Companii

Gijsbert Huijink, Som Energia, una dintre cele mai mari cooperative de energie din lume: Accesul la energie este un drept. Trebuie să avem un panou solar pe fiecare acoperiş, despre asta este tranziţia energetică

INTERVIU

Descentralizarea producţiei de energie şi a serviciilor asociate acesteia este unul dintre obiectivele majore ale tranziţiei energetice, crede Gijsbert Huijink, fondatorul Som Energia, una dintre cele mai mari cooperative de energie din lume, şi cel care a lansat ideea Cooperativei de Energie din România.

Fondată în 2010, în Girona, Spania, Som Energia pro­mo­vează un model de busi­ness aproape disrup­tiv în dome­niul utilită­ţi­lor, mem­brii co­ope­ra­tivei fiind acţio­nari cu drep­turi ega­le. Cu ve­ni­turi de 80 mil. euro, peste 72.000 de mem­bri şi 138.000 de contracte de furnizare de ener­gie verde, Som Energia poa­te ri­va­liza ca cifre cu o multina­ţională, dar for­ma de funcţionare este com­plet diferită.

„Cooperativele de energie, la fel ca orice alt model similar de afaceri, au apărut atunci când modele tra­di­ţio­nale nu mai funcţionau. În Spania, în marile oraşe, nu erau probleme le­gate de serviciul de alimentare cu ener­gie, dar în zonele mai izolate, de­ja lucrurile nu mai mergeau. Aşa că oa­menii s-au grupat. Cooperativa este un model de business, nu un ONG, dar ţelul nu este profitul, ci serviciile bune pentru comunitatea sa“, spune Gijsbert Huijink.

În Spania, în acest moment func­ţio­nează circa 20 de cooperative de ener­gie, Som Energia fiind printre cele mai mari.

„Totul a pornit de la o nevoie per­so­nală. Voiam conexiune la energie. Eu sunt olandez, iar în Olanda cone­xiu­nea la energie este un drept, nu plă­teşti pentru el. Aici, în Spania, mie mi s-a cerut o investiţie de 80.000 de euro pentru conectare, deşi casa mea era la 200 de metri de reţea. Mi s-a pă­rut inacceptabil, aşa că am ales o so­lu­ţie proprie de energie solară şi baterii. În 2010 am devenit producător de ener­gie solară, acesta fiind punctul de plecare pentru ceea ce azi este Som Energia.“

Mai puţin lobby, mai multă acţiune

Huijink spune că modelul coopera­tivelor de energie este foarte popular în Olanda, datând din anii ‘70-’80 marcaţi de criza petrolului.

„Aşa că eu mi-am pus problema ce pot face în calitate de cetăţean pentru a îmbunătăţi lucrurile. Grupuri de lobby există peste tot, dar implicarea activă este cea care face diferenţa. În Spania oamenilor le-a plăcut ideea de a consu­ma energie verde cu garanţie de origine. Deja vedem cum preţul energiei diferă chiar în funcţie de origine. De exemplu, energia eoliană e mai scumpă decât cea solară. Oamenilor le place mai mult vântul.“

Olandezul spune că misiunea nu a fost deloc uşoară, ţinând cont că lansarea proiectului a coincis chiar cu mijlocul crizei economice.

„Sectorul energetic, la fel cum avea să fie în România, se afla într-o criză marcată de tăierea subvenţiilor pentru energia verde. În ciuda condiţiilor, într-un an de la lansarea, cooperativa adunase 1.000 de membri, iar de atunci avem o creştere continuă. Am ajuns azi la un business de 80 de milioane de euro, cu un portofoliu de contracte de 138.000 şi circa 72.000 de membri. Avem o producţie anuală de 18 GWh din mai multe forme de energie verde, de la biogaz, la solar.“

Nu mai sunt necesare subvenţiile, doar stabilitatea

Olandezul spune că independenţa de reţea câştigată în 2010 nu a fost deloc uşoară, costurile de atunci fiind de zece ori mai mari decât cele de acum, dar între timp dinamica pieţei s-a schimbat complet. Cel mai important factor care a permis acest lucru a fost avansul tehnologic şi scăderea dramatică a costurilor tehnologiei, mai ales în zona de energie solară.

„Energia verde nu mai are nevoie de subvenţii. Noi am făcut primul nostru proiect solar fără subvenţii, cu un preţ garantat de stat, dar care este oricum mai mic faţă de cel din piaţă. Preţul garantat ne-a permis însă accesul la finanţare. Totul depinde de finanţare şi de costurile asociate accesării acestui capital, iar banii de la bănci nu vin niciodată fără reguli stabile.“

În urmă cu trei ani, după succesul modelului de afaceri lansat în Spania, Huijink a adus acelaşi model în România.

„Relaţia mea cu România este personală, aş zice. Am venit pentru prima dată în 1993, când lucrurile erau complet diferite, am lucrat doi ani în zona de consultanţă, iar apoi am pus bazele une fabrici de mobilă, Quadra Invest România. Am rămas în România până în 2005, aşa că pot spune că sunt 50% olandez, 25% catalan şi 25% român. În urmă cu trei ani am început discuţiile cu câţiva oameni interesaţi şi aşa a luat naştere Cooperativa de Energie.“

Un model nou în România

Cooperativa de Energie este prima companie participativă din domeniul energetic local, ai cărei membri, peste 600 în prezent, sunt acţionari cu drepturi egale. Scopul Cooperativei este de a produce şi furniza exclusiv energie verde către membrii ei, reprezentanţii entităţii anunţând recent preluarea Apuron Energy, achiziţie prin care Cooperativa obţine licenţa de furnizare. Apuron Energy a terminat anul trecut cu un business de 20 de milioane de lei, dar cu pierderi de circa 90.000 de lei, după cum arată datele de la Ministerul Finanţelor. Achiziţia Apuron de către Cooperativa de Energie s-a ridicat la circa 350.000 de euro prin tranzacţie, dincolo de licenţă, fiind preluate şi fluxurile de clienţi. Banii pentru tranzacţie au venit chiar de la membrii Cooperativei de Energie printr-un mecanism de investiţie cu dobândă.

„Ai nevoie de mulţi membri pentru a reuşi să montezi ca şi cooperativă un MW de energie. Aici intervine partea de furnizare care îţi asigură masa necesară. Sunt foate mulţumit de felul în care merg lucrurile cu Cooperativa de Energie. Până acum proiectul era doar o promisiune, dar acum putem lucra. Când vom ajunge la mii de oameni, atunci vom putea vorbi de un impact.“

Un pas pentru includerea producţiei în portofoliu este acela de a integra cât mai mulţi prosumatori, consumatori de energie de talie mică ce-şi asigură singuri necesarul prin unităţi de producţie proprii. Problema este că, în ciuda popularităţii subiectul, prosumatorii încă sunt o nişă în România.

Prosumatori doar în discursuri

Cele mai recente date arată că România are numai 1.732 de prosumatori. Cei mai mulţi sunt în regiunea Transilvania Sud, 588, după cum arată datele oficiale. Sectorul este susţinut prin programul guvernamental Casa Verde, aflat în acest moment într-un blocaj privind decontările. Prin programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică pentru acoperirea consumului propriu, finanţarea se ridică până la 90% din valoarea cheltuielilor eligibile, în limita sumei de 20.000 de lei, pentru proiecte care pornesc de la o capacitate minimă de 3 KWp şi ajung până la 100 kWp.

„Dacă vrei să ai prosumatori, atunci lucrurile trebuie să fie foarte simple. Accesul la energie trebuie să fie văzut ca un drept. În Spania, acum trei ani, lucrurile erau la fel de complicate ca aici, dar acum situaţia e complet schimbată. Programul de finanţare care acoperă 90% din costuri blochează de fapt piaţa. Creează un boom de moment, care presupune un boom de aplicaţii şi deci un volum de muncă foarte greu de gestionat, iar oamenii apoi nu fac decât să aştepte următorul boom. Piaţa nu trebuie să crească prin excese, ci constant“, subliniază Gijsbert Huijink.

Dincolo de reglementări, reţeaua în sine este o piedică pentru conectarea prosumatorilor. Doar 15% dintre consumatorii de energie din România aveau la finalul anului trecut montate contoare inteligente, dispozitivul de la care porneşte de fapt tot conceptul de smart grids, procentul scăzut fiind cauzat şi de faptul că cei mai mulţi dintre operatorii de distribuţie nu şi-au îndeplinit obligaţiile de investiţii. Dincolo de gradul redus de digitalizare, datele de la Banca Mondială, de exemplu, arată că anul trecut consumatorii din România au avut de suportat peste 3 ore de întreruperi în alimentarea cu energie, „performanţă“ depăşită doar de Bulgaria, Serbia şi Croaţia pe plan european.

Cu toate acestea, spune olandezul, la final tranziţia energetică ar trebui să aibă ca scop chiar sprijinirea descentralizării producţiei de energie, concomitent cu modernizarea reţelelor.

„Cred că tranziţia energetică este un fenomen extrem de important, dar lucrurile trebuie făcute aşa cum trebuie pentru că proiectele în energie sunt pe termen lung. Dacă investiţiile nu sunt plasate în direcţia corectă, atunci se vor pierde mulţi bani. Mai mult, tranziţia energetică nu se întâmplă în 4 ani, aşă că sprijinul politic şi stabilitatea reglementărilor trebuie să fie de durată. Trebuie să avem un panou solar pe fiecare acoperiş, despre asta este tranziţia energetică. Cu cât este mai distribuită energia, cu atât mai bine“, a mai precizat Gijsbert Huijink.

Citește continuarea pe zfcorporate.ro

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.