Dragi cititori ai rubricii de vin,
Am ales să vă adresez câteva urări la trecerea în 2021. Despre cele 3 vinuri... nu vorbim de astă dată. Lista vinurilor recenzate a fost lungă şi sunt convins că deja aveţi etichetele preferate în pivniţă sau în frigiderul de vin.
Vă doresc să priviţi cu optimism anul nou şi, de ce nu, să ne întâlnim la degustări... offline.
Vreau să vă rog să păstraţi un gând de mulţumire şi pentru cei care trudesc via şi pentru cei care modelează vinuri valoroase.
Pandemia (o veritabilă situaţie de război), seceta sau crizele financiare îi pun pe aceşti oameni în situaţii limită. Cu toate acestea, vinul produce – în momentul degustării - doar bucurie.
Pentru bucuria noastră au existat întotdeauna în Lumea Vinului şi sacrificii.
Las aici câteva rânduri care ne arată o realitate cu care noi, iubitorii vinului din România, nu ne-am întâlnit – din fericire - de multe decenii.
Aşa că vă invit ca, în 2021, să vă căutaţi prietenia doar cu vinurile bune şi să realizaţi că avem suficiente motive de bucurie – fie doar şi prin comparaţie cu alţi semeni mai puţin norocoşi.
La Mulţi Ani!
„Când Phileas Fogg a părăsit Italia, s-a îndreptat direct către Cairo şi Canalul Suez, ceea ce era pe acea vreme – şi probabil încă este – cel mai rapid traseu spre India, folosind căile convenţionale pe mare şi pe uscat. Canalul Suez l-a atras pe Fogg către Orientul Mijlociu, însă pe noi ne conduce o altă forţă. Istoria vinului are rădăcini adânci în această regiune. De exemplu, în zona muntelui Ararat, pe teritoriul care se întinde acum Turcia, au fost descoperite dovezi ale producerii vinului încă din vremuri străvechi. (Să fi fost butucii de vie ai lui Noe, dat fiind că aici se presupune, în mod tradiţional, că s-a aşezat Arca sa? Probabil că nu, dar totuşi interesant). Iar fenicienii şi grecii au fost cei care au dus vinul spre Italia şi Franţa, de unde s-a răspândit în restul lumii. [Cercetarea VINARIUM aduce o nouă postulare pe acest subiect. n.a.] Pornind mai departe în călătoria noastră, pentru a înţelege povestea vinului, pare că ne mutăm, de asemenea, tot mai adânc în istorie.
Fenicia? Unde e asta? Ţara Palmierilor, ni se şopteşte, pe teritorii astăzi aflate în Liban, Siria şi nordul Israelului. În vremuri demult trecute, aceste locuri aveau multe în comun, vinul fiind unul dintre lucrurile din capul listei. Nu uitaţi că Isus a preschimbat apa în vin la o nuntă din Cana. Iar acesta este doar vârful unui aisberg biblic pe care Randall Heskett şi Joel Butler îl descoperă în fascinanta lor carte „Recolta divină: Urmărind drumul vinului, de la Geneză până în vremurile noastre” (orig: Divine Vintage: Following the Wine Trail from Genesis to the Modern Age). Astăzi, aceste regiuni au altceva în comun. Instabilitate. Conflict. Război.
Război şi vin
Vinul şi războiul nu se înţeleg prea bine. Vinul are nevoie de pace, ca să poţi îngriji strugurii şi recolta, care nu poate fi amânată sau reprogramată pentru un moment mai convenabil. Vinul are nevoie de pace pentru a fermenta, pentru a se matura şi dezvolta. Vinul s-a bazat timp de secole pe rute comerciale gestionate în pace, pentru a călători de la locul de origine către consumatorii săi, răspândiţi peste tot. Dacă porumbelul nu ar fi fost un simbol atât de puternic, aş spune că un pahar cu vin ar fi fost următoarea opţiune menită să reprezinte sentimentul de pace.
În viitorul apropiat, în Siria şi Liban nu se prea întrevăd nici pacea, nici vinul care o însoţeşte, iar planul pentru acest capitol a fost să investigăm relaţia dintre vin şi război într-una dintre cele mai neliniştite zone de pe glob.
Există multe cărţi despre vin şi război, dar nu sunt întotdeauna exact ceea ce par. Cartea mea [...], Războaiele Vinului, de exemplu, nu se referă la terorişti, ci la terroir-işti. Războaiele Vinului examinează războiul din interiorul lumii vinului. Ce este vinul şi ce ar trebui să fie? Este un produs industrial în masă, conceput de consultanţi de marketing şi croit după specificaţii uniforme? Sau este un produs natural, legat intrinsec de un loc şi un moment? Vinul este amândouă aceste lucruri, desigur, şi tot spectrul dintre cele două extreme, dar războiul încearcă să decidă care dintre tendinţe va evolua – ne îndreptăm spre global şi comercial sau ne apropiem de naturalul şi localul terroirişitilor?
Războaiele pe care le descriu în Războaiele Vinului există aproape peste tot unde se produce sau se consumă vin şi, în fapt, forţele pe care le examinez nu se limitează întru totul la vin. Bătălia dintre global şi local, care este doar o parte din discuţie, există pe multe fronturi, la fel ca tensiunea dintre standardizare şi creaţia individuală, dintre bani şi artă. Dar este acest război cel mai important lucru în Siria şi Liban, unde explodează proiectilele de mortiere, iar ameninţările teroriste sunt cea mai mare sursă de îngrijorare? Nu, aici este nevoie de altă carte. Se numeşte „Vin şi război: Francezii, naziştii şi bătălia pentru cea mai mare comoară a Franţei” (orig.: Wine and War: the French, The Nazis, and the Battle for France’s Greatest Treasure), de Don şi Petie Kladstrup. Este una dintre cele mai populare cărţi dedicate vinului, şi este uşor de înţeles de ce.
„Vin şi război” arată cum războiul afectează fiecare aspect al vieţii, chiar şi (sau mai ales) vinul. Cartea povesteşte cum podgorenii francezi se chinuiau să îşi apere podgoriile, să îşi conserve tezaurul de vinuri bune şi să se împace cu realitatea dură a ocupării naziste din timpul celui de-al doilea război mondial. Apoi, când în sfârşit se instalează pacea, se pune problema reconstruirii a tot ce a fost pierdut, un scop punctat de faimoasa recoltă din 1945. Minciuni, adevăr, eroi, răufăcători şi trădători – colecţia de povestiri le cuprinde pe toate. Burgundia şi Bordeaux ocupă cel mai mult spaţiu, desigur, ca şi Pol Roger, producătorul din Champagne din al cărui vin am închinat un pahar în primul capitol al acestei cărţi. Hitler a ordonat ca vaste cantităţi din recolta stelară din 1928 a vinului preferat de Winston Churchill să fie trimis la Berlin, împreună cu alte milioane de sticle de vin de la alţi producători din Champagne sau alese pe sprânceană dintre alte vinuri mari ale Franţei. Laurii (şi prada) sunt ale învingătorului, se spune, dar nu a zis nimeni că asta include şi vinuri minunate. Oricum, acesta e genul de poveste de război pe care am venit să o explorăm în această parte periculoasă a lumii.”
Extras din „Ocolul Pământuluiu în 80 de vinuri”, Mike Veseth. În curs de apariţie la editura ASER VINARIUM.
Dacă vă simţiţi bine în preajma vinului, vă fac o invitaţie: urmăriţi emisiunea „Fraţi de Viţă” de pe TVR2. Sâmbăta de la 17:00 şi duminica, în reluare, de la 12:00. Bineînţeles, cu... un pahar de vin în mână!
Arhiva emisiunilor „Fraţi de Viţă” pe TVRPlus.
Lista vinurilor medaliate la VINARIUM 2020 o găsiţi aici.
