Informaţiile colectate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) de la firmele de curierat, în conformitate cu reglementările adoptate la jumătatea anului trecut, constituie baza controalelor fiscale anunţate pentru perioada următoare la persoanele fizice care vând produse cu plata ramburs prin intermediul platformelor online. Însă verificările vor fi realizate de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) sub forma controlului documentar, procedură ce prezintă anumite particularităţi de care contribuabilii trebuie să ţină cont.
Vânzările online realizate de persoanele fizice au intrat în vizorul autorităţilor fiscale în ultimii ani, astfel că acestea au decis să adopte o serie de măsuri pentru a le monitoriza şi pentru a determina cazurile în care veniturile astfel obţinute sunt declarate, şi, în consecinţă, dacă taxele şi impozitele aferente sunt plătite către bugetul de stat.
Cea mai recentă măsură de acest gen, adoptată în urmă cu aproape un an, vizează comercianţii care percep plata produselor ramburs. Astfel, prin Ordonanţa 67/2022 care a modificat Codul de procedură fiscală, furnizorii de servicii poştale, inclusiv firmele de curierat, au fost obligaţi să raporteze lunar, către ANAF (sub forma unei declaraţii pe propria răspundere), informaţii referitoare la livrările de colete cu plata ramburs. Printre informaţiile solicitate se numără: data trimiterii, datele de identificare a expeditorului, adresele de expediţie şi de livrare şi contravaloarea bunurilor livrate. În acest sens, prin Ordinul 1644/2022, au fost reglementate modelul şi conţinutul formularul 395 „Declaraţie informativă privind trimiterile poştale contra ramburs efectuate de către furnizorii de servicii poştale pe teritoriul naţional". Declaraţia 395 se depune în ultima zi a lunii pentru luna anterioară, începând cu livrările din decembrie 2022, raportate cel târziu la finalul lui ianuarie 2023. Pe baza declaraţiilor depuse din luna decembrie 2022 până în prezent, reprezentanţii ANAF susţin că au fost realizate 17 milioane de transporturi cu plata ramburs, în valoare totală de aproximativ cinci miliarde de lei, iar pentru o parte dintre acestea nu au existat raportări fiscale.
Acesta este contextul în care reprezentanţii DGAF au anunţat demararea unor noi controale la persoanele fizice care derulează astfel de operaţiuni. Potrivit acestora, în prima fază sunt vizaţi cei cu venituri de peste 500.000 de lei (stabilite în baza datelor raportate de firmele de curierat), în cazul cărora va fi realizat un control documentar, la sediul autorităţii, finalizat cu o decizie de impunere. Cei cu venituri mai mici vor primi o notificare de conformare din partea ANAF, cu posibilitatea unui control ulterior.
Neclarităţi privind natura veniturilor
Iniţiativa este de înţeles, având în vedere că limitarea evaziunii fiscale are ca efect atât creşterea veniturilor la bugetul de stat, cât şi asigurarea unui mediu concurenţial funcţional, favorabil conformării voluntare. Însă, înainte de demararea unor astfel de controale, contribuabilii ar trebui informaţi cu privire la obligaţiile care le revin în raport cu veniturile de acest gen care, în funcţie de mai multe variabile, pot fi încadrate ca venituri din alte surse, din activităţi independente sau, în cel mai rău caz, din activităţi dependente. Regimul fiscal diferă în funcţie de această încadrare, la fel şi obligaţiile de raportare şi plată, astfel că autorităţile trebuie să transmită contribuabililor ce opţiuni de organizare au (de exemplu, PFA, microîntreprindere etc.), astfel încât, pe viitor, să se poată conforma reglementărilor în vigoare.
În plus, modul în care se derulează aceste controale ridică semne de întrebare. În practica ultimilor ani se constată o accentuare a verificărilor documentare efectuate de DGAF, în detrimentul unor proceduri mai elaborate de control. Verificarea documentară constituie o procedură de control simplificată (realizată de inspectorul fiscal de la biroul său), în desfăşurarea căreia contribuabilii nu beneficiază de drepturile conferite în cazul unei inspecţii fiscale clasice (spre exemplu, nu sunt notificaţi cu privire la începerea activităţii de control, aflând acest lucru doar când, ca urmare a identificării unor neconcordanţe între declaraţiile fiscale sau a lipsei unor astfel de declaraţii, sunt notificaţi să dea explicaţii). În plus, deseori aceştia sunt obligaţi la plata unor sume suplimentare stabilite prin decizie de impunere, dar pe criterii discutabile. Astfel de practici au devenit posibile în urmă cu câţiva ani, când, în urma unor modificări ale legislaţiei fiscale, DGAF, o autoritate care până atunci nu avea atribuţii de administrare, control şi stabilire a creanţelor fiscale, a obţinut dreptul de a emite decizii de impunere similare cu cele emise de ANAF în urma unei inspecţii fiscale.
În aceste condiţii s-au derulat, ulterior, numeroase controale, preponderent în rândul persoanelor fizice din categoria influencerilor, a comercianţilor activi pe platformele de social media etc., în urma cărora DGAF a stabilit o serie de obligaţii fiscale suplimentare.
Totodată, este important de menţionat că deciziile Direcţiei Antifraudă sunt emise „sub rezerva verificării ulterioare”, ceea ce înseamnă că persoana în cauză poate fi (şi ar trebui să fie) ulterior supusă unei inspecţii fiscale de către ANAF, care să confirme sau să infirme obligaţiile stabilite de DGAF. Însă, până la acel moment incert (nu este clar dacă şi când va surveni), contribuabilul trebuie să plătească sumele impuse, indiferent dacă le contestă sau nu şi, în plus, rămâne sub ameninţarea perpetuă a unei inspecţii fiscale viitoare. Obligaţiile fiscale astfel stabilite pot genera accesorii (dobânzi şi penalităţi) care pot ajunge la 36,5% pe an. Nu în ultimul rând, pentru toate aceste sume (debit principal şi accesorii), contribuabilul intră, în caz de neplată, în procedură de executare silită (poprire, sechestru etc.).
Aspecte de interes pentru persoanele vizate
Aşadar, peroanele fizice care vând produse online cu plata ramburs trebuie să ia în calcul probabilitatea de a fi contactate de reprezentanţii DGAF pentru verificarea respectării prevederilor fiscale pentru veniturile încasate. În cazul în care nu ştiu ce obligaţii le revin, pot contacta autorităţile pentru a încerca să obţină informaţii în acest scop, sau cel puţin pentru a reuşi să demonstreze buna-credinţă în cazul unui control. În plus, contribuabilii trebuie să se informeze cu privire la drepturile pe care le au şi să acţioneze în consecinţă.
Din momentul în care primeşte o notificare de la autorităţi prin care i se solicită documente şi explicaţii referitoare la astfel de venituri, persoana vizată are la dispoziţie 30 de zile să le transmită, însă acest termen poate fi prelungit de autorităţi la cererea motivată a contribuabilului.
De asemenea, trebuie precizat că decizia de impunere emisă fără audierea contribuabilului este nulă, cu excepţia cazului în care acesta din urmă renunţă la audiere. Nu în ultimul rând, contribuabilul trebuie să ştie că are dreptul să conteste pe cale administrativă decizia de impunere, în termen de 45 de zile de la comunicarea acesteia.
În concluzie, persoanele fizice care derulează operaţiuni comerciale online şi care şi-au respectat obligaţiile fiscale aferente (sau consideră că nu intră în sfera de aplicare a impozitării) trebuie să fie pregătite cu documentele şi explicaţiile necesare, astfel încât să nu rişte o decizie de impunere emisă în grabă, cu consecinţe financiare importante. Pe de altă parte, este necesară şi o revizuire a legislaţiei, astfel încât emiterea unei decizii de impunere să aibă la bază o procedură clară, unitară, fără să lase loc la interpretări cu privire la obiectivitatea emitentului.
Material de opinie de Monica Ţariuc, Director, Global Employer Services, Deloitte România, şi Cristiana Ionescu, Managing Associate, Reff & Asociaţii Deloitte Legal
