► Vorbim deseori despre avantajele specializării în raport cu cele ale diversificării – cred că în cazul României de azi faptul că putem miza pe mai multe ramuri de activitate reprezintă un atu incontestabil.
► (Când vine vorba de avantajele economiei româneşti – n.red.) aş menţiona în primul rând gradul ridicat de diversificare al economiei şi în special al industriei, inclusiv al celei a bunurilor de consum.
► Apoi, un alt avantaj major îl reprezintă amprenta geografică destul de echilibrată, deşi perfectibilă. Faptul că producţia de componente auto, pentru a da un exemplu care îmi este la îndemână, se realizează în locuri răspândite pe întreg teritoriul României, din Iaşi până la Satu Mare, Oradea sau Timişoara şi de la Piteşti până la Sibiu şi Bistriţa, este un factor care contribuie la dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor ţării.
► Aş adăuga, desigur, prezenţa în România a unor actori mari la nivel internaţional din sectorul industriei şi serviciilor. România se află deja pe harta europeană a destinaţiilor de investiţii, iar aceasta acţionează ca un efect de atracţie pentru alţi investitori.
► În fine, merită menţionată existenţa unei clase mijlocii în curs de consolidare care asigură o bază stabilă pentru consumul intern.
► Desigur, există şi câteva dezavantaje majore: infrastructura de transport în continuare insuficient dezvoltată şi, ca fenomen oarecum recent, deficitul tot mai accentuat de forţă de muncă având un nivel acceptabil de educaţie/calificare.
► Cred că vorbim de aşteptări fireşti (pentru 2022 – n.red.) pentru orice companie: revenirea la stabilitate şi la predictabilitate. Sperăm ca odată cu depăşirea crizei politice să intrăm într-o etapă în care să nu mai avem factori perturbatori de natură internă.
► Apoi, pe măsură ce criza pandemică va fi adusă sub control, ne aşteptăm la o revenire la normalitate din punctul de vedere al ritmului de activitate la nivel de societate, chiar dacă nu vom reveni neapărat la aceleaşi obiceiuri de consum.
► Apoi, este un truism, desigur, dar orice economie naţională este influenţată de contextul internaţional. Inflaţia este deja un fenomen îngrijorător la nivel european, alimentată de creşterea preţurilor energiei, a materiilor prime, a transporturilor. Sunt provocări importante cărora economia românească în ansamblul său va trebui să le facă faţă.
► Cele mai recente note acordate de instituţiile internaţionale de evaluare indică totuşi un rating stabil pentru economia românească în 2022. Aceasta depinde însă de utilizarea cât mai eficientă încă de la început a fondurilor disponibile prin PNRR – evident prin aplicarea măsurilor de reformă asociate acestui program.
► În ceea ce priveşte industria de automobile, aceasta este în plus afectată de o criză a componentelor a cărei rezolvare necesită soluţii la nivel european. Ne aşteptăm ca 2022 să aducă o revenire treptată la normalitate, chiar dacă volumele de producţie vor fi în continuare penalizate de problemele de aprovizionare cu semiconductoare.
► Dacă ne referim doar limitativ, la aparatul fiscal al unui stat, eficienţa acestuia se măsoară în procentul de colectare eficientă a impozitelor şi taxelor stabilite de lege (cât mai aproape de totalul de colectat şi cu resurse şi costuri cât mai scăzute).
► Dacă vorbim despre sistemul fiscal în general (inclusiv legislativ) folosit de stat pentru definirea şi aplicarea politicilor fiscale în ansamblu, eficienţa se măsoară în capacitatea acestuia de a identifica corect şi a aplica la timp politicile fiscale cerute de „ciclul economic” pe care îl parcurge economia unui stat la un moment dat, inclusiv tipul acestor politici utilizate (pro-ciclice sau anticiclice – prudenţiale).
► Un sistem fiscal poate fi considerat eficient sau ineficient în funcţie de modul în care: încurajează investiţiile, sprijină crearea de locuri de muncă şi ocuparea forţei de muncă, corectează inegalităţile şi atinge niveluri ridicate de conformitate.
