Dacă Sebastian Vlădescu ar mai fi ministrul finanţelor, ar trebui să fie îngrijorat sau poate temerile i le-a transmis succesorului său Gheorghe Ialomiţianu: preţul usturoiului, starul contrabandei din România, dacă e să credem o declaraţie mai veche a fostului ministru, creşte la niveluri nemaivăzute chiar la producătorii din China, iar speculatorii se întrec în a jongla cu piaţa, cererea şi oferta. Şi nu numai usturoiul (totuşi produsul alimentar cu cea mai importantă creştere de preţ pe piaţa agroalimentară chineză), ci şi alte produse alimentare înregistrează creşteri de preţuri: varza în Coreea, roşiile în Israel, porumbul în Statele Unite sau zahărul în Pakistan sunt elementele unui puzzle al degringoladei mâncării recent sumarizat de Banca Mondială: cinci ani de turbulenţe pentru preţurile la hrană.
"Volatilitatea s-a făcut simţită încă din 2008 şi se va menţine, pentru că preţurile nu se mai formează ca pe vremuri, din echilibrul dintre cerere şi ofertă, acum intervin mult mai mulţi factori, cum sunt interesele unor mari fonduri de investiţii sau legătura cu evoluţia preţului petrolului, aflat într-o relaţie directă cu biocombustibilii", spune Victor Bejnea, preşedintele asociaţiei comercianţilor de produse agricole ARCPA.
Grâul a ajuns şi la 330 de dolari în octombrie
Situaţia este confirmată şi de evoluţia preţului grâului exportat din România: preţul FOB Constanţa era la 13 ianuarie de 204 dolari/tonă, a scăzut în vară în zona 150160 de dolari/tonă, iar din septembrie înregistrează un salt important, la peste 220 de dolari/tonă, cu maxime de 330 de dolari în octombrie. Pentru comparaţie, preţul grâului exportat în 2009 nu a trecut de 185 de dolari tona. Pe lângă tendinţa evidentă de creştere, mai trebuie spus că preţurile pot înregistra variaţii semnificative din cauza calităţii grâului exportat; ba mai mult, chiar în categoria grâului de panificaţie, de calitate superioară, preţul este stabilit pe loturi şi pe o serie de variabile specifice, cum ar fi conţinutul de gluten sau umiditatea.
La o altă scară (umiditatea, ploile) a fost blestemul recoltei de grâu din Europa în acest an. Mai mult de jumătate din recolta mondială de grâu a fost declasată, nefiind admisă consumului uman din cauza vremii, iar în Germania, de exemplu, 80% din ce s-a declasat nu a mai fost admis nici pentru furajele animalelor, mergând la producţia de gaz metan. Pe de altă parte, un mare producător ca Rusia a pierdut o treime din recoltă în incendiile din vară, văzându-se acum pus în situaţia să restricţioneze exporturile, cel puţin până la începutul anului viitor.
În Ucraina, afectată de ploi, oferta guvernului de achiziţionare de grâu a fost ignorată de comercianţi din cauza preţului scăzut; probabil comercianţii nu vor putea ignora, în schimb, interdicţia la export pe care o plănuiesc autorităţile.
Probleme s-au mai înregistrat în Canada şi în Statele Unite; în ansamblu, Departamentul pentru Agricultură apreciază că recolta de grâu a actualului sezon agricol ar putea înregistra o scădere de circa şase procente.Valoarea nu este mare, dar viziunea pe care o oferă doar perspectiva celor şase procente este extrem de simplistă, pentru că grâul este o chestiune de calitate şi de logistică în primul rând. Stocuri în Canada sau în Australia nu înseamnă şi grâu în Africa.
"China produce bine în sud, dar în nord importă, marfa pur şi simplu nu trece munţii", explică Viorel Marin, preşedintele patronatului morarilor şi brutarilor ANAMOB, una dintre curiozităţile comerţului cu cereale, dacă putem să le spunem aşa.
Fără munţi de trecut, grâul românesc pare a avea succes în acest an, cel puţin aşa crede ministrul agriculturii Valeriu Tabără, care anunţa recent că România ar putea exporta în următoarea perioadă grâu şi porumb în valoare de circa 800 de milioane de euro. "Cred că se vor depăşi 4 milioane de tone, două milioane la grâu şi peste două milioane la porumb. Este o producţie bună", a spus Tabără.
Perspectiva este favorabilă în special din punctul de vedere al fermierilor, care au vândut grâul la începutul campaniei cu 30 de bani kilogramul, pe câmp, dar care s-au bucurat de o creştere dublă sau triplă a preţului după anunţul privind sistarea exporturilor ruseşti de grâu din august.
La începutul anului grâul pentru panificaţie se vindea, conform datelor Ministerului Agriculturii, cu 107 euro/tonă în Banat, 104 euro în Oltenia şi 129 de euro în Muntenia. Între 4 august şi 18 august preţul a sărit de la 100 - 120 euro pe tonă la 140 - 160 de euro/tonă, iar în prima jumătate a lunii octombrie preţul se situa pe palierul 170 - 180 de euro/tonă. Un an fast, aşadar, pentru producători, care probabil se vor simţi îndemnaţi să cultive suprafeţe importante şi în acest an.
Cum a fost şi va fi anul pentru comercianţi şi pentru brutari?
"Pâinea este singurul aliment cu un preţ care respectă nivelul de trai din România", zâmbeşte Viorel Marin.Preţul grâului reprezintă 70% din preţul pâinii, în timp ce în Franţa abia 6%, pentru că preţul kilogramului de pâine este la Paris 4 euro şi la Bucureşti sub o jumătate de euro.Diferenţe care înseamnă mult pentru o brutărie care lucrează corect din punctul de vedere fiscal şi care ar putea fi depăşite doar în momentul în care pâinea ar ieşi de sub eticheta de aliment-fanion-cu mare impact emoţional de care se bucură astăzi.
Comercianţii, în special reprezentanţii marilor case de comerţ cu cereale prezente în România, cum sunt Nidera, Alfred Toepfer, Cargill sau Glencore, au mari probleme cu recuperarea TVA pentru cerealele exportate, care a ajuns, crede Victor Bejnea, la circa 200 de milioane de euro. Consecinţa nerecuperării TVA este chiar o limitare a capacităţii de export a cerealelor româneşti, pentru că politica marilor comercianţi este de limitare a expunerii pe o piaţă. În aceste condiţii, valoarea exporturilor de cereale ar fi mult mai scăzută decât estimările ministrului Tabără. "Compania la care lucrez nu a mai primit TVA din ianuarie, iar cei de la ANAF se miră de ce venim cu sume aşa de mari. Mai mult, în vară i-am avertizat că recolta este bună şi că sumele vor fi şi mai mari, dar nu au făcut nimic", spune Victor Bejnea.
Trecând de la problemele fermierilor, brutarilor şi comercianţilor români la situaţia internaţională, trebuie evidenţiat faptul că şi în 2008 şi 2010 Banca Mondială a fost un fel de Casandră a foametei. În 2008 criza alimentelor a căpătat o dimensiune publică, izbucnind în fluxurile agenţiilor de presă şi în buletinele televiziunilor în momentul în care preşedintele Băncii Mondiale Robert Zoellick a declarat că statele sărace vor fi şi mai sărăcite de creşterea preţurilor la alimente. Afirmaţia a fost reluată şi reluată şi iar reluată până când din ea a mai rămas că o să avem de-a face cu o mare foamete mondială.
Şi, curios, un profesor de economie de la Harvard a evidenţiat două studii ale Băncii Mondiale care mizează pe aceeaşi carte, pe creşterea preţurilor la hrană, dar cu efecte deosebite: unul, cel invocat de Zoellick, apreciază că statele sărace vor fi afectate, iar altul, care analizează impactul eliminării subvenţiilor din agricultură prevăzute în runda Doha, crede că majorarea preţurilor va duce la creşterea veniturilor agricultorilor din statele sărace şi la reducerea sărăciei.Doha, da, altfel ba? - se întreabă pe bună dreptate profesorul.
În 2010, Zoellick recidivează şi vorbeşte de "îngrijorările sporite în rândul statelor în privinţa volatilităţii permanente şi incertitudinilor de pe piaţa alimentelor"; în acelaşi timp, şeful instituţiei financiare internaţionale a solicitat guvernelor să contribuie la un fond de criză în valoare de peste un miliard de dolari.
"Situaţia s-a deteriorat din septembrie", spune Abdolreza Abbassian de la FAO, organizaţia Naţiunilor Unite pentru agricultură şi alimentaţie, citată de Guardian. "În ultimele săptămâni au apărut semnale care arată că ne aflăm pe acelaşi drum ca în 2008. Preţurile nu vor atinge nivelurile din 2008, dar de data aceasta perioada de criză ar putea fi mai îndelungată."
Pe o astfel de piaţă, vocaţia agricolă a României, des invocată politic, dar şi mai des ignorată politic, s-ar putea transforma într-un atu de neignorat pentru cea mai afectată economie a Europei. Mai trebuie ca miniştrii să depăşească etapa contrabandei cu usturoi sau simpla contabilizare a milioanelor de tone de grâu şi să descopere că grâul înseamnă mai mult decât nişte seminţe aruncate pe un câmp.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
