"Majoritatea expatriatilor sunt niste mercenari, cu ochii pe portofel, nu transfera know-how-ul si standardele inalte catre colegii lor romani si dupa ce pleaca, e ca si cum nu ar fi fost", a spus Furnica, presedintele companiei de executive search Leadership Development Solutions (LDS).
Dupa Furnica, multi dintre managerii straini care au acceptat sa vina in Romania in ultimii 15 ani nu au fost selectati exclusiv pe criterii de competenta, ci pentru ca "erau 'politically correct' si aveau conexiuni in afara cu cine trebuia". Mai mult, salariile pentru care au fost transferati in Romania, mai ales inainte de 2005, au fost "imense", considera seful LDS, care este de mai bine de 13 ani partenerul pentru piata locala al uneia dintre cele mai mari firme de executive search din lume, Korn/Ferry International.
Printre clientii lui Radu Furnica se numara companii precum Lafarge, Nestle, Renault, Unilever, Heineken, MasterCard sau Millennium Bank.
"In companiile romanesti, numarul managerilor de varf capabili sa aduca un plus real de valoare afacerii pe care o conduc este extrem de mic", sustine seful LDS, care s-a remarcat de curand printr-unul dintre cele mai mediatizate contracte de plasare de pe piata.
Potrivit unor surse din piata, la jumatatea lunii ianuarie, Radu Furnica a intermediat instalarea lui Petru Vaduva in locul Ancai Ioan la conducerea Tiriac Holdings, grup de firme ale carui afaceri sunt estimate la circa 2,2 miliarde de euro in 2008.
Abilitatile managementului de top sunt cu atat mai importante in perioadele economice dificile, asa cum este cea pe care o parcurgem acum, comenteaza head-hunterul, iar pentru companiile ce au lasat fraiele pe mana unor sefi ce nu stiu sa gestioneze asemenea momente de criza, iesirea la liman ar putea sa nu mai vina niciodata.
Situatia despre care vorbeste Furnica e greu de explicat, daca ne gandim ca dupa mai multi ani de cresteri sustinute, pachetele salariale pentru managerii de top ai marilor corporatii au ajuns la cifre cu cinci zerouri, ba chiar, in unele cazuri, si la un milion de euro anual.Pe de alta parte, majoritatea multinationalelor care au intrat de-a lungul timpului pe piata romaneasca au ales sa incredinteze conducerea filialelor de aici unor manageri straini, a caror experienta pe alte piete ar fi trebuit sa reprezinte o garantie solida a priceperii lor.
In ultimii ani s-a tot vorbit de o tendinta de inlocuire progresiva a managerilor straini cu cei romani, inclusiv in multe din companiile care in anii '90 n-ar fi avut de unde sa aleaga candidati autohtoni suficient de buni.
Fapt e ca la ora actuala, in topul primelor zece companii dupa cifra de afaceri, raportul dintre sefii romani si expatriati se apropie de paritate: in timp ce Petrom, Rompetrol sau Vodafone sunt conduse de romani, Arcelor Mittal Steel Galati, Dacia sau Metro au top manageri straini.
Proportia se pastreaza si pentru celelalte firme importante din Romania: pentru a da doar cateva exemple, la ING Asigurari de Viata conducerea a fost preluata anul trecut de Cornelia Coman (care l-a inlocuit pe olandezul Bram Boon cand i s-a incheiat mandatul), Daniel Boaje i-a luat locul la Cetelem francezului Phillippe Foursy, iar Mihaela Damian l-a inlocuit tot in 2008 pe Panos Manolopoulos la Stanton Chase International.
"Noi preferam managerii locali, iar criza economica va aduce o presiune suplimentara in directia reducerii mai rapide a numarului de expatriati prezenti in Romania", spune Radu Bugica, country manager al fondului de investitii Sygma Bleyzer, actionar al Covalact, unul dintre principalii producatori de lactate din tara.
Conducerea Covalact este in prezent asigurata de Zsolt Kovacs, dupa ce fostul sef, Ioan Balan, si-a dat demisia in ianuarie, dupa 26 de ani la conducerea companiei.
Mihai Sfintescu, director de investitii in cadrul 3TS Capital, unul dintre cele mai mari fonduri de tip venture capital din Europa Centrala si de Est, spune ca "sunt preferati managerii romani cu experienta in medii multinationale sau cu un background puternic de antreprenori".
Directorul 3TS Capital lasa sa se intrevada o tendinta creata de criza globala: in curand, companiile ar putea promova tot mai multi manageri romani repatriati, familiarizati atat cu piata interna, dar care au si experienta internationala.
Compromisul facut de angajatori acceptand sa plateasca salarii uriase top managerilor atunci cand lucrurile mergeau bine si afacerile cresteau ca de la sine se razbuna acum aspru, pentru ca putini isi mai permit sa plateasca asemenea salarii cand afacerile li se restrang, iar costurile trebuie taiate la sange. Un alt compromis, la fel de pagubos, a fost si faptul ca s-au oferit "titluri fara acoperire", nemeritate, dupa cum le numeste Furnica.
"Daca banii nu erau destui in oferta, atunci le ofereau si un titlu ierarhic superior, fara ca respectivul sa fie chiar competent sa ocupe o astfel de pozitie."
Perioada dificila pe care o parcurge economia acum impune insa corectii, iar salariile mari se vor mentine doar pentru cei care le justifica prin rezultate, considera head-hunterul.
Veniturile vor fi mult mai legate de performante, iar multi dintre sefii companiilor ce vor avea probleme isi vor vedea remuneratiile diminuate. In mod similar, sporurile, bonusurile si alte beneficii incluse in pachetul salarial vor fi mult mai strict legate de realizari.
De ce ar fi acceptata o astfel de schimbare radicala? Pentru ca posturi bune sunt tot mai greu de gasit, in conditiile in care multe domenii s-au prabusit deja si probabil si altele vor cadea in 2009.
Managerii sunt mult mai flexibili in negocieri, spun head-hunterii, iar daca in trecut companiile de executive search aveau reale dificultati in a gasi top manageri disponibili pe piata, acum acestia sunt cei ce preiau initiativa si cer ajutorul head-hunterilor.
Pentru multi, pozitiile pe care le ocupa nu mai sunt la fel de sigure, spune Furnica, adaugand ca este "de zece ori mai solicitat de catre clienti individuali, pentru ca incep sa se teama pentru ziua de maine, pentru sansele lor in cariera si ca vor fi dati afara".
Pe de alta parte insa nici oportunitatile de angajare nu mai sunt pe toate drumurile, asa cum arata si dinamica afacerilor de plasare. Businessul LDS Romania a scazut in ultimele luni cu 40%, iar Furnica spune ca doar intr-o varianta optimista spera ca in 2009 sa aiba 30 de proiecte, adica doar de patru ori mai putin ca anul trecut.
Constrangerile economice pe care le resimt companiile se dovedesc, prin urmare, si o oportunitate: multe vor fi nevoite sa taie masiv din costuri sau sa-si inlocuiasca managerii, dar pentru cele ce raman in business si stiu sa se administreze, criza va fi o buna ocazie de a cerne valorile.
Pe cele care tin de cultura companiei si pe cele umane deopotriva.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
