Niculae Havrileţ, preşedintele ANRE
Înainte de liberalizarea pieţei gazelor naturale, preţul producţiei interne era de 130 dolari pe mia de metri cubi. Dar 30% din consum era acoperit din import, la preţul de 400 de dolari pe mia de metri cubi. Astfel, preţul coşului de gaze era de 200-220 dolari pe mia de metri cubi. În acest moment s-a ajuns la un preţ de 380 dolari la import, într-o proporţie de 8%. Acum preţul coşului este de 260 de dolari pe mia de metri cubi. Pe seama scăderii cantităţii de import şi a preţului la import, a putut să se dezvolte producţia internă.
Cei mai importanţi furnizori de gaze naturale, Romgaz şi GDF SUEZ, au propus în factură aproximativ preţurile de dinainte de 1 ianuarie. Având în vedere că majoritatea producătorilor de energie sunt deţinuţi de stat, există o reticenţă a legiuitorului de a renunţa la obligaţia ca producătorii să vândă întreaga cantitate de energie pe OPCOM.
Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei
Faptul că sunt numai doi producători de gaze naturale ridică semne de întrebare în privinţa funcţionării pieţei. In extremis putem să realocăm drepturile de exploatare, dar nu se poate face peste noapte şi nu cred că e necesar.
Să vedem cum merge liberalizarea care e în derulare şi dacă nu e mai simplu să facem interconectările. Siguranţa trebuie să fie ţinta, iar siguranţa nu mi-o asigur prin capacitatea de a produce tot.
Dacă am căi diverse de aprovizionare, am siguranţă, şi asta e mai important. Asigur securitatea printr-o mai bună conectare cu gazele europene. Un indicator-cheie la care ne uităm este cât de uşor e pentru consumator să schimbe furnizorul. La electricitate vedem o tendinţă de creştere a numărului de schimbări şi a importanţei consumatorilor care schimbă furnizorul, ceea ce arată că concurenţa funcţionează în piaţă.
