Raspunsul la intrebarea de unde a aparut dintr-o data aceasta frenezie a investitiilor in energie, care a fost timp de ani buni un fel de cenusareasa in aria de interes a investitorilor, vine cumva tot dinspre piata de imobiliare si are doua componente: una dintre ele este legata de scaderea sau stagnarea pietei imobiliare si de nevoia investitorilor de a gasi o noua piata cu randamente bune unde sa isi plaseze banii, cealalta este legata de faptul ca si investitiile eoliene sunt, mai ales in aceasta faza, tot un fel de investitii imobiliare.
"Intr-un fel, in faza initiala, afacerile de real estate si investitiile in energie eoliana au la baza aceleasi trei puncte cheie: locatia, locatia, locatia", spune Markus Piuk, director general al casei de avocatura Schoenherr si Asociatii SCA, care a fost consultant juridic pentru o serie de proiecte de energie eoliana. Markus Piuk spune ca, in faza initiala, oamenii de afaceri romani, chiar daca nu stiu detalii despre constructia si operarea parcurilor eoliene, pot sa isi asigure un teren bun si sa obtina permisele pentru accesul la retea.
"Daca Bucurestiul parea neincapator anul trecut pentru sutele de proiecte imobiliare care se anuntau unul dupa altul, asa se intampla acum cu Dobrogea, neincapatoare pentru zecile de proiecte de energie eoliana despre care auzim tot mai des in ultima perioada", spune Alexandru Teodorescu, directorul companiei de consultanta pentru proiecte de energie eoliana Wind Expert.
Atat terenurile, cat si permisele de acces pentru astfel de proiecte sunt limitate. "Terenurile cu cel mai bun vant sunt in zone greu accesibile, in varful muntilor si pe mare, iar cele cu vant bun sunt Dobrogea si Podisul Moldovei, unde lupta pe terenuri se da deja de mult timp", spune Alexandru Teodorescu, care precizeaza ca permisele de acces in retea pentru cei 2.000 MW pe care ii poate conecta Transelectrica acum au fost date deja, principiul fiind primul venit, primul servit. Cu toate acestea, stirile despre investitii in energie eoliana din ultima perioada se refera atat la proiectele in faze avansate de evolutie, cat si la cele aflate in faza de proiect sau chiar de intentie. Cele doua categorii nu sunt insa bine delimitate, dat fiind ca autoritatile nu au facut publice numele companiilor care au primit avize de conectare la retea, iar companiile, la randul lor, evita sa vorbeasca despre terenurile pe care le au in proprietate.
"Este de fapt un joc al declaratiilor: unii declara ca au teren potrivit unei ferme eoliene pentru a primi oferte de vanzare, altii declara ca au bani si vor sa ii investeasca pentru a-i atrage pe cei care au de vanzare proiecte la cheie. Intre timp, cei care au si bani, si proiectul pregatit, si avizele luate semneaza deja contracte pentru vinderea energiei pe care o vor produce", spune Jean Constantinescu, analist al pietei de energie si director al Institutului National pentru Conservarea Energiei (IRE).
In acest razboi al declaratiilor, mizele sunt conectarea la retea pana in 2020 a maxim 3.000 MW, conform estimarilor Transelectrica, o recuperare a investitiei intr-o perioada de cinci pana la sapte ani si o viata destul de usoara, fara investitii suplimentare, cel putin pana in 2012, cand statul roman va trebui sa ia o decizie in privinta politicii asa-numitelor certificate verzi. Sistemul certificatelor verzi este metoda propusa de UE si adoptata de statul roman prin care un furnizor de energie electrica de pe piata trebuie sa cumpere de la un producator de energie regenerabila un numar de certificate verzi egal cu o cota conforma cu megawatii pe care ii vinde.
Acest sistem este legiferat in Romania pana in 2012 (cand guvernul ar putea decide sa il continue sau sa adere la un alt sistem, de asemenea practicat de statele UE) si, desi unele companii din piata spun ca este destul de riscant sa investeasca pe o piata ale carei reglementari nu sunt batute in cuie pe termen lung, parerea generala este ca Romania se va conforma acestui sistem, practicat de cele mai multe state ale UE.
"Pe langa ca este un sport national acum sa investesti in energie eoliana, dupa ce a trecut moda imobiliarelor, mai este si faptul ca investitorii din pietele vestice cauta noi locuri unde sa investeasca masiv in energie eoliana, dat fiind ca pietele lor de provenienta precum Germania, Italia sau Grecia sunt deja saturate si acolo se mai pot face doar proiecte mici", explica Alexandru Teodorescu.
Consultantul spune ca Romania este, dintre ultimele tari intrate in UE, cea mai atractiva pentru dezvoltari eoliene; calitatea unei tari de membru al UE este una dintre conditiile esentiale pentru a fi atractiva din acest punct de vedere, dat fiind faptul ca tarile comunitare au aderat la scheme de suport pentru astfel de investitii in energii regenerabile, scheme care asigura din start o parte din recuperarea investitiei.
De asemenea, tarile UE si-au insusit si directiva care spune ca, in 2010, 33% din consumul intern de energie sa fie produs din surse regenerabile, urmand sa creasca pana la 35% in 2015 si 38% in 2020. Romania are deja o cota destul de mare din productia de energie din surse regenerabile, data fiind energia hidro, care reprezinta acum un sfert din productia interna de energie, dar UE ar accepta bucuroasa si mai mult: "Energia hidro ajuta mult, desi ridica ceva probleme de mediu fata de energia eoliana, care produce zero poluare; potentialul hidro este deja exploatat in proportie de 80-90%, iar ceea ce se mai poate face este la scara mica - microhidrocentrale cu maxim 10 MW", spune Alexandru Teodorescu.
Daca din hidro nu se mai poate scoate mult, potentialul eolian al Romaniei, la care se gandesc acum mare parte din investitorii de pe piata de energie electrica, este estimat de Wind Expert la 18.000 MW. Conform lui Teodorescu, sunt insa multe constrangeri, legate in special de amplasare - zonele cu cel mai bun vant sunt in varful muntilor, unde este aproape imposibil de ajuns sa construiesti centrale eoliene - si de accesul la retea, in conditiile in care Transelectrica a anuntat de mai multe ori ca deja a acordat licente pentru cei 2.000 MW pe care i-ar putea suporta reteaua actuala a Romaniei. Atat Teodorescu, care a acordat consultanta in ultimii doi ani pentru proiecte eoliene care insumeaza 295 MW, cat si ceilalti investitori de pe piata spera insa ca Transelectrica si companiile de distributie a energiei electrice sa faca investitii prin care sa creasca puterea de absorbtie a retelei.
Conform informatiilor furnizate de companie, Transelectrica a primit cereri de racordare la retea pentru 4.000 MW instalati in turbine eoliene, respectiv 25% din puterea totala la nivel national si peste posibilitatile retelelor existente, dar pentru inceput vor putea fi integrati in sistem pana la 1.500, maxim 2.000 MW.
"Sistemul energetic national nu are cum sa preia 12.000 MW in anii urmatori, maximum fiind 2.000 MW, respectiv 3.000 in 2013", a declarat Stelian Gal, directorul Transelectrica. El este de parere ca, cel putin pentru moment, mare parte din proiectele care vin spre avizare catre compania pe care o conduce nu au sanse de a se realiza, pe de o parte din cauza faptului ca nu toate proiectele sunt complete, iar pe de alta parte deoarece investitorii nu vor fi dispusi sa astepte pana cand sistemul va suporta conectarea unei cantitati mai mari de energie eoliana.
"Boom-ul energiei eoliene a putut fi o metoda de imbogatire pentru companii locale care, chiar fara know-how in acest domeniu, au putut sa-si asigure teren in putinele zone in care se pot dezvolta astfel de proiecte", spune Markus Piuk. Avocatul precizeaza insa ca, atunci cand se ajunge la etapa dezvoltarii efective a parcului, este necesar know-how si mai ales o pozitie puternica intr-o piata vestica pe piata eoliana, pentru ca proiectul sa aiba acces la turbine. Asadar, pentru oamenii de afaceri locali exista sau mai bine zis a existat o oportunitate, conditia fiind fie sa se asocieze din timp cu un partener experimentat, fie sa vanda proiectul.
Data fiind competitia dintre investitori, goana dupa cele mai bune terenuri si cresterea de la o zi la alta a preturilor, piata contractelor pentru energie eoliana este momentan una dintre afacerile care isi pastreaza cel mai bine secretul. Aceasta nu va impiedica insa ca in Romania sa se intample ca in statele vestice, unde rata de succes a unui proiect eolian este de 20%. Cu alte cuvinte, din momentul in care s-a decis si pana la saparea primei fundatii pentru prima turbina, media europeana arata ca doar unul din cinci reuseste.
Sansele Romaniei
- Potentialul pentru energie eoliana al Romaniei este la un nivel mediu european.
- VANT - Cele mai bune zone pentru amplasarea centralelor eoliene sunt cele in care viteza medie a vantului este de 4 metri/secunda, la nivelul standard de 10 metri deasupra solului. In Romania, acest potential energetic se gaseste in Dobrogea si in podisul central moldovenesc.
- DOBROGEA - Cea mai mare suprafata cu "vant bun" este in Dobrogea. Provincia are o suprafata de 15.485 de kilometri patrati, din care o treime este acoperita de localitati, aproape 4.000 de kilometri patrati sunt ocupati de Delta, iar peste 80% din suprafata judetului Tulcea (cu o suprafata de 8.400 de kilometri patrati) este arie protejata.
- TOTAL - Ipotetic, daca actualele capacitati de productie la nivel national ar fi suplimentate cu 14.000 MW din turbine eoliene, productia anuala de energie ar creste cu 23 TWh, asadar, cu 36,9% fata de productia bruta de energie din anul 2006, de 62,21 TWh.
Parcul eolian - scurta descriere
- Centrala eoliana este compusa dintr-o turbina eoliana, baterie de acumulatori si invertor pentru conversia curentului continuu in curent alternativ, generator de curent continuu si regulatoare de incarcare.
- CENTRALA. Turbina reprezinta peste 80% din costul unei centrale eoliene si poate varia intre 900.000 si 1,5 milioane de euro, in functie de capacitate. Durata de viata a unei turbine este de 25-30 de ani, iar investitia poate fi recuperata in 5-7 ani.
- VANZARE. Recuperarea investitiei se face prin vanzarea energiei produse, dar si prin vanzarea de certificate verzi (certificatul verde este un document ce atesta o cantitate de 1 MW/h de energie electrica produsa din surse regenerabile de energie. Pretul oferit de distribuitorii de energie electrica, conform reglementarilor in vigoare, este de 155 de lei pentru un certificat verde.
- CAPACITATE. La sfarsitul anului 2006, capacitatea mondiala a generatoarelor eoliene era de 73.904 MW, acestea producand ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrica. In Romania acum sunt instalati 7 MW in centrale eoliene, sistemul poate accepta 3.000 MW, iar proiectele totalizeaza peste 10.000 MW.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
