Companii

Opinie Raluca Bâldea, Deloitte: Impactul neglijenţei în verificarea potenţialului de risc al partenerilor de business asupra TVA

Opinie Raluca Bâldea, Deloitte:  Impactul neglijenţei...
24.07.2019, 14:44 441

Verificarea regulată a potenţialului de risc al partenerilor de business devine din ce în ce mai stringentă. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) aplică, deja de câţiva ani, principiul preluat din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care stabileşte că, atunci când are loc o evaziune în domeniul TVA, părţile implicate în tranzacţie „ştiau sau ar fi trebuit să ştie că participă la evaziune fiscală.

Începând cu 1 ianuarie 2018, şi Codul fiscal conferă în mod specific ANAF dreptul de a refuza deducerea TVA dacă aceasta demonstrează, dincolo de orice îndoială, că o companie ştia sau ar fi trebuit să ştie că achiziţia efectuată era implicată într-o fraudă privind TVA, indiferent de etapa din lanţul de livrări/prestări în care a intervenit. Acelaşi principiu se aplică însă şi pentru livrările intracomunitare, în special în cazul bunurilor care sunt transportate în afara României de către client. În acest caz, suspiciunile ce ar putea plana asupra unei persoane juridice în lipsa verificării clienţilor pot duce la anularea aplicării scutirii de TVA, în măsura în care clienţii nu transportă bunurile respective în alt stat membru UE.

Astfel, devine absolut necesară verificarea regulată a potenţialului de risc al partenerilor de business. Companiile sunt nevoite să demonstreze că au efectuat investigaţii rezonabile asupra partenerilor de afaceri, spre exemplu cu privire la statutul fiscal, reputaţia, istoricul procesual, datoriile, sediul, numărul de angajaţi. Toate aceste verificări ar trebui să evidenţieze dacă pot exista suspiciuni de fraudă privind TVA la nivelul partenerilor de business.

Autorităţile consideră că acele societăţi care nu au efectuat un demers de due diligence în relaţiile lor de business sunt neglijente, neglijenţă ce le poate face suspecte. Dincolo de interpretarea legislaţiei, care face obiectul multor contestaţii administrative şi litigii cu autorităţile, se află dificultatea de a îndeplini cerinţa de a fi diligent în relaţiile contractuale pentru a preveni potenţiale dispute şi riscuri.

Întrebarea ce măsuri concrete poate lua o companie şi ce criterii ar trebui să urmărească atunci când îşi verifică partenerii?” îşi găseşte răspuns incomplet în legislaţia şi practica fiscală din România.

Instrumentele puse la dispoziţie de ANAF permit verificarea codurilor de TVA / informaţiilor despre partenerii de business. Astfel, se pot face verificări în cele două registre existente la nivelul ANAF (Registrul contribuabililor inactivi sau reactivaţi, respectiv Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA) sau cu ajutorul altor surse de informaţii - obligaţii fiscale restante, lipsa angajaţilor, sediul social etc.

Totuşi, chiar şi aceste criterii sunt discutabile, pentru că nu relevă de fiecare dată situaţia reală a societăţii verificate, în practică existând cazuri în care informaţia nu este actualizată în timp real. Mai mult, implică o activitate detectivistică ce presupune alocarea de costuri şi resurse umane. În final, acest efort ar putea să nu dea rezultate, iar un partener aparent corect să se dovedească, ulterior, fraudulos sau invers. Însă tot acest efort ajută companiile să poată argumenta că au făcut verificări rezonabile, iar informaţiile disponibile au indicat un caracter corect al partenerului de business.

de Raluca Bâldea, Director Taxe Indirecte, Deloitte România

 

 

de Raluca Bâldea, Director Taxe Indirecte, Deloitte România

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO