Kurzarbeit, în traducere „muncă scurtă”, este o soluţie aplicabilă în situaţii speciale, de criză, apărută în Germania acum mai bine de un secol, dar ajunsă cunoscută în urma rezultatelor excelente din perioada crizei financiare globale din 2008-2009. În timp ce restul ţărilor europene au suferit o creştere a şomajului de 3%, în Germania rata şomajului a scăzut pe durata crizei cu aproape 1%, fiind salvate peste 200.000 de locuri de muncă.
Modelul Kurzarbeit a fost denumit „cel mai de succes produs de export al Germaniei”, iar Comisia Europeană îl recomandă acum tuturor statelor membre în lupta pentru mitigarea riscurilor şomajului, ca urmare a pandemiei de Covid-19. La nivelul Uniunii Europene a fost aprobat programul SURE (încă neimplementat), destinat decontării cheltuielilor efectuate de state pentru anumite categorii de măsuri active, dar în special pentru măsurile de tip Kurzarbeit.
Conceptul este unul simplu, angajatorul reduce unilateral timpul de muncă, plăteşte salariul pentru timpul de muncă efectiv prestat de către angajat, iar statul suportă un procentaj din rest. Avantaje există pentru toate părţile implicate. Angajatul îşi păstrează locul de muncă şi primeşte un salariu mai mare decât salariul corespunzător timpului de muncă redus. Angajatorul plăteşte munca de care beneficiază efectiv şi îşi menţine şansele de a se redresa în timp. Statul continuă să încaseze impozite şi contribuţii sociale, participând în cele mai multe cazuri cu sume mai mici decât ajutorul de somaj pe care ar trebui să îl suporte în cazul concedierilor. Pe de altă parte, dezavantajele includ (in)abilitatea statului de a susţine costurile pe termen lung şi eventualele obstacole birocratice, o problemă care a întârziat implementarea modelului în mai multe state europene.
- Implementarea modelului Kurzarbeit în România. Cum arată versiunea naţională?
Luni, 10 august 2020, a fost publicată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 132/2020 privind instituirea unor măsuri de sprijin destinate salariaţilor şi angajatorilor în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum şi pentru stimularea creşterii ocupării forţei de muncă. Cu titlu principal, aceasta descrie o versiune naţională a modelului Kurzarbeit, o soluţie propusă în contextul situaţiei extraordinare în care ne aflăm.
- Ce schimbări aduce?
Angajatorii pot acum să procedeze la reducerea timpului de muncă al salariaţilor cu până la 50%, după informarea şi consultarea prealabilă a sindicatului, a reprezentanţilor salariaţilor sau a salariaţilor, după caz, pentru o perioadă minimă de 5 zile lucrătoare consecutive. Cu cel puţin 5 zile înainte de aplicarea efectivă a măsurii, angajatorul este nevoit să comunice salariaţilor afectaţi: decizia de reducere a timpului de muncă, programul de lucru, modul de repartizare a acestuia pe zile, precum şi drepturile salariale aferente. De asemenea, modificarea duratei timpului de muncă trebuie raportată şi în REVISAL.
- Care sunt condiţiile?
Angajatorul poate dispune măsura reducerii timpului de muncă, numai în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele trei condiţii: (1) reducerea temporară a activităţii să fie determinată de instituirea stării de urgenţă/alertă/asediu; (2) măsura să afecteze cel puţin 10% din numărul total al salariaţilor unităţii; şi (3) reducerea activităţii să fie justificată de o diminuare a cifrei de afaceri (din luna anterioară aplicării măsurii sau, cel mult, din luna dinaintea lunii anterioare acesteia) de cel puţin 10% faţă de luna similară din anul anterior.
- Cum funcţionează indemnizaţia? Ce procent suportă statul? Cine efectuează plata în primă instanţă?
Pe durata reducerii unilaterale a timpului de muncă, indemnizaţiile de care vor beneficia salariaţii, în cuantum de 75% din diferenţa dintresalariul de bază brut prevăzut în contractul individual de muncă şi salariul de bază brut aferent orelor de muncă efectiv prestate (e.g. practic, în ipoteza reducerii timpului de muncă la jumătate, angajatul urmează să primească 50% din salariu de la angajator şi 75% din diferenţă, din partea statului), se suportă din bugetul asigurărilor pentru somaj. Indemnizaţia reprezintă venit de natură salarială, urmând a fi supusă impozitării şi plăţii contribuţiilor sociale.
Angajatorul va fi nevoit să avanseze sumele corespunzătoare indemnizaţiei către salariaţi, urmând să le recupereze ulterior de la bugetul asigurărilor pentru şomaj prin decontare. Procedura de decontare, precum şi perioada de aplicare a măsurii vor fi stabilite separat, prin hotărâre a Guvernului.
- Ce restricţii se impun?
Pe perioada de aplicabilitate a măsurii de flexibilizare a programului de muncă angajatorul, printre altele, nu va putea:
- să încheie noi contracte de muncă pentru prestarea unor activităţi identice ori similare cu cele prestate de salariaţii al căror timp de muncă a fost redus;
- să subcontracteze activităţi desfăşurate de salariaţii al căror timp de muncă a fost redus;
- să reducă programul de muncă al salariaţilor afectaţi în temeiul art. 52 alin. (3) din Codul Muncii;
- să acorde bonusuri şi/sau alte adaosuri la salariul de bază celor care ocupă poziţii în structura de management;
- să permită efectuarea de muncă suplimentară de către salariaţii afectaţi de această măsură; sau
- să iniţieze concedieri colective.
Totodată, măsura nu poate fi aplicată în cazul următoarelor categorii de angajatori:
- instituţii publice;
- angajatorii care se află în faliment, dizolvare, lichidare sau care au activităţile suspendate; şi
- angajatorii care sunt înregistraţi în jurisdicţii necooperante în scopuri fiscale.
Aceste restricţii sunt impuse în scopul evitării unor abuzuri din partea companiilor de pe piaţă.
- Alte categorii de beneficiari ai indemnizaţiei
Vor putea beneficia din bugetul de stat de o indemnizaţie lunară de 41,5% din câştigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi - alte categorii de persoane: profesioniştii (potrivit Codului civil, sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere - e.g. profesiile liberale), precum şi persoanele care au încheiate convenţii individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei - în cazul reducerii temporare a activităţii acestora determinată de instituirea stării de urgenţă/alertă/asediu.
- Este permisă cumularea acestei indemnizaţii cu alte măsuri active?
Angajatorii au posibilitatea să aplice simultan atât pentru această indemnizaţie, cât şi pentru alte beneficii acordate de stat, dar pentru salariaţi diferiţi.
- Ce sancţiuni se vor aplica?
În cazul primirii la muncă (sau prestării oricărui alt tip de muncă, inclusiv în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu în interesul angajatorului) a unuia sau a mai multor salariaţi, în afara programului de muncă redus, angajatorul riscă să fie sancţionat cu amendă de 20.000 RON pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 200.000 RON.
- Recomandări
Fiind puse în discuţie măsuri din categoria ajutoarelor publice, este foarte probabil ca autorităţile competente să desfăşoare controale. Astfel, recomandarea noastră este ca implementarea măsurilor detaliate mai sus să fie documentată într-o decizie a managementului/organului competent, care să evidenţieze îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse de lege.
- Ce soluţii au fost adoptate de alte state europene?
Germania (Kurzarbeit) - toţi angajaţii care plătesc contribuţii sociale sunt eligibili pentru a primi o indemnizaţie referitoare la programul de muncă redus pe o durată de maximum 12 luni (sau 24 de luni în cazuri speciale). Angajatorul plăteşte orele de muncă efectiv prestate de către salariat, iar un procent de 60-67% din salariul avut înaintea izolării (sau până la 87% în 2020, în condiţii speciale) este plătit de Agenţia Federală a Muncii.
Franţa (Chômage partiel/activité partielle) - activitatea parţială în cadrul companiilor (sub forma orelor de muncă reduse/închiderea temporară a unui segment sau a întregii activităţi) este subvenţionată în procent de 84% din salariul net (70% din salariul brut), 100% pentru cei cu salariu minim pe economie (şi 71% dupa 1 iunie 2020) sau 7.74 EUR pe oră pentru companiile care au sub 250 angajati şi 7.23 EUR pe oră pentru companiile care au peste 250 angajati. Limita reducerii orelor de muncă este de 100% din timpul de muncă legal şi 1.607 ore pe an. Durata maximă a activităţii parţiale este de 6 luni, cu potenţial de extindere la 1,2 ani.
Italia (Cassa Integrazione Guadagni) - toţi cei angajaţi la data de 23 februarie 2020 într-o companie cu peste 5 angajaţi, primesc o indemnizaţie de 80% din salariul avut înaintea izolării, ce variază între 939 EUR si 1.129 EUR. Programul a fost implementat iniţial pentru o perioadă de 9 săptămâni, iar ulterior a fost prelungit până la data de 31 august 2020. Industriile cele mai afectate pot beneficia de acest program până la sfârşitul lunii octombrie.
Spania (ERTE) - un program temporar îndreptat spre companiile cele mai afectate de pandemia COVID-19, aplicabil indiferent de numărul de angajaţi. Subvenţia acoperă 70% din salariu în primele 6 luni, iar ulterior 50%, sumele acordate fiind cuprinse între 501.98 EUR şi 1.411,83 EUR.
Anglia (Furlough) - toate companiile afectate de pandemia COVID-19 sunt eligibile pentru încasarea unei indemnizaţii pentru angajaţii săi, în valoare de 80% din salariul avut înaintea izolării până în luna august, scăzând la 60% până în luna octombrie.
Sursa: Allianz Research – „The risk of 9 million zombie jobs in Europe”
