facilităţile UGS (underground gas storage - depozitele subterane de gaze) din Europa au continuat pentru o perioadă neobişnuit de lungă. Drept urmare, la nivelul lunii mai, aceste facilităţi erau pline doar în proporţie de o treime. Necesitatea alimentării facilităţilor de înmagazinare subterană va sprijini cererea şi preţurile de gaz în lunile următoare. În acelaşi timp, fluxul de GNL (gaz natural lichefiat) către Europa a scăzut, Asia ofernd preţuri mai bune.
Mai departe, preţul carbonului nu dă semne de răcorire.
Din mecanism gândit pentru a contribui la decarbonizarea industrială la nivel european, certificatele de carbon au devenit commodity, la fel ca petrolul, intrarea la tranzacţionare a marilor fonduri de investiţii, deciziile de la Bruxelles şi micii speculatori ridicând preţul la peste 55 de euro, nivel greu de imaginat cu ani în urmă.
Redresarea Chinei se face cu cărbuni
Pe de altă parte însă, nici preţul cărbunelui nu a stat pe loc, în contextul în care acesta este combustibilul care alimentează revenirea economică a Chinei.
„Preţurile sunt cu 10 dolari pe tonă mai mari decât anul trecut“, scriu jurnaliştii de la Reuters. În opinia specialiştilor consultaţi de Reuters, această creştere de preţ ar putea totuşi stimula tranziţia de la cărbune la gaze. Dar şi aici există un pericol.
„Dacă ritmul de închidere a centralelor de cărbune este mai mare decât cel al punerii în funcţiune de noi unităţi capabile să asigure cererea, atunci, la un moment dat, ar putea exista o problemă de alimentare cu energie. Pe măsură ce ne retragem din zona de cărbuni, dar fără a avea o perspectivă clară legată de centralele pe gaze, ne putem aştepta ca multe state să se confrunte cu probleme de alimentare cu energie“, atrage atenţia un analist consultat de Reuters.
