Metoda preţului minim este falimentară, ea aduce penurie, privează majoritatea pacienţilor de acoperirea de care au nevoie, iar menţinerea formulei actuale la clawback duce la denaturarea competiţiei corecte, a spus Petru Crăciun, Director General, Cegedim la ZF Health&PharmaSummit 2017.
”Suntem victime ale unei lipse de viziune pe care trebuie să o adresăm. România a avut un sistem de îngrijire de sănătate relativ tânăr. Anterior se baza pe boierii filantropi şi mânăstiri. În ultimii 150 de ani românul a fost obişnuit să aştepte ceva, gratis, şi mai nou în urma unor mici atenţii. Nu am ajuns la maturitate şi să întelegem că sănătatea e importantă şi costă şi doi că este preferabil să cheltui lunar puţin, decât nimic şi apoi să ai nevoie de bani mulţi”.
Alte declaraţii:
Sistemul din România funcţionează şchiop. Avem doar contribuţii obligatorii,în multe cazuri evitate, dar nevoi şi aşteptări mari şi multe. Niciun decident politic nu a avut curaj să zică ”aşa nu va funcţiona”.
PIB-ul estimat pe 2017 este de 839 mld .lei, din care sănătatea trebuia să aibă 50,3 mld lei dar bugetul Casei este un pic sub 30 mld.lei. E clar că nu ajungem la 50 de miliarde lei doar cu contribuţiile obligatorii.
În Franţa de exemplu există 4 asigurători publici şi 200 privaţi. Cei patru asigură peste 70% din nevoi, iar majoritatea cetăţenilor aleg să acopere restul de 30% la asigurătorii privaţi. Plătesc practic un supliment la asigurarea de stat.
Diferenţa pe care o facem noi în raport cu alte comunităţi este că suntem tributari termenului scurt şi nu oferim predictibilitate, posibilitatea unei înţelegeri multi-anuale. Dacă am avea o gândire prospectivă şi ne-am preocupa de interesele cetăţeanului, multe lucruri ar fi uşor de pus la punct,
"România înseamnă 4% din populaţia UE şi 1% din piaţa farmaceutică europeană, aşa că nu putem decide ceva la nivel european sau mondial. Deciziile care ne privesc şi pe noi sunt luate de obicei în alte părţi."
CNAS decontează 1,5 miliarde de euro pentru medicamente compensate.
În privinţa exportului paralel, dacă statul era serios, lăsa preţul medicamentelor cum era înainte de exportul paralel , nu redus, şi deconta diferenţa.
Să nu existe distribuitori între spital şi producător? Lantul de aprovizionare a funcţionat rezonabil până acum o vreme. Dar spitalele publice sunt subfinanţate. Producătorii pot face contract direct cu spitalele, dar isi asumă nişte lucruri.
Bani alocaţi de la stat pentru decontări? În ultimii şase ani a fost bugetul fix pentru medicamente neincluse într-un regim special. Cresterile de piaţă anunţate de noi sunt nominale. De exemplu, cifra de afaceri a companiei de pe primul loc în top nu e chiar aceea pentru că a trebuit să plătească înapoi sistemului public o parte din sumă.
