Vineri, 13 noiembrie 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 252/2020 pentru completarea art. 5 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică („Legea nr. 252/2020”). Modificarea introdusă prin Legea nr. 252/2020 facilitează procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii necesare pentru implementarea anumitor categorii de proiecte publice.
În concret, Legea nr. 252/2020 adaugă un nou alineat la art. 5 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică („Legea exproprierii”) prin care anumite categorii de proiecte, mai exact cele care au fost declarate de interes naţional şi traversează localităţi, drumuri judeţene, orăşeneşti şi comunale şi asigură legăturile cu municipii, oraşe şi comune, fiind necesare pentru realizarea de obiective de interes local pentru dezvoltarea infrastructurii locale şi lucrările privind producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică având ca scop utilizarea durabilă a resurselor de apă, au fost calificate drept lucrări de interes public major.
Care este însă relevanţa practică a calificării acestor lucrări ca fiind „de interes public major”, mai ales în contextul în care această noţiune nu are o definiţie în dreptul naţional? Răspunsul la întrebare este oferit de Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului („Legea nr. 292/2018”).
Potrivit legislaţiei în vigoare, în vederea executării lucrărilor de construcţii este necesară obţinerea autorizaţiei de construire. Procedura obţinerii autorizaţiei de construire presupune pe de o parte, obţinerea certificatului de urbanism, împreună cu toate avizele prevăzute de acesta, iar pe de altă parte, obţinerea unui punct de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului în vederea confirmării sau infirmării necesităţii de a parcurge procedura evaluării impactului asupra mediului.
Potrivit Legii nr. 292/2018, iniţial se stabileşte dacă respectivul proiect trebui supus evaluării impactului asupra mediului sau nu. În situaţia în care respectivul proiect urmează a fi desfăşurat într-o zonă ce face parte dintr-o arie protejată, într-o etapă preliminară se stabileşte şi dacă proiectul urmează a fi supus evaluării adecvate asupra mediului. Scopul acestei evaluări este de a determina dacă respectivul proiect dăunează reţelei ecologice Natura 2000[1] sau nu.
În cazul în care în urma evaluării adecvate se constată că proiectul ar avea un impact negativ semnificativ asupra ariei protejate, autoritatea competentă pentru protecţia mediului va respinge solicitarea de emitere a acordului de mediu. Totuşi, în situaţia în care respectivul proiect trebuie realizat din considerente imperative de interes public major şi în lipsa unei soluţii alternative care să nu dăuneze mediului, atunci autoritatea va emite acordul de mediu, însă numai după stabilirea măsurilor de compensare necesare pentru a asigura coerenţa reţelei Natura 2000, cu informarea ori, după caz, consultarea Comisiei Europene.
O prevedere similară este cuprinsă şi în OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Astfel, în cazul în care evaluarea adecvată relevă efecte negative semnificative asupra ariei naturale protejate şi, în lipsa unor soluţii alternative, planul sau proiectul trebuie totuşi realizat din considerente imperative de interes public major, autoritatea competentă pentru protecţia mediului emite acordul de mediu, avizul de mediu sau avizul Natura 2000, după caz, numai după stabilirea măsurilor compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a reţelei Natura 2000.
Aşadar, prin noua modificare adusă Legii exproprierii, se înlesneşte procedura de autorizare, din perspectiva cerinţelor pentru protecţia mediului, pentru anumite categorii de proiecte considerate acum de interes public major.
Totuşi, deşi iniţial intenţia iniţiatorilor modificării a fost ca toate proiectele ce ar fi intrat în sfera de reglementare a Legii exproprierii să fie considerate de interes public major, în urma dezbaterilor parlamentare forma proiectului a suferit modificări în sensul restrângerii proiectelor considerate de interes public major.
Prin urmare, având în vedere că excepţia este de strictă interpretare, în cazul celorlalte proiecte considerate de utilitate publică, dar care nu se încadrează în categoriile de lucrări introduse prin noua modificare a Legii exproprierii, nu se va putea deroga de la prevederile Legii 292/2018 în situaţia în care respectivul proiect ar dăuna ariei naturale protejate.
Natura 2000 este reţeaua ecologică europeană de arii naturale protejate şi care cuprinde arii de protecţie specială avifaunistică, stabilite în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi arii speciale de conservare desemnate de Comisia Europeană şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice.
