Importurile de gaze ruseşti au crescut anul trecut de mai bine de opt ori, astfel că România a băgat în buzunarele Gazprom aproape 300 mil. dolari, de şase ori mai mult faţă de 2015, potrivit Anuarului de Energie 2017 publicat de Ziarul Financiar.
Creşterea fără precedent a importurilor a avut loc în contextul în care cererea s-a menţinut relativ constantă. Producţia internă a fost însă sever afectată de evoluţia preţului la petrol, dar şi de taxele care i-au afectat direct pe productători. Romgaz, de exemplu, a extras anul trecut cu 24% mai puţin faţă de 2015. Mai mult, în miez de iarnă, România şi-a dat seamă că depozitele nu erau tocmai pline, aşa că Gazprom a avut din nou motive de bucurie.
Începerea producţiei din Marea Neagră în 2019 ar trebuie să fie o veste bună, dar nici până acum România nu a reuşit să-şi dea sema cum ar vrea să impoziteze această nouă resursă. Cert este însă că autorităţile vor s-o ducă până în Austria. În această lipsă totală de viziune, oamenii din sistem se întreabă dacă nu cumva resursele interne sunt mai degrabă un necaz decât o bucurie pentru o Românie care încă nu şi-a dat seama cum ar trebui gestionat tot acest potenţial.
„Ajungem la paradoxul că pe noi mai mult ne încurcă faptul că avem resurse decât ne ajută“, spune Virgil Metea, directorul general al Romgaz, cel mai mare producător local de gaze naturale, controlat de statul român.
Compania a produs anul trecut 4,2 miliarde de metri cubi, cu 24% mai puţin faţă de 2015, cantităţile extrase fiind calibrate pe dinamica cererii, dar şi pe nivelul stocurilor pe care compania le avea la sfârşitul ciclului de înmagazinare. Prin urmare, cifra de afaceri a Romgaz a ajuns anul trecut la 3,4 miliarde de lei cu 16% mai mică faţă de 2015, redevenţele plătite către statul român fiind de circa 210 milioane de lei, cu aproape 30% mai mici.
