Consorţiul Shah Deniz va alege ruta de transport al gazelor până la sfârşitul acestui an. Proiectele trebuie să vină cu propunerile de tarife şi condiţiile de transport până la 1 octombrie. Vom lua o decizie până la finalul acestui an", declara recent CFO-ul BP Azerbaidjan, operatorul zăcământului de gaze Shah Deniz, citat de publicaţia News.az.
În cursă au fost nominalizate trei proiecte care au acelaşi scop, acela de a se lega la resursele din Marea Caspică pentru a le putea aduce în Europa: Nabucco, ITGI şi TAP, gazoducte care compun aşa-numitul Coridor Sudic.
Pentru a ridica miza, chiar şi BP a lansat recent ideea unui nou gazoduct care s-ar conecta tot la resursele caspice, pe traseul conductei urmând să fie Turcia, Bulgaria şi România, un traseu foarte apropiat de cel al Nabucco.
Practic, după ce azerii vor alege ce proiect este cel mai bun pentru transportul gazelor caspice, vor începe discuţiile detaliate privind cantităţile care ar urma să fie livrate. "Suntem convinşi că vom oferi cea mai competitivă soluţie de transport", au declarat reprezentanţii Nabucco.
Un mamut la mare adâncime
Zăcământul de gaze Shah Deniz a fost descoperit în 1999 şi este unul dintre cele mai mari din lume. Este localizat în apele adânci ale Mării Caspice, operatorul acestui zăcământ fiind gigantul petrolier BP. În acest proiect mai sunt implicate însă şi compania petrolieră azeră de stat SOCAR, precum şi alte companii internaţionale.
Prima fază a zăcământului a fost pusă în operaţiune în 2006, putând produce un maxim anual de 8,6 miliarde de metri cubi de gaze, cam cât produce întreaga România într-un an.
A doua fază a proiectului ar trebui să devină operaţională în 2017 şi ar putea contribui cu încă 16 miliarde de metri cubi de gaze anual, maximul producţ iei în tot zăcământul Shah Deniz fiind estimat pentru anul 2027, potrivit datelor BP.
Parteneriatul dintre Europa şi resursele din Marea Caspică este unul care aduce câştiguri ambelor părţi implicate pentru că pe deoparte Europa nu ar mai fi dependentă de o singură sursă externă de aprovizionare, Rusia, iar pe de altă parte regiunea caspică şi-ar putea diversifica portofoliul de clienţi şi ar putea negocia mai bine valoarea resurselor interne.
Nabucco, încrezător că are cea mai bună ofertă
"Suntem convinşi că vom oferi cea mai competitivă soluţie de transport. Consumul de gaze naturale este în creştere şi este nevoie de infrastructură nouă în Europa. Aceasta este o situaţie benefică atât pentru furnizori, cât şi pentru clienţi", au declarat reprezentanţii Nabucco.
Nabucco va avea o lungime totală de 3.900 de kilometri, o capacitate de 31 de miliarde de metri cubi de gaze anual şi va trece prin Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Companiile implicate în acest proiect sunt Botas (Turcia), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria), Transgaz (România), MOL (Ungaria), OMV (Austria) şi RWE (Ger mania).
"În afară de volumele de la Shah Deniz II, Azerbaidjanul are disponibile pentru export gaze naturale din alte câmpuri, precum Absheron şi Umid. Având în vedere că Nabucco este un proiect multisursă, sunt luate în considerare şi ţări ca Turkmenistan şi Irak", au mai precizat reprezentanţii Nabucco.
Potrivit celor mai recente date, construcţ ia gazoductului ar trebui să înceapă în 2013, iar primele livrări de gaze ar trebui să înceapă în 2017, adică în momentul intrării în exploatare a celei de-a doua faze a zăcământului Shah Deniz.
Valoarea investiţiei în Nabucco se ridică la aproximativ 7,9 miliarde de euro.
"Nabucco este cel mai competitiv şi cel mai avansat proiect din Coridorul Sudic. El va face posibil accesul direct la resursele bogate de gaze naturale din regiunea Caspică şi Orientul Mijlociu, contribuind astfel la securitatea aprovizionă rii cu gaze naturale în Europa", mai spun reprezentanţii Nabucco.
Ce este Coridorul Sudic şi cine face parte din el?
"Coridorul Sudic este un punct cheie în strategia energetică a UE de diversificare a rutelor şi surselor de import. Recentele contacte la nivel înalt între oficiali ai UE şi cei din Azerbaidjan şi Turkmenistan sunt relevante în acest sens. Concret, coridorul va permite gazului caspic şi celui din Irak să ajungă pe pieţele din Europa. În momentul de faţă Europa se confruntă cu perspectiva creşterii dependenţei de importuri, în special de cele din Rusia, fapt care poate genera riscuri privind securitatea ener getică pe termen mediu şi lung. Privind în ansamblu Coridorul Sudic, pentru România sunt relevante Nabucco şi proiectul complementar AGRI (proiectul de terminale de gaze naturale lichefiate, iniţiat de România, care ar aduce gaze din Azerbaidjan în Europa printr-un sistem de terminale localizate pe malurile georgian şi român ale Mării Negre "n.red.)", explică specialiştii din piaţa gazelor.
Acest Coridor Sudic este format din trei proiecte majore: Nabucco, TAP şi ITGI.
TAP şi ITGI, competitorii Nabucco
TAP (Trans Adriatic Pipeline) porneş te din Grecia, trece prin Albania, Marea Adriatică, urmând să iasă în sudul Italiei. TAP ar urma să folosească sistemul de conducte din Grecia care se interconectează la est cu sistemele de transport din Turcia, potrivit site-ului de prezentare al proiectului. Ţinta este aceeaşi, Shah Deniz şi resursele imense de gaze din acest zăcământ azer. Partenerii de proiect sunt elveţienii de la EGL, compania norvegiană Statoil şi germanii de la E.ON. Capacitatea proiectului ar urma să fie de 10 miliarde de metri cubi pe an.
ITGI este la rândul său un gazoduct cu o capacitate proiectată de 10 miliarde de metri cubi pe an care-şi propune să aducă resursele din zona Orientului Mijlociu şi a Mării Caspice traversând Turcia, Grecia şi Italia.
Proiectul se bazează pe dezvoltarea infrastructurii de transport al gazelor din Turcia astfel încât să permită tranzitul spre Grecia şi Italia. Acţionarii acestui proiect sunt italienii de la Edison, compania greacă de gaze naturale DEPA şi turcii de la Botas.
Plusuri şi minusuri la TAP şi ITGI faţă de Nabucco
"Celelalte două proiecte din cadrul Coridorului Sudic se bazează pe infrastructura deja existentă în Turcia, care are nevoie însă de un upgrade pentru a permite tranzitul unor volume suplimentare, precum şi pe conductele de interconectare, realizate sau în curs de realizare. Avantajul ITGI şi TAP este faptul că, fiind mai mici, au nevoie de investiţ ii mai puţin substanţiale, deci teoretic şi-ar putea găsi uşor finanţare. Un dezavantaj îl constituie capacitatea mică de transport, în jur de 10 miliarde de metri cubi pe an, care practic nu rezolvă decât parţial problemele Europei. În plus, cele două proiecte nu prezintă interes pentru România, având în vedere ruta de tranzit şi potenţialele beneficii", mai cred specialiştii din piaţă.
Totodată un punct nevralgic al ITGI ar putea fi reprezentat chiar de faptul că în acţionariatul proiectului este prezentă compania grecească DEPA.
"Grecia trece printr-o criză financiară majoră, fapt care a redus substanţ ial bugetele de investiţii ale companiilor aflate în subordinea statului. Prin urmare, participarea unei companii de stat la finanţarea unui proiect de infrastructură care presupune investiţii majore ridică o serie de întrebări", au mai subliniat oamenii din domeniu.
O piaţă sigură
Potrivit statisticilor europene disponibile, anul trecut în cele 27 de state membre s-a înregistrat un consum de gaze naturale de circa 522 de miliarde de metri cubi, în creştere cu 7,2% comparativ cu 2009.
Tot potrivit informaţi ilor disponibile, la nivelul anului 2030, cererea de gaze naturale la nivel european ar putea ajunge până la 637,3 miliarde de metri cubi, în creştere cu 22,1% comparativ cu nivelul de anul trecut.
Cea mai mare parte a gazului consumat la nivel european provine din producţia proprie a regiunii care anul trecut s-a ridicat la circa 34% din întregul surselor.
Cel mai mare furnizor extern al Uniunii Europene este Rusia de unde a venit circa 23% din necesarul statelor membre.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
