De aproape un an ruşii de la Lukoil răscolesc adâncurile MăriiCaspice prin intermediul unei platforme marine offshore în care auinvestit un miliard de dolari. Rezultatele sunt bune, aşa că lanivelul anului 2014 Lukoil crede că va putea extrage din aceastăzonă circa 5 milioane de tone de ţiţei şi aproape 6 miliarde demetri cubi de gaze, cam cât produce într-un an Petrom exploatândtoate rezervele de ţiţei ale României.
Această regiune, amplasată pe malurile Volgăi în vecinătateaMării Caspice, în care locuiesc circa 500.000 de oameni, este atâtde bogată în resurse, încât reprezentanţii locali nici nu au pututrăspunde cu precizie când au fost întrebaţi de potenţialul depetrol şi gaze.
"Nu vă pot spune exact, dar vă pot da un exemplu. Gazpromextrage de 15 ani câte 12 miliarde de metri cubi de gaze anual dinAstrahan şi 8 milioane de tone de petrol (echivalentul întregiiproducţii de gaze a României şi de două ori mai mult faţă deproducţia naţională de petrol - n.red.), iar până acum a fostepuizat cam 6% din potenţial", a spus Constantin Markelov, unreprezentant al administraţiei locale din Astrahan.
Costuri mici, producţie uriaşă
Mai mult, costurile de producţie pentru extragerea "auruluinegru" sunt incredibil de mici. Reprezentanţii Lukoil spun că peuscat un baril de petrol se extrage cu costuri mai mici de 6dolari, de aproape trei ori mai ieftin comparativ cu costurilePetrom, şi că abia offshore, acolo unde investiţiile necesare suntfoarte mari, costurile ajung până la nivelul de 16 dolari pebaril.
Ţinând cont de toate aceste resurse, dar şi de apropierea deMarea Caspică, Astrahan ar fi trebuit să fie cel puţin teoretic unoraş potent din punct de vedere financiar. În realitate lucrurilestau altfel, iar contrastele între bogăţie şi sărăcie, întreclădirile cu zeci de etaje îmbrăcate în sticlă şi casele din lemncare stau să cadă este sunt izbitoare.
"Salariul mediu pe lună al locuitorilor din regiunea Astrahaneste de circa 8.800 de ruble (circa 215 euro)", a mai precizatMarkelov. Cele mai mari salarii sunt în zona petrolului şi agazelor naturale, unde se înregistrează o medie de 35.000 de ruble(peste 860 de dolari). De altfel, tot din zona de petrol şi gaze artrebui să vină şi mult-aşteptata dezvoltare a regiunii pe viitor,apropierea de Marea Caspică fiind un atu major.
Asaltul Mării Caspice
Deşi în prezent ruşii au doar o platformă offshore în Mareacaspică, pe zăcământul Korchagin, planurile pe termen lung sunturiaşe.
"Zona caspică offshore devine noul nostru pariu. Acum este oplatformă, dar pe termen lung, până în 2020, se doreşteamplasarea a încă 20 de astfel de unităţi", spune SergheiTarasov, directorul primului centru de training pentru angajaţiiLukoil care vor lucra offshore.
Investiţia în acest centru, de la care se ajunge cam în 40 deminute cu elicopterul pe platforma din Marea Caspică, a fostfinalizată recent, logica din spatele acesteia fiind susţinerea cuforţă de muncă instruită a dezvoltării agresive pe care ruşii oprevăd în regiunea caspică.
Deşi iniţial centrul a fost proiectat numai pentru angajaţiiLukoil, pot veni în training şi angajaţii altor companii dacăplătesc preţul corect.
"Trainingul durează între 3 zile şi 3 săptămâni, iar preţulvariază între 100 şi 3.000 de dolari. Acum avem două grupuri decâte 12 oameni în antrenamente", a mai precizat Tarasov.
Furtuna de sub acoperiş
Pe scurt, un antrenament în acest centru îi supune pe viitoriimuncitori de pe platformele marine offshore la fel şi fel de testecum ar fi stingerea de incendii, ajutor medical, simulare deaccidente aviatice şi altele. De exemplu, centrul dispune de opiscină cu o adâncime de patru metri în care o parte a unuielicopter care transportă oamenii de pe platformă pe uscat şiinvers este scufundată. În aceste condiţii, pasagerii trebuie să sesalveze. Pentru a face lucrurile să pară cât mai reale, înapropierea piscinei se află două tunuri care aruncă aer la o vitezăde 140 de kilometri pe oră, luminile se sting, sistemul audiosimulează tunete, iar apa din piscină este agitată prinintermediul unui sistem de creat valuri. "Într-un an putem avea cam2.000 de studenţi. Aici avem şi un hotel care poate găzdui 60 depersoane şi săli de fitness", a mai precizat Tarasov.
Un şef de platformă câştigă 7.000 $
Cu trainingul făcut, unii dintre absolvenţii acestor cursuri sepot angaja mai departe pe prima platformă petrolieră offshore pecare Lukoil o are în Marea Caspică. Deşi regimul de muncă estefoarte dur, salariile sunt printre cele mai mari din industriaextractivă.
"Monstrul" care cântăreşte 15.000 de tone este amplasat la circa180 de kilometri faţă de Astrahan în largul Mării Caspice.Platforma are 105 dormitoare, pentru cei 105 angajaţi care lucreazăîn ture de câte două săptămâni în această unitate situată la 19metri deasupra mării. "Săpăturile se realizează la o adâncime de2.500 de metri, mai întâi vertical şi apoi orizontal. Acumextragem circa 500 de tone de petrol pe zi şi 150 de metri cubi degaze la fiecare tonă de petrol extrasă", explică unul dintreangajaţii Lukoil de pe această platformă. Producţia va creştesemnificativ în perioada următoar, ţinând cont de faptul că acumnumai 4 din cele 26 de sonde de explorare funcţionează.
Majoritatea celor care lucrează aici sunt tineri, având vârstecuprinse între 23 şi 41 de ani. "Iarna temperaturile scad şi laminus 25-30 de grade", spune Vitali Sulimov, şeful platformei.Întrebat despre salariile celor care lucrează în această unitate,rusul, care la fel ca mulţi alţi ruşi din poziţii de conducere ştiaengleza, dar refuza să o vorbească, a spus că sunt lucruriconfidenţiale.
Potrivit însă oamenilor din industria petrolieră, un şef deechipaj al unei platforme marine offshore poate câştiga şi peste7.000 $ pentru cele două săptămâni lucrate dintr-o lună, în timpce un muncitor necalificat cum este cazul unui ajutor de bucătarpoate câştiga 1.000 de dolari. Restul echipajului are salariicuprinse în acest interval, inginerii sau mecanicii putândcâştiga între 4.000 şi 5.000 de dolari pe lună.
Piaţă cu rezerve, dar fără benzină
În ciuda abundenţei de resurse de petrol şi gaze, Rusia fiindcel mai mare producător de ţiţei la nivel global, înaintea ArabieiSaudite, săptămâna trecută guvernul rus a anunţat o măsură princare au fost interzise exporturile de produse petroliere încontextul în care în mai multe regiuni au fost înregistratedeficite.
Explicaţia "secetei" de benzină şi motorină într-o piaţă care artrebui să fie scutită de aceste probleme este destul de simplă:marile companii petroliere au preferat să exporte decât să vândăintern, la nişte preţuri controlate cuprinse între 0,5 şi 0,7 europrodus rafinat pe litrul de benzină sau motorină. Pe piaţaeuropeană, companiile ruseşti pot obţine de exemplu preţuri dedouă ori mai mari, dar şi aceasta este o piaţă destul de greuaccesibilă din cauza standardelor impuse.
"Nu a fost o criză propriu-zisă, ci mai mult un semnal de alarmăpe care companiile l-au tras pentru că nu pot să vândă local şi săînregistreze mereu pierderi din cauza politicii de preţ. Aşa căau preferat să exporte. Ceea ce se întâmpla la noi este completdiferit faţă de modul în care stau lucrurile în Arabia Saudită,unde preţurile sunt la fel de mici, dar sunt subvenţionate deguvern. La noi gândirea este una simplă: Rusia are rezerve, decipopulaţia trebuie să aibă un preţ mic. Este o pârghie electoralăputernică şi nimeni nu va renunţa la ea mai ales că la anul avemalegeri prezidenţiale", a spus un specialist rus care a doritsă-şi păstreze anonimatul.
Cum arată platforma din elicopter
Valoarea investiţiei: un miliard de dolari.
105 dormitoare pentru cei 105 angajaţi care lucrează în ture decâte două săptămâni.
Exploatarea rezervelor de petrol şi gaze se face la o adâncimede 2.500 de metri.
În prezent, producţia zilnică este de 500 de tone de petrol şi150 de metri cubi de gaze pentru fiecare tonă de petrolextrasă.
Vârsta angajaţilor de pe platformă este cupinsă între 23 şi 41de ani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels