► De obicei, când ne gândim la transformarea prin care trec companiile, prima dată ne gândim la tehnologii şi digitalizare. Este adevărat că ele stau în centrul schimbărilor pentru economie şi societate şi că vedem de la an la an schimbări atât de mari încât nu ar fi fost de imaginat în urmă cu două sau trei decenii. Afaceri care s-au derulat la fel zeci sau unele chiar sute de ani sunt acum zdruncinate din temelii. Cu toate acestea, transformarea afacerilor este influenţată de mulţi alţi factori, precum mai recenta incertitudine sanitară, dar şi situaţia geopolitică, suprareglementarea, deficitul de forţă de muncă, concurenţa internaţională.
► La acestea se adaugă obiectivele din strategiile proprii de dezvoltare ale organizaţiilor, care implică inovaţie, diferenţiere în piaţă, profitabilitate mai mare, atragerea şi reţinerea talentelor sau proiecte de responsabilitate socială.
► Dar ce presupune o transformare de succes? Sunt patru elemente care stau la baza acesteia: strategia care antrenează rezilienţa, abilităţile adecvate ale capitalului uman, modul în care sunt valorificate tehnologiile şi gestionarea costurilor. Scopul este trecerea de la modelul tradiţional de afaceri la cel adaptat lumii digitale, în care ritmul inovării este extrem de rapid.
► Astfel, transformarea nu este limitată în timp, ci reprezintă un proces continuu, în care deciziile sunt dinamice şi flexibile. Într-un sondaj pe care PwC l-a întreprins la nivel global, nicio industrie nu a răspuns că nu este atinsă de schimbare. Dimpotrivă, marea majoritate au estimat că vor fi schimbări vizibile.
► Sectoarele în care transformarea are cel mai mare impact sunt: farma, aeronautic, automotive, transporturi, servicii financiare, retail şi FMCG. În industria auto, de exemplu, transformarea e generată de: noile tehnologii (maşini conectate), mediu (maşini electrice) şi apariţia platformelor de mobilitate (shared cars). În industria financiară, procesul continuu de digitalizare, concurenţa fintech-urilor, orientarea investiţiilor către proiecte sustenabile din perspectiva ESG şi reglementările în creştere au condus la schimbarea modelului clasic de interacţiune la ghişeu, dar şi a deciziilor de investiţii.
► În acest context, anumite economii, cum este şi cea a României, sunt mai vulnerabile la automatizare şi la schimbarea modelelor de afaceri, pentru că trebuie să gestioneze riscul de dispariţie a unor locuri de muncă, precum şi crearea unora noi, diferite, adecvate noii economii.
► Gradul de alfabetizare digitală în România rămâne cel mai scăzut din UE, situaţie care pune presiune asupra afacerilor care, în plin proces de transformare, au nevoie de talentele potrivite. Companiile trebuie să analizeze procesele de afaceri, să evalueze nevoile şi în acelaşi timp să le ofere angajaţilor programe de învăţare şi dezvoltare şi să le asculte şi îngrijorările.
► Deşi în România transformarea este mai lentă decât în alte ţări, companiile ar trebui să conştientizeze că este inevitabilă şi că o strategie în acest scop, gândită şi aplicată din timp, le poate asigura menţinerea pe piaţă ori, şi mai important, să le genereze oportunităţi noi de creştere.
