Fix în miezul zonei cu cel mai mare ştaif din Bucureşti, adică în Floreasca, Luiza Rudeanu vine zilnic la serviciu. "Serviciul" respectiv este, practic, afacerea pe care a pus-o pe picioare şi pe care o conduce de doi ani de zile.
"Mă tenta ideea de a aduce în România produsele de care mă îndrăgostisem în Portugalia, dar nu ştiam de ce anume am nevoie, cum urma să se deruleze tot acest proiect, aşa că, pentru început, am sunat un producător al cărui număr de telefon îl găsisem pe ambalajul unei cutii de sardine pe care o luasem din concediu", povesteşte Luiza Rudeanu, proprietara delicateriei Gala Food.
Respectivul producător a chemat-o însă în Portugalia pentru a discuta pe larg despre ce înseamnă mai exact gastronomia portugheză şi ce anume ar putea importa în România.
Tot acolo, i-a prezentat alţi mici producători locali, de la care putea cumpăra tot ce avea nevoie pentru a-şi crea un portofoliu complex. "În zilele acelea, în care m-am plimbat prin zeci de magazine mici de gourmet, bucătăria portugheză realmente m-a cucerit", spune Rudeanu. Aşa că a venit în ţară cu celebrele dulceţuri de roşii, gulii, portocale şi migdale, soc sau castane, pateurile de peşte, sardine, ulei de măsline şi, bineînţeles, vin. Era primul său stoc de marfă.
Restul au fost "detalii" pe care le-a bifat imediat. "Mi-am dat demisia, pentru că lucram într-o companie, ca finanţist, şi am găsit un spaţiu pe care l-am închiriat şi l-am renovat destul de repede", explică femeia de afaceri.
Investiţia iniţială a fost de circa 20.000 de euro, jumătate din sumă reprezentând renovarea spaţiului şi cealaltă jumătate achiziţia primului stoc de marfă. A avut planuri mari încă de la început, deschizând două magazine, unul cu produse culinare şi altul cu textile, ba chiar a vrut, la un moment dat, să intre în zona de distribuţie pentru marile lanţuri de magazine, însă piaţa nu a fost la fel de deschisă şi a trebuit să îşi limiteze aşteptările.
Acum are un singur magazin şi un "wine bar", unde iubitorii de vinuri portugheze pot degusta şi cumpăra produsele. Strategia sa a fost simplă - a încercat să-şi creeze o bază de clienţi fideli, cărora să le înveţe gusturile şi care să vină în magazin în fiecare săptămână.
"Sunt oameni care au călătorit mult şi cărora le place mâncarea gourmet. Dintre toţi, doar şase-şapte sunt familii de portughezi. Restul sunt români", spune Luiza Rudeanu. Cele mai cumpărate produse din magazinul său sunt conservele de peşte şi vinurile, urmate de brânzeturile de capră şi uleiurile de măsline. În general, valoarea medie a bonului de casă este de 100 de lei, dar sunt clienţi care fac cumpărături în doze de "şoc". "Am avut un client care a cumpărat la un moment dat 160 de borcane de dulceaţă odată", spune proprietara Gala Food.
Preţurile nu sunt neapărat prohibitive - un borcan de dulceaţă costă în jur de 20 de lei, iar brânza de capră sau de oaie costă aproximativ 70 de lei kilogramul, iar acestea sunt printre cele mai mari.
Cea mai scumpă sticlă de vin, din cele peste 50 disponibile, costă 235 de lei. În total, Rudeanu are în permanenţă în magazin marfă de 40.000 - 50.000 de euro şi săptămânal face aprovizionarea, o chestiune "extrem de costisitoare", după cum ea însăşi spune.
Afacerea este, de fapt, un paradox complet pentru a avea clienţi, este nevoie de produse care nu pot fi găsite în supermarketuri, cu calităţi aparte, care determină un preţ mai mare la raft, pentru a-şi păstra nota de exclusivitate. Pe de altă parte, lumea în continuare este sensibilă la preţ, astfel încât produsele repsective îşi găsesc cu greu cumpărători.
Astfel, Rudeanu rareori poate realiza o marjă de profit mai mare de 10% pe an, ceea ce, la o cifră de afaceri de 100.000 de euro, nu înseamnă foarte mult. "În fiecare lună mă gândesc să închid afacerea, dar mereu găsesc câte un motiv să continui pentru că îmi place mult ceea ce fac", spune Luiza Rudeanu.
Tot din pasiune pentru mâncare şi-a deschis şi Giorgio Capiali propria afacere în domeniu. Italianul, care locuieşte de 16 ani în România şi vorbeşte limba la fel de bine ca un român, are, de mai bine de un an, o "salsamenterie" în nordul Capitalei. Adică, după tipicul italian, un restaurant, care are ataşat un mic magazin cu produse specifice. Capiali nu este străin de mediul de business românesc, având, în acelaşi timp, şi lanţul de magazine de încălţăminte Nexus, care în ultimii ani nu a mai mers ca pe roate şi care a devenit o sursă secundară de venit. Acum însă, Salsamenteria Pipera este principalul său punct de atenţie.
S-a ocupat singur încă de la început de renovarea spaţiului, a conceput meniul, ţine relaţiile cu producătorii şi o dată la două săptămâni pleacă în Italia pentru a face aprovizionarea. Face turul peninsulei pentru a cumpăra produsele pe care le doreşte, iar în galantare are în permanenţă mâncare adusă din zone precum Calabria, Sicilia, Sardinia, Bologna sau Napoli.
Spre deosebire de delicateria Luizei Rudeanu, magazinul lui Capiali are norocul de a fi susţinut de restaurant, care generează, de altfel, 70% din cifra de afaceri. În plus, gastronomia italiană este mult mai cunoscută românilor, în Bucureşti existând multe restaurante care au adoptat acest specific, deşi Capiali spune că în foarte puţine se găteşte după reţeta originală şi se folosesc produse din Italia.
"Deja şi românii au început să-şi rafineze gusturile. Spre exemplu, nu mai cer ketchup la pizza, cum făceau la început", spune proprietarul Salsamenteriei Pipera.
Când vin la magazin, cei mai mulţi cumpără prosciutto crudo şi parmezan, produse care au devenit deja celebre printre români. Mozzarella şi uleiurile de măsline intră şi ele în topul preferinţelor, iar valoarea medie a bonului de casă nu depăşeşte 50 de lei.
Lunar, italianul vinde românilor cărora nu le mai place doar mâncarea românească produse de aproximativ 10.000 de euro, valoare care, adunată cu încasările din restaurant l-au ajutat să-şi amortizeze deja investiţia de 150.000 de euro de care a avut nevoie pentru a-şi deschide afacerea. Acum caută spaţiu în centrul oraşului pentru a deschide încă o salsamenterie, însă vrea să evite cu orice preţ centrul vechi, pe care îl vede fără identitate şi în care ar risca să se piardă în mulţime.
Cafeaua din Jamaica sau Nepal
Mult mai departe ajung comenzile lui Gheorghe Florescu, proprietarul magazinelor Delicatese Florescu (foto), în care vinde în special cafea. Este cafegiu de peste 40 de ani şi ştie exact unde în lume sunt cele mai apreciate tipuri de cafea. Cea mai scumpă şi exclusivistă este adusă din Panama şi costă 1.240 de lei kilogramul.
"Chiar şi cu acest preţ, am vândut un sac întreg în 24 de ore", spune Gheorghe Florescu. Insula Sfânta Elena, Jamaica sau Nepal sunt alţi mari furnizori de cafea pentru magazinele lui Florescu. Din Armenia aduce cognac, iar fisticul, stafidele, alunele şi caju-ul sunt comandate din ţările de origine.
Românii sunt mari băutori de cafea, aşa că Florescu a putut să-şi amortizeze rapid investiţia iniţială de 50.000 de euro şi chiar să mai deschidă alte patru magazine în Capitală în doar un an. Vânzarea unui produs extrem de popular şi alegerea unui loc cu vad comercial au fost principalele atuuri ale omului de afaceri care, la aproape 70 de ani, încă se mai implică în munca zilnică din magazine, de la comenzi până la prăjirea cafelei sau vânzarea efectivă la tejghea.
"Dacă magazinul este în zonă de vad comercial, chiria o plăteşte clientul", spune Florescu.
Toţi cei trei oameni de afaceri cred că publicul căruia se adresează începe să fie din ce în ce mai numeros. Nu vor putea niciodată să viseze la afaceri gigant, precum comercianţii de masă, însă vor putea să-şi consolideze o bază de clienţi fideli care să le asigure continuitatea. Ceea ce, în astfel de vremuri, nu e deloc puţin lucru.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
