♦ Fit for 55, pachetul de politici menite să pună pe drumul neutralităţii climatice blocul european, a treia cea mai mare economie a lumii, va fi anunţat azi ♦ Scopul reducerii emisiilor cu 55% faţă de nivelul din 1990, majorat faţă de ţinta iniţială de 40%, ar trebui atins printr-un pachet de 12 măsuri fără precedent la nivelul UE, într-o perioadă marcată de creşteri accelerate ale preţurilor la energie ♦ Care ar putea fi cele mai importante schimbări, România urmând să fie afectată de acestea?
„Politicile, dacă vor fi aprobate, vor pune blocul, a treia cea mai mare economie a lumii, pe drumul pentru atingerea obiectivului pentru 2030 legat de reducerea emisiilor cu 55% faţă de nivelul din 1990. Pachetul Fit for 55 care va fi lansat miercuri (azi - n. red.) va fi urmat de luni de negocieri între cele 27 de state membre şi parlamentul european“, se arată într-o analiză Reuters.
China şi SUA, ţări care la rândul lor s-au angajat la reducerea emisiilor de carbon, vor deveni parteneri de negocieri. Pachetul va schimba legislaţia în vigoare, având forţa de a produce efecte pentru cele 25 de milioane de afaceri la nivelul UE şi pentru cei aproape jumătate de miliard de oameni. Pe plan local, dezbaterile pe tema subiectului au fost extrem de palide.
Ce se schimbă?
În linii mari, pachetul va include 12 politici care ating domenii precum energia, industria, transportul sau încălzirea clădirilor. Noile direcţii vin în contextul în care deşi emisiile generate de sectorul producerii de energie scad rapid, alte sectoare sunt blocate. Printre acestea se numeră emisiile din domeniul transporturilor, care reprezintă un sfert din totalul înregistrat la nivelul UE. Clădirile produc la rândul lor o treime din emisiile înregistrate la nivelul blocului, în contextul în care, la fel ca în cazul agenţilor economici, multe case de la nivelul UE se încălzesc cu combustibil fosil.
Una dintre cele mai provocatoare schimbări va fi cea a sistemului de tranzacţionare a emisiilor de CO2. În prezent, scumpirea certificatelor de emisii reprezintă cel mai important factor pentru preţurile record ale energiei, iar ţinând cont de schimbările anticipate este puţin probabil ca piaţa carbonului să se răcorească.
„Actualul sistem a fost gândit astfel încât să fie atinsă o ţintă de reducere a emisiilor de 40% până în 2030. Cu actuala reformă însă, Comisia Europeană trebuie să ajusteze schema pentru a atinge noua ţintă de 55% privind reducerea emisiilor“, se arată într-o analiză făcută de Euractiv.
Carbonul, cheia transformării în energie
Din mecanism gândit pentru a contribui la decarbonizarea industrială la nivel european, certificatele de carbon au devenit commodity, la fel ca petrolul, intrarea la tranzacţionare a marilor fonduri de investiţii, deciziile de la Bruxelles şi micii speculatori ridicând preţul la peste 55 de euro, nivel greu de imaginat cu ani în urmă. Pentru sectorul de energie local, dependent în proporţie de 20% de cărbuni, dar şi pentru industria cimentului sau cea chimică, raliul făcut de preţul carbonului este o provocare imensă.
Certificatele de emisii sunt parte a mecanismului european, stabilit în 2005, privind reducerea poluării, companiile responsabile pentru emiterea de CO2 ca urmare a proceselor de producţie fiind obligate să facă dovada unui astfel de instrument pentru fiecare tonă emisă. Pe plan local sunt 131 de instalaţii care primesc astfel de certificate, din multiple industrii, după cum arată datele de la Ministerul Mediului. Dincolo de certificatele pe instalaţii, fiecare ţară parte a schemei primeşte astfel de unităţi care pot fi tranzacţionate. Tranzacţiile se fac pe burse specializate, aşa cum este EEX (European Energy Exchange), platformă membră a Deutsche Borse Group.
În cazul instalaţiilor, o parte din alocările de certificate sunt gratuite, companiile care depăşesc ceea ce primesc fiind obligate să achiziţioneze certificatele la preţul pieţei, altfel riscând amenzi.
Noi sectoare în schema carbonului
Planurile sunt însă de a extinde sistemul certificatelor de emisii la sectorul maritim, iar un draft consultat de Euractiv prevede aplicarea sistemului şi pentru transportul rutier şi clădiri.
Această ultimă categorie a iscat mai multe reacţii, state precum Polonia spunând că vor fi afectate tocmai cele mai sărace gospodării. La rândul său, Comisia Europeană a precizat că din veniturile suplimentare astfel generate se va constitui un fond, 50% din încasări fiind destinate susţinerii categoriilor vulnerabile.
„O parte din veniturile generate de tranzacţiile cu emisii din domeniul transportului rutier şi al clădirilor ar putea fi plasate într-un fond special, astfel încât statele membre să poată folosi aceste fonduri pentru a-şi susţine cetăţenii vulnerabili în această tranziţie“, a spus Frans Timmermans, vicepreşedinte executiv al Comisiei Europene, cel care conduce de la cel mai înalt nivel realizarea şi implementarea Green Deal, citat de Euractiv.
Mai departe, mâine ar urma să fie anunţat un mecanism, tot legat de emisiile de carbon, pentru ajustarea la graniţă a preţului produselor din statele care nu au o asfel de legislaţie de mediu. Mecasnimul este văzut ca o măsură pentru sprijinirea industriilor euorpene, cele mai afectate de evoluţia preţurilor emisiilor de CO2 fiind industria cimentului, a îngrăşămintelor, oţelului, dar şi a energiei. Problema este că taxarea importurilor din ţările poluatoare ar putea duce la anularea alocărilor gratuite de certificate de CO2 pentru aceste industrii pentru a evita conflicte cu Organizaţia Mondială a Comerţului, care interzice dubla compensare pentru industrie.
Adio, motor cu combustie
Clasificarea energiei regenerabile ar putea fi şi ea schimbată, în contextul în care ţinta privind energia verde nu poate fi atinsă fără ajustări. Activiştii de mediu sunt preocupaţi că acest lucru ar putea deschide calea gazului în lista combustibililor cu impact de mediu redus, mai notează Euractiv.
Taxarea produselor petroliere va fi şi ea schimbată, lucru care este aşteptat să genereze un impact major asupra industriei petroliere. Mai departe, industria auto s-ar putea schimba din temelii în contextul în care emisiile trebuie să scadă cu 90% în cazul noilor modele până în 2030. Măsura echivalează cu o interzicere a motorului cu combustie, cred unii specialşti.
„Ştiţi că mereu industria auto începe prin a spune că nu este posibil, dar la final mereu se conformează regulilor“, a mai spus Timmermans în cadrul unei intervenţii de anul trecut.
Aviaţia va fi şi ea afectată în contextul în care la nivelul anului 2050, un procent de 63% din combustibil trebuie să fie din surse sustenabile. Acum, procentul este mai mic de 1%. Singura parte bună este că soluţiile mai prietenoase cu mediul în cazul aviaţiei pot fi amestecate cu kerosenul fără modificări aduse în structura avioanelor. Nu la fel stau lucrurile în zona de transporturi maritime, provocarea fiind că vasele vor avea nevoie de tancuri de combustibil mult mai mari pentru a parcurge aceeaşi distanţă cu combustibil mai verde.
