Vestea că facilitatea fiscală pentru educaţia timpurie se amână, dată luni de Ministerul Finanţelor printr-un proiect de act normativ, a avut imediat ecouri negative în piaţă, surpriza fiind cu atât mai neplăcută cu cât angajatorii aşteptau norme de aplicare şi clarificări, nicidecum o prorogare a termenului.
Având în vedere că legea 239/2020 care prevede această facilitate este în vigoare de la începutul lunii noiembrie 2020, unii angajatori le-au promis deja angajaţilor că le vor acorda acest beneficiu sau chiar l-au plătit, fiind convinşi că ministerul lucrează la normele metodologice. De altfel, ministerul nu a dat până acum de înţeles că ar intenţiona să amâne prevederea, neexistând nicio discuţie pe acest subiect în contextul realizării şi adoptării bugetului pentru 2021.
Una dintre explicaţiile ministerului pentru această decizie de amânare - care se află încă în consultare publică -, anunţată ulterior publicării proiectului de act normativ printr-un comunicat, este că impactul bugetar al măsurii de circa 4,5 miliarde lei nu a fost luat în calcul în bugetul din acest an. Totuşi bugetul a fost elaborat în lunile decembrie - februarie, iar legea privind facilitatea era publicată în Monitorul Oficial din luna noiembrie. Pe de altă parte, ministerul arată că există o serie de inadvertenţe şi neclarităţi în formularea prevederii din legea 239/2020. Deşi unele observaţii sunt corecte şi ar trebui incluse în textul prevederii, rămâne întrebarea de ce aceste comentarii nu au fost făcute, dacă nu în parlament cu prilejul votului pentru această lege, cel puţin din noiembrie până acum.
În comunicatul publicat luni ministerul arată că ”noile reguli fiscale reglementate s-au dovedit insuficiente pentru a permite aplicarea lor” şi enumeră motivele care au condus la aceste constatări, invocând inclusiv opinia unor contribuabili care au dorit să o aplice, dar au avut dificultăţi din cauza neclarităţii.
Aşa cum am spus deja, este indiscutabilă nevoia de a clarifica aceste prevederi şi de a le îndrepta acolo unde sunt inadvertenţe cu alte acte normative sau cu principiile fiscale. Însă, aşteptarea tuturor celor interesaţi de aplicarea facilităţii era ca normele metodologice să aducă aceste explicaţii, lămuriri. Ce prevede legea 239/2020? Conform acesteia, se acordă următoarele facilităţi fiscale, începând cu data de 9 noiembrie 2020: credit fiscal la calculul profitului impozabil pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de educaţie timpurie aflate în administrarea contribuabilului sau sumele achitate de contribuabil pentru plasarea copiilor angajaţilor în unităţi de educaţie timpurie, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil. Totodată, nu sunt considerate venituri impozabile din perspectiva impozitului pe venit sumele plătite de angajatori pentru educaţia timpurie a copiilor angajaţilor.
Concluzionând, soluţia găsită de minister de a amâna aplicarea acestor prevederi până anul viitor este descurajantă pentru cei care apreciază că stimularea educaţiei prin facilităţi de orice tip este nu doar ca atractivă din punct de vedere fiscal, ci necesară social. De exemplu, această facilitate a fost foarte bine primită de angajatori care, conform Barometrului de HR pe care noi l-am realizat la începutul acestui an, considerau că ar trebui extinsă la toate formele de educaţie. Chiar dacă, aşa cum am menţionat mai sus, unele dintre precizările şi observaţiile ministerului sunt pertinente şi binevenite, decizia de a renunţa, cel puţin temporar, la această facilitate dă un semnal de neîncredere mediului de afaceri.
