Vineri, Guvenul Dăncilă a adoptat un pachet de măsuri fiscal bugetare prin care vrea să susţină şi să aducă bunăstare românilor. Sau cel puţin celor care au credite la bănci, după cum susţine premierul Viorica Dăncilă.
Această nouă bunăstare oferită de PSD şi de ALDE este plătită de către bănci prin celebra taxă pe lăcomie, o taxă pe activele bancare, de companiile din telecom, de companiile din energie, de operatorii de jocuri de noroc etc.
Administratorii de la Pilonul II de pensii trebuie să aducă câteva milioane de euro la capital dacă mai vor să administreze miliardele de euro ale contribuabililor români din Pilonul II (în acest moment sunt 11 miliarde de euro active şi contribuţii anuale de peste 1 miliard de euro).
Băncile, prin asociaţiile lor - ARB şi PBR -, pentru că individual niciun bancher nu a ieşit să spună ceva, au fost extrem de critice la adresa guvernului, după anunţul privind taxa bancară.
De fapt, a fost o săptămână neagră pentru bănci pentru că pe lângă taxa bancară au mai fost şi legile adoptate în Parlament privind contractele de leasing.
Băncile au ajuns inamicul public al guvernării PSD/ALDE, indiferent ce ar face.
Bancherii plătesc pentru toate relele din economie, din administraţie, din societate, din ţară. Bancherii au pierdut orice influenţă în Parlament, orice poziţie a lor este văzută prin intermediul creditelor în franci elveţieni sau executărilor silite. Asta ca să numai spunem de creditele neperformante.
Bancherii nu înţeleg cum au ajuns aici, având în vedere că sunt principalii finanţatori ai economiei, principalii finanţatori ai bugetului de stat, de fapt ai Guvernului, au scăzut dobânzile când a fost cazul, au dat credite ipotecare, de consum, de vacanţe, au creditat companiile româneşti bancabile. Iar în acest context bancherii se întreabă de ce sunt scoşi vinovaţi pentru tot ce este rău în societate.
Operatorii telecom au oferit României una dintre cele mai bune şi mai performante infrastructuri de telefonie mobilă din Europa la cel mai scăzut preţ şi care este mulţumirea guvernului pentru acest lucru: o taxă de 2% pe cifra de afaceri.
Companiile din energie sunt împărţite: cele de stat, cum ar fi Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Transeletrica, Transgaz nu au ce să critice pentru că guvernul ia de la el. Companiile controlate privat, Petrom, Engie spun că vor revizui planurile de investiţii, că vor face analize şi cam atât.
Administratorii Pilonului II de pensii aduc în discuţie pensia românilor când vor ieşi la pensie (pensia de stat nu le va fi de ajuns şi de aceea trebuie să mai aibă şi o pensie privată), când pe români îi interesează banul de astăzi.
Paradoxal, într-o discuţie, un bacher cu un salariu destul de consistent vroia să fie printre primii care să completeze cererea de retragere de bani, că doar 200.000 de euro strânşi în 10 ani nu sunt de lăsat.
Cu excepţia analiştilor, economiştilor, companiile de consultanţă, ziariştilor, nimeni nu plânge pe umerii celor care sunt vizaţi direct de noile taxe.
Că indirect vom plăti cu toţii, asta-i partea a doua.
Problema este că şi acest pachet de noi taxe nu prea duce nicăieri.
Singurul lucru pe care l-am înţeles este că Guvernul vrea să facă 1.000 de grădiniţe în parteneriat public-privat la 500.000 de euro grădiniţa.
Nimeni nu întreabă însă cu forţă unde se duc banii din taxe, pe ce se cheltuiesc şi ce rămâne.
Băncile ar fi trebuit să vină cu o listă, că sunt numai 36, în care să prezinte toate taxele pe care le-au plătit statului, Guvernului PSD/ALDE în 2018, începând de la TVA, contribuţii de asigurări sociale, impozitul pe venitul salariaţilor (cutuma în România este că salariatul îşi negociază netul iar angajatorul îşi plăteşte toate taxele), până la impozitul pe profit. În fiecare declaraţie, Dragnea, ministrul finanţelor, consilierul premierului Darius Vâlcov lasă să se înţeleagă că băncile nu plătesc niciun fel de taxe, sau dacă le plătesc sunt foarte mici.
Dacă băncile ar ieşi cu impozitele şi taxele plătite la stat an de an, poate ar reuşi să mai schimbe din percepţia de bancheri lacomi. Iar acest lucru ar fi trebuit să fie făcut de mai mulţi ani.
Aceeaşi idee este valabilă pentru toate companiile.
În momentul în care spui şi arăţi cât ai plătit taxe la stat, eşti îndreptăţit să te ridici în picioare şi să ceri socoteală Guvernului ce a făcut cu banii pe care i-a primit.
Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte, dar Guvernul PSD, în mandatul lui Victor Ponta, a venit cu o taxă pe combustibil – euroacciza, în 2012, care ar fi trbuit să finanţeze autostrada Comarnic-Braşov şi care să fie gata în patru ani.
Suntem deja în 2019 şi nici urmă de autostradă. Dar banii din euroacciză s-au strâns şi au fost plătiţi.
Aproape nimeni nu-şi mai aminteşte că guvernul Tăriceanu a vândut cea mai mare bancă din România, BCR, către grupul Erste pentru 3,75 miliarde de euro, cea mai de succes privatizare din istoria României. În conturile guvernului Tăriceanu au intrat peste 2 miliarde de euro. Ce s-a făcut cu banii?
Că autostrăzi nu prea sunt, că spitalele sunt de acum un secol, că o bună parte din şcoli de abia se mai ţin, că infrastructura feroviară este la pământ, că administraţia este în continuare pe hârtie deşi s-au băfat miliarde de euro în ea.
Poate dacă toţi cei care plătesc taxe şi impozite ar spune cât plătesc şi ar cere guvernului socoteală pentru banii primiţi, atunci lucrurile ar sta puţin altfel.
Până atunci, Dragnea, Teodorovici şi Vâlcov vor fi cei care vor da cu pumnul în masă.
