► Relaţiile de muncă s-au schimbat extrem de rapid în ultimii doi ani. Însă, pe măsură ce mai multe organizaţii se îndreaptă către un model de lucru hibrid postpandemie, apar presiuni asupra anumitor aspecte ale culturii organizaţionale. De exemplu, ar putea fi mai greu pentru angajaţi să se simtă conectaţi la organizaţie şi între ei, iar problemele inechităţii ar putea să se agraveze.
► Conform sondajului despre importanţa culturii organizaţionale Global Culture Survey 2021, 44% dintre angajaţii intervievaţi spun că le este mai dificil în timpul lucrului de acasă să păstreze un sentiment de apartenenţă la comunitate cu colegii lor, comparativ cu 33% dintre cei care au continuat să meargă la birou. Doar unu din zece (12%) respondenţi afirmă că instruirea şi dezvoltarea au devenit mai uşoare, în timp ce două cincimi (41%) spun că au devenit mai dificile.
► De asemenea, mulţi angajaţi consideră că nu sunt văzuţi sau auziţi în companie şi că locurile lor de muncă nu sunt la fel de incluzive pe cât le consideră executivii. Dacă aceste probleme nu sunt abordate, organizaţiile se vor lupta pentru a păstra talentele de care au nevoie.
► Situaţia este aceeaşi şi în România, lipsa talentelor şi competenţelor necesare şi competiţia acerbă pentru cele existente sunt probleme cu care se confruntă piaţa muncii de mai mulţi ani. În cel mai recent sondaj CEO Survey 2021 realizat de PwC România, 37% dintre directorii generali arată că vor creşte cu 10% sumele alocate pentru dezvoltarea talentelor, iar 39% sunt interesaţi să asigure competenţele necesare angajaţilor şi să crească posibilitatea acestora de a se adapta la o realitate dinamică şi incertă.
► De asemenea, 30% îşi propun să crească competitivitatea afacerii oferind aranjamente de lucru flexibile şi asigurând un echilibru între munca şi viaţa personală a angajaţilor, iar 41% indică adaptarea strategiei forţei de muncă şi de creştere a productivităţii prin automatizare şi tehnologizare pentru a asigura competitivitatea propriilor organizaţii.
