România a atras din 2009 şi până la jumătatea acestui an circa 4 miliarde de euro în proiecte de energie regenerabilă, cea mai mare parte a acestei sume fiind investită în parcuri eoliene. În prezent, în România funcţionează peste 2.100 de MW în proiecte de “mori de vânt”, echivalentul în putere a trei reactoare a centralei nucleare de la Cernavodă. Niciuna din cele peste 800 de turbine montate nu a fost produsă în România, deşi vântul care anunţa boomul eolian a început să bată încă de la începutul anilor ’80. Când a făcut România primii paşi în domeniul eolian şi ce s-a ales din acele tentative?
“Începând cu anul 1982 Universitatea Politehnica din Timişoara desfăşoară cercetări sistematice pentru promovarea în România a sursei de energie eoliană. Studiile aeroenergetice desfăşurate de Centrul de Cercetare pentru Aeroenergetică din cadrul Universităţii Politehnica Timişoara au identificat, în zona montană a Banatului, peste nouă amplasamente cu potenţial eolian, dintre care amplasamentul Semenic, care prin avantajele pe care le oferă a fost calificat ca favorabil pentru realizarea unei centrale (ferme) aeroelectrice”, se arată într-un Buletin AGIR (Asociaţia Generală a Inginerilor din România) realizat de Adrian Bej şi Francisc Gyulai, ambii ingineri şi profesori în cadrul Universitaţii Politehnica din Timişoara. Documentul a fost publicat in 2007.
Obiectivul principal al centralei de la Semenic a fost acela al cercetării ştiinţifice, dar alături de acesta s-a urmărit şi dezvoltarea unor instalaţii capabile să valorifice vântul din zonele montane ale României.
Cine a făcut turbinele de pe Semenic
“S-a colaborat cu institute de proiectare din zona de vest a României şi cu societăţi industriale din această zonă (IPROTIM Timişoara, Hidrotim Timişoara, Electromontaj Timişoara, CM Bocşa, RENK Reşiţa, Electrica Banat). În afara acestor colaborări locale, deosebit de fructuoasă a fost şi colaborarea cu specialiştii Institutului de Cercetări ICEMENERG din Bucureşti. Programele au fost finalizate prin realizarea a patru agregate model-industrial echipate cu turbine cu ax orizontal, instalate pe amplasamanetul Semenic, cu puteri instalate unitare de 300 kW”, se mai arată în buletinul AGIR. Azi, unele dintre turbinele eoliene montate în România au o capacitate de 3 MW, de zece ori mai puternice.
Amplasamentul Semenic este un platou montan având o altitudine medie de 1.400 de metri, situat în sud-vestul României, în Munţii Banatului, la circa 150 de kilometri de Timişoara.
Potrivit documentului AGIR, datele privind regimul vânturilor au fost obţinute pe baza unor măsurători efectuate în perioada 1961-1980, extinse ulterior pentru intervalul 1961-1990.
Potrivit buletinului AGIR, tehnologia de pe Seminic era la nivelul anilor 1980, dar soluţiile folosite erau competitive pentru acei ani.
“Politica acelei perioade a impus testarea posibilităţilor tehnologice ale uzinelor din România. S-au dovedit competitive construcţiile sudate de la C.M. Bocşa, multiplicatoarele de turaţie realizate la Uzina Româno-Germană RENK, din Reşiţa, rulmenţii grei realizaţi la Ploieşti. Tehnologiile utilizate la paletajele turbinelor au fost mai puţin reuşite, cu toate că aerodinamica acestora a fost competitivă. Componentele electrice (transformatoarele, aparatjul electric) au fost cu fiabilitate scăzută. Generatoarele electrice asincrone au avut performanţe acceptabile. Lucrările de montaj şi transport au fost rezolvate cu competenţă de către firma Electromontaj Timişoara”, se mai arată în Buletinul AGIR. În 2005, compania Construcţii Metalice Bocşa a intrat în faliment.
Încă un proiect părăsit
Performanţele turbinelor au fost însă sub cele ale echipamentelor similare de pe pieţele mondiale din acea vreme printre cauze fiind numeroasele defecte pe fondul condiţiilor climatice severe, absenţa unor sisteme adecvate de control sau absenţa unui sistem de întreţinere şi reparaţii.
“Din păcate după anul 2000, ca urmare a lipsei de finanţare, proiectul Semenic a fost părăsit, în prezent niciunul dintre grupuri nemaifiind operaţional. Experienţa Semenic este însă valoroasă prin aceea că a permis formarea şi dezvoltarea unor competenţe locale în domeniul valorificării energeticii eoliene. Au fost abordate problematica fundaţiilor în condiţiile specifice zonei alpine, optimizarea stâlpilor de susţinere, soluţii ale liniei de maşini, soluţii de paletaje”, se mai arată în Buletin.
Potrivit informaţiilor din acest document, proiectul Semenic poate fi transformat într-un viabil din punct de vedere economic printr-o investiţie de 100 de milioane de euro.
“Centrala Aeroelectrică Seminic este visul nostru de 25 de ani, vis susţinut de numeroşi ani de cercetări ştiinţifice a unei generaţii de aerodinamicieni şi alţi specialişti din Banat. Suntem covinşi că acest vis se va transfoma în realitate, devenind prima centrală aeroelectrică modernă pe un amplasament montan din România. Poate nu va semăna cu soluţiile propuse de noi la sfârşitul secolului trecut, dar va reprezenta o satisfacţie certă pentru efortul nostru”, se mai arată în materialul publicat în buletinul AGIR şi realizat de Adrian Bej, doctor inginer, şi Francis Gyulai, specialist în domeniul aeroenergeticii şi al turbinelor eoliene.
Reprezentanţii Universităţii Poltehnice din Timişoara, ai ICEMENERG, ai Electrica nu au oferit detalii privind stadiul acestui proiect.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
